Nicolae Negru // Geopolitica la fereastră

Semne diacritice

Geopolitica se arată la fereastră. Paradoxal, ea vine în ajutorul Maiei Sandu care tocmai încearcă să o elimine, să demonstreze că geopolitica e de prisos, ne dezbină în loc să ne consolideze ca societate, că politicienii trebuie să se concentreze asupra unor probleme interne, care să ne unească, cea mai stringentă fiind lupta cu corupția, lăsând la o parte dezbaterile despre vectorul extern.

După motorina donată agricultorilor locali de România, anunțul că UE acordă Republicii Moldova 600 de milioane de euro pentru redresarea economică post-pandemie, suscită, volens-nolens, discuții despre natura și scopul acestui ajutor.

Simpatizanții Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) au primit vestea ca pe o dovadă indubitabilă a autorității și sprijinului de care se bucură Maia Sandu la Bruxelles, în timp ce din tabăra opusă s-au auzit voci că banii oricum veneau și nu e meritul nici al președintelui, nici al Parlamentului, nici al Guvernului, fiind vorba despre o strategie post-pandemică a UE în raport cu statele vecine.

Și AUR a încercat să tragă jăratec la turta sa, declarând că pentru suma respectivă rezervată Republicii Moldova s-au bătut conservatorii europeni, polonezi în primul rând, în efortul lor permanent de slăbire a influenței ruse în regiune.

De dragul adevărului trebuie să spunem că Comisia Europeană nu a anunțat un plan similar de redresare economică pentru Ucraina sau Georgia, e vorba despre un demers particular legat de faptul că, după cum a punctat Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, Republica Moldova se află azi „la o răspântie”. Cu gândul la rezultatul alegerilor parlamentare anticipate își trimite UE atât de operativ emisarul la Chișinău, pentru a-și prezenta planul în cauză, care „ilustrează tăria asocierii noastre și solidaritatea în lupta comună împotriva pandemiei de Covid 19”.

Deși nu rostește nici sintagma „intgrare europeană”, nici numele Maiei Sandu, von der Leyen menționează „ambițioasa agendă de reforme” pe care trebuie să o impulsioneze investiția UE în Republica Moldova. Iar, de la un timp, reformele din Republica Moldova au un nume. Parafrazând un celebru vers de Maiakovski, când rostim cuvântul reforme, subînțelegem Maia Sandu, când rostim Maia Sandu, subînțelegem reforme…

Geopolitica planului de redresare anunțat de UE l-a pus în gardă pe Dodon, el caută nod în papură, amintindu-și de dubiosul împrumut rus, a cărui natură electorală o nega atunci… De altfel, o parte din cele 600 de milioane de euro e destinată reformării justiției, luptei cu corupția, pe care Maia Sandu o prezintă ca pe o problemă internă, nu geopolitică, deși e o iluzie să crezi că poți lupta cu corupția fără sprijinul UE, mai ales cu corupția transfrontalieră, finanțată din Rusia, unul dintre exponenții căreia fiind Dodon însuși.

Nu e prima dată când UE dă bani pentru reformarea justiției moldave, a contribuit și SUA la obiectivul nobil de însănătoșire a sistemului nostru juridic, dar efectul a fost zero, după cum vedem astăzi. Fiindcă s-a investit de fapt în niște lideri promițători, care erau interesați să controleze, nu să curețe sistemul. Acum liderii sunt alții, și mai promițători, dar principiul a rămas același. De ce am aștepta un rezultat diferit? Fiindcă suntem siguri că Maia Sandu nu va încerca să controleze justiția? Dacă nu o va controla ea, o vor controla altcineva, un Platon de exemplu.

Corupția trebuie abordată la noi ca o problemă de securitate, adică geopolitic. Dar aceasta ar însemna, inevitabil, să superi Rusia, ceea ce consilierii geopolitici ai Maiei Sandu nu își doresc, din motive încă neelucidate până la capăt. Rămâne ca alegătorii să accepte sau să nu accepte banii UE în funcție de gradul de încredere (sau admirație și adorație) față de Maia Sandu. Ceea ce, sincer vorbind, e o perversiune a democrației, e un pas înapoi.