Dodon nu e mancurt, e o anomalie

Semne diacritice

Valeri Kuzmin, Ambasadorul Rusiei la București, declara că Putin i-a dăruti lui Dodon harta Moldovei anului 1790 nu pentru a sugera ideea „Moldovei Mari”, ci doar ca „o dovadă a istoriei comune dintre Moldova şi Rusia”. Ce gest nevinovat, ce poveste înduioșetoare: lupul (sau ursul, dacă vreți) povestește despe „istoria comună” pe care a trăit-o cu mieii.

„Este pur şi simplu o înmânare a unui document istoric din arhive, care ar fi mult mai bine, cred eu, să fie păstrat de moldoveni în muzeul lor. E normal ca genul acesta de artefacte să-şi găsească locul în muzeele naţionale”, a precizat dl Kuzmin, citat de adevărul.ro.

Și de ce anume moldovenii dintre Prut și Nistru trebuie să păstreze acest document istoric? De ce harta respectivă să nu le revină moldovenilor de pe malul drept al Prutului? Kuzmin declară de fapt că nu România, ci Republica Moldova este moștenitorul de drept al Principatului Moldovei. Ciudat că la București nu a reacționat nimeni la această idee aberantă, dușmănoasă, agresivă, expanisonistă a reprezentantului Rusiei. În baza acestei logici, osemintele lui Dimitrie Cantemir aduse din URSS în 1935 trebuiau înhumate nu la Biserica „Trei Ierarhi” din Iași, ci la Casa Ofițerilor (bisericile fuseseră distruse) din Tiraspol, RASSM, care era numită „Moldova”. A existat „Moldova”-RASSM, apoi „Moldova”- RSSM, apoi „Moldova”-Republica Moldova…

Fiindcă liderul socialiștilor moloveni este mult mai puțin sofisticat decât Ambasadorul Kuzmin, iar gura păcătosului, se știe, adevăr grăiește, Dodon nu a rezistat tentației de a dezvălui adevărata semnificație a darului primit de la Putin: „jumătate din teritoriul românesc” a fost, „timp de 400 de ani” al Republicii Moldova și România va trebui să-l „întoarcă”. De unde s-a luat cifra de 400 de ani e greu de spus, dar mesajul e clar: Dodon a formulat pretenții teritoriale față de România. Și nu numai față de România, ci și față de Ucraina, căci nordul și sudul teritoriului dintre Nistru și Prut de pe harta Moldovei dăruită de Putin se află astăzi în perimetrul hotarelor ucrainene.

„După ce domnul Putin mi-a dăruit acea hartă istorică… Nu fac aluzie mai departe… Dacă se vor înțelege (Rusia cu SUA, probabil – nota Ziarului NAȚIONAL)… să întoarcă Republicii Moldova jumătate din teritoriul românesc, care timp de 400 de ani a fost al nostru, ce se va întâmpla?”, s-a întrebat Dodon în cadrul conferinței de presă cu prilejul celor 100 de zile de aflare a sa în scaunul de președinte a Republicii Moldova. Mai mult, el s-a revoltat că „în România, când apare o asociație obștească ce vorbește despre întoarcerea pământurilor istorice moldovenești Republicii Moldova, această organizație este interzisă prin lege și toți sunt puși la dubă” .

Ce se întâmplă în capul lui Dodon? Nu cumva deraiază de-i vin asemenea gânduri, nu cumva prezintă pericol social, nu e bun de legat? Ba prezintă! Însă nici Parlamentul, nici Guvernul nu au reacționat la această manifestare de evidentă sminteală, care, venind din partea deținătorului funcției supreme în stat, a comandantului suprem al forțelor armate, ne poate aduce mari neplăceri, chiar nenorociri. E suficient ca Bucureștiul și Kieveul să se înțeleagă să blocheze tranzitul transporturilor moldovenești, începând cu mașinile, trenurile, avioanele care îl vor căra pe Dodon.

La conferința amintită, s-a văzut că lui i s-a urcat definitiv puterea la cap, bătea cu pumnul în masă, folosea un limbaj inadecvat, isteric, amenința majoritatea parlamentară că o să-i sară papucii, că va veni la Parlament cu susținătorii săi și va face împreună cu ei legea… Poate e cazul ca Parlamentul să formeze o comisie care să se ocupe de sănătatea mintală a proaspătului Moldovanbași. Ideea anulării BAC-ului, a înlocuirii, din motive „patriotice”, a Istoriei Românilor cu Istoria Moldovei, care este parte componentă a istoriei românilor, iarăși vorbește despre un dezechilibru și logic, și emoțional. Nefiind istoric, ar fi normal să se abțină de la „revelațiile” sale istorice.

Un cetățean spunea, la mitingul unionist de duminica trecută, că Dodon e un mancurt. Mancurtul, din sfâșietoarea legendă a lui Cinghiz Aitmatov, era un tânăr prizonier care a fost supus unor procedee înspăimântătoare de deformare a conștiinței, și-a pierdut memoria, nu își mai recunoștea mama și a ucis-o la porunca stăpânului său. Și Dodon se comportă ca un amnezic spălat pe creier, amenințând-o pe „mamă-sa” că îi va lua casa și pământurile pe care stăpânul său de la Kremlin i le-a „donat” cu o hartă. Însă Dodon a avut șansa recuperării, el nu e un mancurt, e o anomalie.