Nicolae Negru // De ce Moldova ignoră istoria Moldovei

Semne diacritice

Observați cum se împletește prezentul cu trecutul nostru, creând niște confuzii, niște probleme de percepție din cauza lipsei de rigoare, a corectitudinii în folosirea termenilor istorici.

Miercurea trecută, pe 24 ianuarie, când toate sursele de știri ne informau că în această zi, în urmă cu 165 de ani, s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, guvernanții noștri nu păreau să acorde vreo atenție acestui eveniment epocal, preocupate mai mult de demisia ministrului „vizionar” Nicu Popescu. Numai spicherul Parlamentului Igor Grosu a participat, alături de secretarul de stat, șeful Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova, Adrian Dupu, și Ambasadorul României, Cristian-Leon Țurcanu, la o ceremonie de depunere de flori la bustul lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Moldovei ales, la 24 ianuarie 1859, și domnitor al Munteniei (Țara Românească).

Cetățeanul nostru se poate alege cu impresia că Moldova a cam ignorat istoria Moldovei. Doar dacă știi că între Moldova de azi și Moldova de ieri există o diferență, că Republica Moldova pretinde inadecvat să înlocuiască Moldova istorică, poți să-ți dai seama ce se întâmplă. Dar câți cetățeni de-ai noștri cunosc Istoria și au idee despre relația dintre Moldova de dincoace și Moldova de dincolo de Prut? Autoritățile nu par deloc interesate să evite confuzia, vorbind despre Republica Moldova ca despre Moldova, auto-întitulându-se fiecare „al Moldovei”. Nu chiar ca Mitropolitul Vladimir – al „Întregii Moldove”, dar diferența e sesizabilă doar pentru cunoscători.

Și RASSM, formată în 1924, dincolo de Nistru, s-a numit Moldova (Sovietică). După 28 iunie 1940, ocupând, prin ultimatum, teritoriul numit Basarabia, Moscova l-a ciopârțit și a preferat să-i zică, deloc întâmplător, la fel: Moldova. Nu „Moldova de Est”, ci Moldova! Unei părți i s-a atribuit valoarea întregului. Se știe de ce.

Și Republica Moldova de după 1991 este reflecția efortului imperial de inginerie etnolingvistică, a inerției de construcție în spațiul pruto-nistrean a unei limbi și a unui popor diferit de cel de peste Prut. Așa s-a ajuns la coliziunea dintre două Moldove. Deși pretinde să reprezinte toată Moldova, cea de dincoace de Prut abordează istoria și cultura noastră selectiv, așa cum e scris în ADN-ul ei mutant. Iar Moscova veghează în continuare la realizarea proiectului, excitând în permanență moldovenismul nostru, pândind momentul să pună capăt independenței Republicii Moldova.

România nu pare deranjată că fosta sa provincie Basarabia se pretinde Moldova. Spre deosebire de Grecia care a forțat Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei să-și schimbe denumirea în Macedonia de Nord, dincolo de Prut nimeni nu observă confuzia care se creează atunci când Republica Moldova este numită Moldova. E și fiindcă Republica Moldova nu poate atenta de sine stătător la teritoriul României.

Totuși, o relație firească, sănătoasă între românii de pe ambele maluri ale Prutului necesită o conștientizare adecvată a istoriei comune și o clarificare terminologică. Numind identic două entități politice și istorice diferite, pe lângă faptul că menținem confuzia, continuăm să mergem pe o linie paralelă, falsă, divergentă a istoriei. Spre un impas.