Forța banului și forța simbolică: Dacă Timofti a spus nu, de ce se bagă Plahotniuc pe ușa din spate?

Semne diacritice

Alegerile anticipate, pentru care luptă paltforma DA, nu sunt soluția. Dar nici Plahotniuc prim-ministru nu este acceptabil, deoarece el reprezintă fața oligarhiei, a statului capturat, a fărădelegii și corupției. Numirea sa ar terfeli și mai mult imaginea Republicii Moldova, furtul miliardului ar apărea atunci nu ca o anomalie, ci ca un fenomen logic și inevitabil.

Oricine face cunoștință cu „schița de portret” al omului de afaceri Vlad Plhotniuc, publicată de Radio Europa Liberă, ajunge la concluzia că această persoană nu poate fi prim-ministru decât după o spălare la față cu „detergenți” din cei mai puternici.

Însuși Marian Lupu, liderul formal al PD, a pus cândva la îndoială integritatea lui Plahotniuc, citându-i numele printre „persoane care au inițiat un șir intreg de modele monopolizate, (...) chiar frauduloase, pentru importul de carne și produse de carne, importul de pește, care, de fapt, vin să aducă un prejudiciu social foarte și foarte important…”. Ar fi fost cazul ca Procuratura Generală să investigheze aceste „modele monopolizate”, dar cum să o facă dacă se află sub controlul PD?

Calea de ieșire din impas e cea de mijloc, să se voteze un premier care să nu aparțină nici PD, nici PLDM, care să formeze un guvern angajat să reformeze sistemul și să scoată statul din captivitatea oligarhică. Un premier și un guvern care să nu depindă de Plahotniuc și să redea măcar un pic de credibilitate guvernării.

Dacă liderii PD sunt raționali, dacă pun interesul public mai presus de orice, după cum se jură ori de câte ori au ocazia, ei nu vor insista cu orice preț ca viitorul prim-ministru să fie membru al partidului lor. Nicio lege, de altfel, nu le asigură vreo prioritate în acest sens, mai cu seamă că ei înșiși au provocat criza, încălcând acordul AIE-3 și răsturnând Guvernul Streleț.

A spune că votezi candidatul PD pentru a evita alegerile anticipate și a asigura cursul european este o minciună, dacă îl consideri pe decidentul democrat sănătos la cap. Dacă nu, semnalezi acest pericol pentru societate.

Rămâne să ghicim de ce Ghimpu, care, în 2013, spunea că Republica Moldova este condusă de Plahotniuc, astăzi îi pune la dispoziție partidul său. Vasalitatea sa față de finanțatorul PD are rădăcini obscure și poate fi observată de mai demult (mitingul PL de astă vară din PMAN, anunțat după ce platforma DA își chemase simpatizanții tot acolo). Integrarea europeană este mai importantă decât lupta cu corupția, a declarat enigmatic liderul liberalilor moldoveni.

Pericolul alegerilor anticipate îl invocă și cei 7 deputați PLDM, care au semnat constituirea unei majorități parlamentare împreună cu PD, renunțând la condițiile de reformare a sistemului, de scoatere din captivitate a instituțiilor statului și identificarea unui candidat neafiliat politic la funcția de prim-ministru. „Eu la Magadan m-am născut, nu mai vreau!” - declara prăpăstios Vladimir Hotineanu, sugerând că alegerile anticipate și revenirea forțelor antieuropene la putere este inevitabilă în cazul în care nu va fi votat un premier dorit de PD. Chiar așa să fie? Sau motivul trecerii în tabăra PD, alături de cei 14 ex-comuniști, e de altă natură?

Pe de altă parte, de ce se expune, de ce e obsedat finanțatorul PD de funcția primului ministru, încât și-a dezvăluit toate sau aproape toate „cârtițele” din celelalte partide și sperie lumea cu influența sa? De ce se bagă pe ușa din spate dacă Timoftu a spus nu? Mișcărilor sale le lipsește nu numai eleganța, finețea, dar și inteligența, acțiunile sale sunt sfidătoare, directe, dubioase din punct de vedere strategic. El nu joacă șah, ci dă cu pumnul isteric.

Faptul că, pe neprins de veste, ca la un semnal nevăzut, s-a produs un cutremur pe scena politică și majoritatea partidelor s-au năruit în brațele PD-ului, face și mai urâtă, hidoasă imaginea partidului „câștigător”. De ce este atât de important pentru oligarh acest post, dacă oricum controlează principalele instituții ale statului? Răspunsul pare să țină de domeniul psihiatriei.

Insistența celor 55 de deputați, unii dintre care (Hotineanu) speră că președintele Nicoale Timofti va respinge candidatura lui Plahotniuc, ridică nu mai puține semne de întrebare. Pe lângă o totală lipsă de respect față de funcția președintelui Republicii Moldova, dependența lor de o persoană odioasă e de-a dreptul simptomatică.

De altfel, percepția opiniei publice nu e de neglijat, după cum o spune chiar Curtea Constituțională în decizia din 22 aprilie 2013: „Curtea a reiterat, cu titlu de principiu, constatările Comisiei Europene că este esențial pentru credibilitatea unui guvern ca persoanele care îndeplinesc funcții ministeriale să se bucure de încredere publicului”. Prin urmare, la argumentele deja aduse, Președinția mai poate adăuga încă unul, bazat pe cele mai recente sondaje de opinie publică. Rămâne să vedem dacă CC va fi la fel de principială ca în cazul lui Filat.

E profund simbolic faptul că jurnaliștii care au mers să reflecte ședința Biroului Politic al PD au fost ținuți „câteva minute” închiși, ca să nu-i poată pune întrebări lui Plahotniuc. Lui nu îi place lumina. Un detaliu nu mai puțin relevant e și mirarea de a vedea multă lume, exprimată de oligarh în fața cetățenilor aduși la comanda sa, în mod organizat, fiind rupți de la locurile de muncă (Poșta Moldovei nu e singurul exemplu), pentru a scanda numele Plahotniuc în scuarul Teatrului de Operă și Balet.

Reflexele sale îl trădează, iar obsesia sperie. Se confirmă, indirect, că el l-a demis pe Streleț din motive personale. Un individ obsedat, dacă ajunge într-o funcție cheie, având la îndemână și un monopol mediatic (deși Codul Audioviziualului nu permite o concentrare atât de mare a instituțiilor media într-o singură mână), e un mare pericol social. Președintele Nicolae Timofti este singurul care-i mai poate sta în cale. Forța sa este simbolică, de natură morală, forța lui Plahotniuc este reală, indecentă, agresivă, este forța banului în mizerie.