Nicolae Negru // Cine l-a făcut să plângă pe Plângău?

Semne diacritice

Prima întrebare care îți vine după aceste trei luni de luptă politică sterilă, în plină pandemie, cu cifre tot mai impresionante de oameni spitalizați și morți, e cât va mai dura? S-au întrunit sau nu condițiile de dizolvare a Parlamentului, căci nu se mai poate suporta acest torent zilnic de demagogie și fariseism, de vorbe patetice fără conținut real și dintr-o parte, și din alta, ca să fim sinceri. Nu punem semnul egalității între politicienii vechi și noi, obiectivele par diferite, dar fiindcă nu se observă o diferență de comportament, de limbaj, unii cetățeni și-ar putea face impresia că toți sunt „o apă ș-un pământ”.

Tânărul deputat, Dinu Plângău, venit în Parlament pe valul bătăliilor antioligarhice, s-a dezamăgit într-atât după ziua de ieri, încât e pornit să emigreze și să blocheze toate știrile despre politica din Republica Moldova. Putem presupune că nu în Dodon și deputații săi și-a investit el încrederea și speranțele, ci în „noua clasă politică”. Și că nu e singurul dezamăgit.

Curtea Constituțională va spune dacă au expirat cele trei luni stabilite de Constituție pentru formarea Guvernului, dar e clar pentru toată lumea că nodul gardian al intereselor închâlcite și antagonice mai pot fi taiate doar cu sabia alegerilor anticipate. Dacă Dodon ar fi considerat sincer că e nevoie neapărată de un guvern anticriză, că nu putem să ne aventurăm în alegeri anticipate până nu vaccinăm 300 - 400 de mii de oameni împotriva Covid-19, PSRM ar fi votat echipa PAS.

Și Grosu, dacă voia într-adevăr să obțină voturi pentru învestire, nu selecta o echipă monocoloră, renunța la retorica electorală în favoarea conlucrării urgente pentru a stăvili valul pandemic. Nu merg până la presupunerea că între Maia Sandu și Dodon ar exista o înțelegere secretă, cum o fac unii, dar trebuie să constatăm că, deși au motivat diferit, ambele tabere au acționat în același sens, iar îngrijorările exprimate în legătură cu pandemia erau ipocrite. Și când Dodon vorbea despre necesitatea vaccinării, știind că nu va vota în niciun caz alt guvern, ca să nu piardă controlul asupra Executivului, și când Grosu promitea 30 de zile de carantină pentru Republica Moldova, știind că deputații PAS nu vor acorda vot de încredere Guvernului și programului său de guvernare, ambii, în egală măsură, manifestau dispreț față de cetățeni. În scopuri „nobile”, firește.

Iarăși, departe de noi gândul că ei împart responsabilitatea în mod egal. Dispunând de doar 15 voturi, declanșarea alegerilor anticipate a depins decisiv de trinomul „Dodon-Șor-Plahotniuc”, având la dispoziție 53 de voturi. Dacă nu le-ar fi convenit celor trei, nu se ajungea la alegeri anticipate. Demersurile socialiștilor la Curtea Constituțională par să fie un paravan, o fumigenă pentru acoperirea adevăratelor intenții.

Nu ne lasă gândul că Dodon, Șor și Plahotniuc speră, controlând actualul Executiv, să mai câștige, până se va ajunge la formarea unui nou guvern, niște bani din contul cetățenilor, vânzându-le vaccinuri, profitând și de vechile scheme. După cum s-a mai spus, această perioadă ar putea dura până la șapte luni.

Deși despre alegeri anticipate se vorbește de un an și ceva, Republica Moldova nu este încă pregătită de ele, bugetul nu este structurat ca să facă față unei sincope parlamentare și guvernamentale atât de îndelungate. Așa că, înainte de a semna decretul de dizolvare a Parlamentului, Maia Sandu ar trebui să se asigure că statul al cărei șefă este va mai sta în picioare. Cât privește cetățenii, câți au mai rămas, economia, care abia mai respiră… nu vă faceți griji. Dacă au supraviețuit până acum, vor supraviețui și de acum înainte…