Nicolae Negru // Decizia istorică și melancolia liderilor proeuropeni

Semne diacritice

Previziunile sumbre, catastrofiste ale unor lideri proeuropeni nu s-au adeverit: Republica Moldova și Ucraina pot începe de azi negocierile de aderare, iar Georgia face și ea un pas înainte, obținând statutul de candidat pentru aderare la UE. Consiliul European a reușit să întrunească unanimitatea necesară pentru această decizie strategică, istorică.

Istorică nu numai pentru statele vizate, ci și pentru Uniunea Europeană însăși. 14 decembrie este ziua când UE a demonstrat că există ca entitate geopolitică și că este pregătită să înfrunte ambițiile neo-imperiale ale Rusiei. Spiritul dreptății, solidaritatea cu Ucraina a fost mai puternică decât divergențele interne, decât interesele fiecărui stat membru în parte, iar acolo unde există voință se găsesc și mijloace.

Putin are motive de îngrijorare, potențialul economic al Rusiei nu se compară cu al UE, iar actualul război e și un război economic. Dacă își menține unitatea, UE poate deveni o forță de temut. Europa a demonstrat că are lideri.

Decizia de ieri confirmă linia strategică, geopolitică de anul trecut, când Consiliul European le-a acordat Ucrainei și Republicii Moldova statutul de candidat și a deschis o perspectivă asemănătoare pentru Georgia.

Până la invazia Ucrainei de către trupele Rusiei nici nu se discuta perspectiva europeană pentru statele Parteneriatului Estic, ele erau privite ca o „zonă a nimănui”, un teritoriu neutru între UE și Rusia. De fapt, așa le considera doar UE, pentru Rusia toate noile state independente apărute pe ruinele URSS se aflau în sfera ei „de influență”. Inclusiv Țările Baltice, chiar dacă ele reușiseră, în perioada cât Rusia căzuse „în genunchi”, să intre în NATO și UE. Conform ultimatumului Rusiei din decembrie 2021, NATO i se cerea să se retragă la linia anului 1997, anulând astfel primul val de extindere spre est. Putin nu glumea și nici măcar nu blufa, el chiar credea atunci că are la dispoziția sa „a doua cea mai puternică armată din lume”.

Când blitzkriegul a eșuat și UE s-a convins că armata rusă este „a doua din Ucraina”, la Bruxelles s-a decis schimbarea strategiei în relațiile cu Moscova, anulându-i-se pretenția, respectată până atunci tacit, la sfera de influență. A fost o decizie geopolitică în primul rând, ce răspundea aspirațiilor statelor membre ale Parteneriatului Estic – Ucraina, Republica Moldova, Georgia – probate și prin reforme democratice.

Să nu ne facem iluzii: de obicei de la obținerea statutului și începerea negocierilor durează mai mult timp, dar această „accelerare” în cazul Ucrainei și al R. Moldova e dictată în primul rând de factorul geopolitic, decizia de începere a negocierilor o confirmă pe prima, de anul trecut, demonstrează seriozitatea intențiilor și faptul că statutul de candidat nu le-a fost acordat întâmplător, sub influența unor impulsuri trecătoare, că e vorba într-adevăr de o nouă strategie europeană.

Și tocmai în acest moment crucial, Victor Orban, premierul Ungariei, a zis nu. Însă ca politician „pragmatic”, după cum l-a numit premierul polonez Donald Tusk, el a înțeles că, dacă se aliază cu Putin, Ungaria ar avea mai mult de pierdut decât de câștigat. Mai cu seamă că i se vor oferi și alte ocazii, la fiecare capitol de negociere, 35 de toate, de a pune piedici Ucrainei, dacă va simți această necesitate.

După o decizie istorică de începere a negocierilor, trebuie să urmeze un proces de reforme istorice, integrarea propriu-zisă. Sărbătorind în mod justificat acest eveniment epic, să nu uităm că drumul e lung și anevoios, atât de lung și anevoios, încât greul reformelor de până acum s-ar putea să ni se pară mult prea exagerat, floare la ureche. Competența va fi solicitată ca niciodată.

Decizia de ieri a Consiliului European nu pune capăt războiului, dar apropie mult victoria Ucrainei în lupta ei pentru supraviețuire ca stat. Ne scoate această decizie din sfera de influență a Rusiei? Să nu ne grăbim cu concluziile, războiul, inclusiv cel hibrid, nu s-a încheiat, Putin, irațional, rănit în orgoliul său bolnav, nu va ceda ușor, nu va depune armele diversiunii, demonizarea paroxistică a Maiei Sandu, a guvernării PAS nu va înceta, ci se va înteți, instituțiile statului, societatea trebuie să fie pregătite pentru aceasta. Chiar pe unii lideri proeuropeni îi vedem mai mult melancolici, decât fericiți.