Deputații „martiri”

Deputatul Iurie Bolboceanu nu a ales bine momentul ieșirii sale din PD. După ce Valentina Stratan (PD) și Iurie Chiorescu (PLDM) au declarat că au fost ținta unor tentative de corupere, că li s-ar fi propus bani pentru părăsirea coaliției de guvernare, pasul său atrage în mod inevitabil priviri suspicioase. Mai cu seamă că declaraţiile respective par să se confirme: CNA a reţinut două persoane având asupra lor 250 000 de dolari, destinați unui deputat, ca acesta să anunţe retragerea din Coaliţia Proeuropeană. Nu este cumva şi dl Bolboceanu subiectul unei încercări similare? De ce iese tocmai acum, în acest moment crucial pentru destinul R. Moldova, când până la viitoarele alegeri a rămas foarte puțin timp? Prezumția nevinovăției nu îl absolvă de întrebările de ordin etic pe care le provoacă gestul său.

Explicația că nu se mai regăsește în PD este prea generală ca să fie acceptată fără discuție. Referinţa la nişte „promisiuni electorale” neîndeplinite de partid iarăși e prea generală. Care promisiuni anume? Ca să fie credibil, dl Bolboceanu trebuie să vorbească la concret. Altfel lucrurile se văd ca un atac asupra Coaliției Proeuropene, căci PD nu guvernează de unul singur.

Dl Bolboceanu promite să voteze în continuare legile proeuropene. E o promisiune care nu îl obligă la nimic. Sprijină el sau nu în continuare Guvernul Leancă și programul de guvernare? Dacă da, trebuie să-și reconfirme, în scris, angajamentul. Dacă nu, comite, orice ar spune, un act de trădare, pune în primejdie cursul european al R. Moldova.

Colegii de fracţiune ai lui Bolboceanu s-au arătat surprinşi de pasul şi explicaţiile sale, reproşându-i că a fost inert, că nu şi-a expus niciodată nemulţumirea faţă de acţiunile partidului. „Mie îmi vine foarte greu să cred că cineva poate să-şi părăsească partidul în an electoral, sub pretext că partidul nu se ocupă destul de zona socială, după ce niciodată în partid nu și-a exprimat această nemulțumire”, a scris Valentina Stratan pe Facebook. „Este foarte ciudat că oamenii au „revelaţii” cu câteva luni înainte de alegeri. …Tare mi-ar fi plăcut să vină cu idei noi la partid, viziuni, propuneri, să le discutăm, nu să folosească asta ca aşa-zis „pretext” pentru a face un gest dubios. Nu l-am văzut pe Bolboceanu să se manifeste vreodată serios în Parlament sau partid, de aceea mă miră argumentele lui”, a scris Adrian Candu. Sunt reproşuri legitime. Dacă era nemulţumit de starea de lucruri în fracţiune, de ce a tăcut?

Dl Bolboceanu nu e singurul care „suferă” ani de zile, fără a se încumeta să dezvăluie colegilor săi motivul nemulţumirii lor, ducându-şi în tăcere povara parlamentară, supunându-se fără crâcnire disciplinei de partid. Doar uneori, când, probabil, paharul răbdării se umple, unii dintre ei schiţează câte un gest de revoltă, la fel de enigmatic, inexplicabil, ca tăcerea de până atunci. I-am putea numi deputați „martiri”, care se sacrifică, cred ei, pentru democraţie, pentru „viitorul european” sau, dimpotrivă, cel eurasiatic, neîndrăznind să profite de avantajele dreptului la libera exprimare şi imunitatea garantată prin Constituţie. Ei apar rareori în prim-plan, mulţumindu-se cu rolul modest de „soldat al partidului” care i-a adus în Parlament.

Dl Bolboceanu se prezintă ca un deputat înșelat, „prea încrezător în unii”,„prea romantic, cu toată experiența mea politică”. Deși se declară „dezamăgit”, „disperat” de politica moldovenească şi are de gând să se retragă, deși sugerează că i s-ar putea „întâmpla” ceva, pentru că a ieșit din fracțiunea PD, el nu renunță la mandat, e decis să stea în Parlament până la alegerile viitoare, riscându-şi viaţa. Care e rostul acestui „martiraj” continuu? Dacă nu a luptat până acum, în cadrul fracțiunii, pentru realizarea promisiunilor electorale, cum va lupta de acum înainte de unul singur? Nu ar fi logic să cedeze locul altcuiva, mai puțin dezamăgit, care să nu facă figurație în Parlament?