Microplasticele din periuța de dinți și ața dentară: cât de mare este, de fapt, riscul pentru sănătate?

Există tot mai multe dovezi că produsele dentare pot elibera microplastice, iar specialiștii explică ce riscuri pot apărea. Microplasticele sunt aproape imposibil de evitat. Aceste particule minuscule de plastic sunt ingerate, inhalate sau absorbite continuu din mediul înconjurător și au fost găsite în inimă, creier și alte organe.

Sticlele de plastic, tocătoarele și recipientele alimentare sunt surse deja cunoscute. Însă cercetările arată tot mai des că și produsele de igienă orală – precum periuțele de dinți și ața dentară – pot elibera microplastice în timpul utilizării.

Unii cercetători presupun că aceste particule ar putea perturba echilibrul microbiomului oral, ar putea provoca inflamații sau chiar deteriorări la nivel de ADN. Totuși, nu este clar câte microplastice sunt, în realitate, eliberate de produsele dentare și dacă această expunere se traduce în probleme reale de sănătate, explică dr. Bapanaiah Penugonda, medic stomatolog la New York University.

Specialiștii subliniază însă că periajul și folosirea aței dentare rămân esențiale pentru sănătatea orală. Dacă există îngrijorări legate de microplastice, atenția ar trebui orientată în primul rând spre surse mai bine documentate, cum sunt praful din locuință, textilele sintetice sau ustensilele de bucătărie din plastic.

Majoritatea produselor dentare folosite zilnic sunt fabricate din plastic. Periuțele au, de regulă, peri din nailon, iar ața dentară este, în esență, un fir subțire din plastic. Frecarea produsă în timpul periajului și al folosirii aței poate lăsa fragmente sau fibre microscopice în cavitatea bucală, explică dr. Federica Di Spirito, chirurg oro-maxilo-facial la Universitatea din Salerno.

În cazul pastei de dinți și al apei de gură, îngrijorarea se leagă mai ales de ambalaj. Tuburile și flacoanele din plastic sunt modelate la temperaturi ridicate; acest proces poate favoriza eliberarea de microplastice în conținut, potrivit lui Sanjay Mohanty, inginer de mediu la UCLA. (Microbilele din plastic, utilizate în trecut în unele paste pentru efect abraziv, au fost interzise în SUA în 2015.)

Totuși, deocamdată nu există date concludente care să arate că produsele dentare reprezintă o sursă majoră de microplastice în comparație cu alte obiecte din mediul cotidian. Teoretic, particulele ar putea pătrunde în organism prin microleziuni ale gingiilor, prin țesuturile cavității orale sau prin înghițire. Nu se știe însă în ce măsură acest scenariu chiar se produce.

„Faptul că microplasticele sunt eliberate nu înseamnă automat că ajung în corp”, explică Mohanty.

De aceea, experții nu recomandă în prezent un anumit tip de periuță, ață dentară sau pastă de dinți pentru a reduce expunerea la microplastice, deoarece lipsesc teste solide care să compare nivelurile eliberate de diferite produse.

Există periuțe cu mâner din bambus, dar acestea nu schimbă în mod semnificativ situația la nivelul cavității bucale, pentru că periile sunt tot din material sintetic. Variantele cu peri din păr natural pot fi mai agresive pentru gingii, se usucă mai greu și astfel pot favoriza dezvoltarea bacteriilor.

Ața dentară din mătase este o opțiune disponibilă. Totuși, într-un studiu comparativ a fost apreciată ca fiind mai puțin confortabilă și mai predispusă la destrămare decât versiunile din plastic.

Unele paste de dinți și ape de gură sunt comercializate sub formă de tablete dizolvabile sau în ambalaje din aluminiu ori sticlă. Aceste alternative ar putea reduce expunerea la microplastice provenite din plastic, dar nu există încă date clare privind dimensiunea reală a beneficiului.

Beneficiile igienei orale – prevenirea cariilor, a bolilor gingivale și chiar a pierderii dinților – sunt bine documentate. In schimb, riscurile asociate microplasticelor din produsele dentare rămân neclare și insuficient studiate.

Câteva măsuri simple pot ajuta totuși la limitarea potențialei expuneri: periază și folosește ața delicat. Mișcările agresive pot răni gingiile și pot genera, posibil, mai multe fragmente. O periuță cu peri moi este, în general, recomandată.

Schimbă regulat periuța de dinți, aproximativ la fiecare trei-patru luni sau chiar mai devreme dacă observi semne evidente de uzură.

Evită expunerea la căldură și la lumina directă a soarelui. Temperaturile ridicate și radiațiile UV accelerează degradarea plasticului. Nu este necesar să cureți periuța cu apă foarte fierbinte sau cu dispozitive UV.

După periaj, scuipă bine pasta de dinți. Medicii nu recomandă o clătire abundentă, pentru a menține fluorul pe dinți, însă o cantitate mică de apă poate ajuta la îndepărtarea reziduurilor.

Mesajul principal al specialiștilor este legat de echilibru: este vorba despre gestionarea riscului, nu despre panică. Igiena dentară trebuie să rămână o prioritate, în timp ce dovezile privind impactul microplasticelor provenite din aceste produse sunt, deocamdată, limitate.