Nicolae Negru // Ideologia găgăuză

Semne diacritice

Vinerea trecută, găgăuzii au mărșăluit pe străzile Comratului, pentru a marca astfel „ziua unității poporului” lor, stabilită pentru 2 februarie. Deloc întâmplător, această zi coincide cu ziua când, acum zece ani, în unitatea teritorială autonomă a fost organizat un „referendum” de intrare în Uniunea Vamală „Rusia-Kazahstan-Belarus” și de ieșire din componența Republicii Moldova, dacă ea își va pierde independența.

Vă mai amintiți? Ideea „referendumului” apăruse misterios, hodoronc-tronc la Comrat, ieșită ca și cum din capul monumentului lui Lenin, aflat în piața centrală a orașului, vizavi de sediul comitetului executiv al Autonomiei Găgăuze, și, cu toate problemele de legalitate pe care le ridica, a fost susținută cu înflăcărare de Igor Dodon și tovarășii săi, inclusiv de viitoarea bășcăniță Irina Vlah (finanțați de Kremlin cu câte un milion de euro pe lună, i se va lăuda Dodon lui Plahotniuc ulterior). Dar nu ne putem baza pe aparențe, monumentele nu nasc idei. Mai relevant este faptul că ceva mai înainte, la sfârșitul anului 2013, Chișinăul semnase Acordul de asociere Republica Moldova - UE, în pofida avertismentelor venite de la Moscova, ignorând embargourile și scenele publice de distrugere, cu buldozerele, a vinurilor moldovenești în Rusia.

Putin se supărase atunci foarte tare, până la scrâșnet de dinți, autoritățile moldave comiseseră un gest sfidător, de nesupunere, umilitor pentru el până la un grad pe care îl putem aprecia abia după invadarea Ucrainei, acum doi ani, la 24 februarie 2022. „Referendumul” găgăuz poate fi considerat ca una dintre acțiunile lui Putin de pedepsire sugestivă a Chișinăului, ca un exercițiu imperial repetat în Crimeea. Rolul găgăuzilor a fost de cuțit înfipt cu mâna Moscovei în spatele aspirațiilor europene ale moldovenilor, iar decizia Adunării Populare, în 2017, de a marca 2 februarie în calendarul găgăuz ca „zi a unității populare”, a fost ca o răsucire a cuțitului în rană. E grăitor faptul că inițiativa respectivă a venit de la Irina Vlah, care se afla în funcția de bașcan, câștigată sub steagul „Împreună cu Rusia”.

Să nu-și dea seama liderii de la Comrat că, prin trădare, ticăloșie, lăsându-se folosiți de Moscova împotriva majorității moldovenilor, găgăuzii nu au cum să fie fericiți? Politica externă o hotărăște până la urmă majoritatea, nu minoritatea, oricât de vocală ar fi ea. Cele 4 procente de găgăuzi nu pot stopa, oricât s-ar sforța, oricâte bețe în roate ar băga, calea europeană a moldovenilor. Liderii găgăuzi umblă cu piatra în sân, vorbind fățarnic despre unitate, prietenie și conviețuire, despre statalitate etcetera și se mai miră că la Chișinău nu îi ia nimeni în seamă.

Întrebarea de azi e: de ce a fost deranjată, după mai mulți ani, mârțoaga separatismului găgăuz, care a fost rostul marșului de vineri organizat de protipendada Comratului, mediatizat copios de TASS și alte surse propagandistice de la Moscova? Nu e greu de ghicit. Intrăm într-o nouă „rundă” a războiului hibrid în care Kremlinul își unește eforturile cu oligarhii fugari criminali. Imperiul rus recurge la serviciul tâlharilor - e o relație cât se poate de firească și logică, în condițiile în care scopurile se aseamănă: controlul banditesc asupra Republicii Moldova.

Că găgăuzii se mai țin de poala imperiului, sfidând majoritatea, menținând focul războiului cu Chișinăul, crezând că vor câștiga din aceasta e, la urma urmei, și o problemă de adecvare la realitate. Aceasta se vede și din implicarea în acest dezmăț politicianist a elevilor, prin act administrativ al executivului de la Comrat, contrar nu numai legislației, Constituției, ci și bunului-simț, cutumei europene. Politicienii găgăuzi transformă un act politic ostil la adresa majorității, confruntarea cu Chișinăul, în ideologie găgăuză, pe care să o picure în capetele copiilor găgăuzi, ceea ce e inadmisibil.

E un procedeu copiat din realitățile Rusiei de azi. De aceea, instituțiile statului trebuie să intervină și să restabilească ordinea legală. Oricât de devotați ar fi liderii găgăuzi criminalului de război Putin, nici măcar ei nu au dreptul să ia copiii ostatici ai politicii lor dușmănoase, iraționale.