Ce facem cu „cadoul” lui Poroșenko?

Semne diacritice

Chișinăul a primit de la Kiev un cadou neașteptat, nesperat, care l-a pus pe gânduri, neștiind ce să facă cu el. E vorba, firește, despre denunțarea acordului care le permitea militarilor ruși să tranziteze teritoriul ucrainean spre Transnistria.

Situația bazei militare ruse de pe teritoriul R. Moldova se complică radical în urma acestei decizii. Aprovizionarea, schimbul de personal nu se mai poate efectua decât sfidând interdicția ucrainenilor, punând în primejdie viața soldaților și ofițerilor ruși. Se mai poate intra în R. Moldova dinspre România, obținând în prealabil permisiunea de a survola sau tranzita teritoriul de dincolo de Prut, dar, din mai multe motive, cel psihologic fiind primul, această cale nu îi surâde Moscovei, chiar dacă Bucureștiul ar fi de acord (deși nu are cum să fie).

Deocamdată, pentru a ajunge la Tiraspol, „pacificatorii ruși” sunt nevoiți să circule cu avioanele de pasageri, prin Aeroportul Chișinău, filtrați de serviciul de grăniceri din R. Moldova, care le cere tot felul de documente, prevăzute de acordul moldo-rus de intrare a militarilor ruși în R. Moldova, și le scotocesc prin bagaje. Unora li se întâmplă să fie întorși din drum. Armamentul însă nu poate fi transportat cu avionul de pasageri.

Moscova caută febril o nouă cale de acces, ea nu are de gând să renunțe, „nici la Transnistria, nici la Republica Moldova”, după cum s-a exprimat un deputat rus, șeful Comitetului pentru apărare din Duma de Stat a Rusiei, Vladimir Kamoedov. Presa rusă abundă în materiale ce prezic sau instigă la un război prin care Rusia să-și croiască un coridor spre „cetatea asediată” a „lumii ruse”.

Odată cu numirea fostului președinte georgian Mihail Saakașvili în funcția de guvernator al regiunii Odesa, focul speculațiilor s-a întețit, presa rusă văzând în această mișcare a Kievului, „mâna Washingtonului”, o confirmare a intențiilor de „sufocare” a Transnistriei.

Cu această ocazie, se face o trecere în revistă a potențialului militar al regiunii transnistrene, constatându-se cu satisfacție că acesta este net superior potențialului militar al R. Moldova, dar insuficient pentru a rezista în fața armatei ucrainene. Conform presei ruse (eadaily.com), forțele armate din enclava separatistă numără 15 mii de oameni (în armată – 7,5 mii de persoane), iar în caz de mobilizare generală ar putea ajunge la 80 de mii de oameni, conform declarațiilor liderilor de la Tiraspol. Tehnica militară pe care o au la dispoziție separatiștii: 18 tancuri (T-64) și alte „câteva zeci” de tancuri aflându-se „la păstrare”, 30 de mașini de luptă a infanteriei, peste o sută de transportoare blindate, 5 elicoptere militare MI-8, 4 elicoptere MI-2, „câteva” avioane de transport, 40 de tunuri antiaeriene, 30 de tunuri și mortiere etc...

În schemele strategilor ruși, care se pregătesc să apere Transnistria „cu orice preț”, se face trimitere și la aerodromul militar, restaurat în 2012 (probabil, cu acordul complice al Chișinăului). Ex-ministrul Apărării, Vitalie Marinuță, ar trebui să știe cum s-a întâmplat acest lucru, de ce R. Moldova nu a schițat atunci măcar un gest de împotrivire.

Pe de altă parte, cum e și firesc, în capetele mai fierbinți ale unor „strategi” de prin redacțiile de la Chișinău a apărut ideea de a rezolva dintr-o singură lovitură problema retragerii trupelor ruse de pe teritoriul R. Moldova, luând exemplu de la ucraineni, denunțând acordul care reglementează modul de intrare a militarilor și transporturilor militare ruse pe teritoriul R. Moldova. Acest acord nu i-a permis lui Rogozin să efectueze modernizarea trupelor ruse din regiunea transnistreană, în special să le echipeze cu armament greu de ultimă oră.

Nu e cazul să ne inflamăm, să turnăm gaz peste foc. Ursul este rănit și ce rost ar avea să-l provocăm? Denunțarea acordului respectiv ar echivala cu o declarație a stării de război, ceea ce nu se poate face fără consultarea partenerilor noștri, a României în primul rând, pe care o vom striga în ajutor, dacă vom fi atacați. Rusia trebuie lăsată să se obișnuiască cu noua situație. Iar pentru aceasta ar fi cazul să ne arătăm dispuși pentru noi negocieri. Cu condiția că Moscova își reconfirmă angajamentul de retragere necondiționată a trupelor și munițiilor de la Cobasna și acceptă transformarea treptată a misiunii de pacificare în una civilă, sub egida OSCE.