Nicolae Negru // De ce tac ambasadorii

Semne diacritice

Dodon s-a plâns că ambasadorii occidentali nu reacționează în niciun fel la faptul că Maia Sandu ar sfida decizia Curții Constituționale, refuzând să o desemneze pe Mariana Durleșteanu candidat la funcția de prim-ministru al Republicii Moldova. „Închipuiți-vă dacă îmi permiteam eu, în calitate de președinte, să fac așa ceva, îmi săreau în cap toți ambasadorii. Unde-s acum ambasadorii, partenerii de dezvoltare? Au luat apă în gură și au băgat capul în nisip”, - se lamenta liderul PSRM vinerea trecută.

Lamentațiile sale sunt cel puțin ciudate, după ce șoriștii și socialiștii i-au sărit „patriotic” în cap Ambasadorului UE, Peter Michalko, pentru afirmațiile că unii dintre figuranții raportului Kroll privind furtul miliardului vor avea un cuvânt de spus în constituirea noului guvern, că pachetul de legi „controversate” votate de majoritatea parlamentară Dodon-Șor-Plahotniuc la finele anului trecut sunt un pas înapoi în relațiile Republicii Moldova cu partenerii internaționali, că membrii Consiliului Audioviziualului nu-și îndeplinesc cum se cuvine atribuțiile...

Și Moscova le-a venit imediat în ajutor lui Dodon și Șor, dojenindu-i aspru pe Michalko și pe ambasadorii UE, care l-au sprijinit, pentru că ar comite o „imixtiune în afacerile interne ale Republicii Moldova”. Acum Dodon așteaptă de la aceiași ambasadori să se implice în afacerile interne ale Republicii Moldova! El ar dori ca reprezentanții UE și SUA să vorbească la comandă și să tacă atunci când lui Dodon nu îi sunt pe plac spusele lor. Crede că e posibil așa ceva?

Există, din punctul nostru de vedere, cel puțin două explicații sau motive logice pentru tăcerea ambasadorilor. 1). Ei nu se pot pronunța asupra corectitudinii pașilor actuali ai președintei Maia Sandu, e peste competența lor, aceasta o va face Curtea Constituțională după ce se vor împlini trei luni de la demisia Guvernului Chicu, avizând sau refuzând să avizeze decretul prezidențial privind dizolvarea Parlamentului. 2). Orice declarație a ambasadorilor UE și SUA referitor la relația dintre Președinție și Curtea Constituțională la această etapă ar fi o implicare în lupta politică de pe Bâc și ei nu vor să se compromită creând impresia că ar fi de partea lui Dodon și Șor, chiar dacă nu ar fi încântați de acțiunile Maiei Sandu.

Înainte de a le ține lecții de imparțialitate și democrație occidentalilor, Dodon ar trebui să se uite în oglindă, el este o pacoste, o belea pe capul Republicii Moldova. Toată lumea a întâmpinat cu speranță vestea înfrângerii sale zdrobitoare. Iată de ce ieri, aflat în vizită la Chișinău, președintele Consiliului European, Charles Michel, a spus: „Doamnă președintă, Europa este de partea Dumneavoastră”. „Sprijinul nostru este legat de supremația legii și standardele democratice”, a precizat el. Câștigă sau pierde, Europa este de partea unui om onest, necorupt, pentru care și-au dat votul majoritatea cetățenilor Republicii Moldova și care nu s-a pus în serviciul Kremlinului.

De parcă nu ar fi suficient că e mincinos, hrăpăreț, corupt până în măduva oaselor, avid de putere și dependent de Rusia, Dodon s-a mai asociat, deși se jura că nu o va face, cu Șor, a cărui prezență în politica de pe Bâc e consecință a furtului miliardului. Și cei care îi adresează Maiei Sandu critici dinspre dreapta sunt motivați de oroarea față de un guvern Dodon-Șor-Plahotniuc, ca nu cumva triumviratul criminal să ajungă la guvernare sau, mai corect, să rămână la guvernare. Din păcate, după decizia CCM din 23 februarie și pașii subsecvenți ai președintei Maiei Sandu, a crescut temerea că lucrurile merg într-o direcție greșită. Anticipează ea un asemenea risc, a ales o strategie corectă, e consiliată bine? Nu putem fi siguri.

Dacă Dodon mai e capabil să judece rațional, dacă își mai dorește un viitor în politica locală, el ar trebui să se despartă cât mai repede de Șor. Dar e suficient de independent liderul PSRM pentru a face pasul acesta? Doar Kozak știe. Și Plahotniuc, firește.