Cazul Negruță, o nouă pată pe obrazul justiției?

Neîncrederea în justiția moldovenească își spune din nou cuvântul prin reacțiile unor persoane cunoscute la condamnarea ex-ministrului Finanțelor, Veaceslav Negruță. Dacă ar exista siguranța că judecătorii sunt independenți, că nu execută comenzi, că au judecat nu persoana, ci fapta acestuia, nimeni nu ar mai comenta și nu ar pune la îndoială verdictul instanței.

Comentariile Maiei Sandu, ministru al Educației, ale lui Vlad Filat, lider al PLDM, Alexandru Tănase, președinte al Curții Constituționale, Ion Sturza, fost prim-ministru, ale actualului premier Chiril Gaburici (ordinea enumerării e cronologică) lasă să se înțeleagă că s-a făcut o nedreptate mare, că s-a întrecut măsura, că au fost încălcate grav niște norme sociale.

Firește, reputația bună a lui Negruță, faptul că este apreciat ca ministru de foștii săi colegi nu este o garanție că nu a încălcat legea. Aparențele înșală uneori. Banul e „ochiul dracului” și chiar unii „îngeri” nu rezistă tentației în fața lor. Putea să comită și o eroare, la urma urmei, căci errare humanum est, nu-i așa?

Ceea ce ridică semne de întrebare pentru o persoană neimplicată sentimental în acest caz este faptul în sine al condamnării lui Negruță, pentru că a executat, ca ministru al Finanțelor, o sentință judecătorească. El ar fi plătit „prea repede” o sumă stabilită de Curtea de Apel drept despăgubire din partea statului pentru un om de afaceri, care s-a considerat nedreptățit de guvernarea comunistă a lui Voronin. Ulterior, Curtea Supremă de Justiție a decis că suma stabilită este exagerată și a redus-o de... 400 de ori. Dar, între timp, „despăgubitul” a reușit să pună mâna pe bani și, ca „un mare patriot”, i-a „investit în economia țării”.

Dacă instanța nu exagera suma și dacă dl Pantelei Sandulachi, fost coleg de partid, deputat în primul Parlament, întorcea banii, executând decizia CSJ, dispărea motivul condamnării lui Negruță. Astfel, el apare ca victimă a unor „deficiențe” de sistem, a unui „rebut” justițiar. E singurul pedepsit, deși nu e singurul implicat în acest proces soldat cu pierderi din buzunarul public.

Am putea concluziona că, din păcate, ex-ministrului Finanțelor i-au căzut sorții să joace tradiționalul rol de „țap ispășitor”. Dar mai este ceva la mijloc. Din „întâmplare”, Veaceslav Negruță s-a manifestat ca un opozant deschis al privatizării Băncii de Economii și s-a referit, nu o singură dată, în public, critic, la modul de administrare a acestei bănci. El a îndrăznit să alerteze BNM și Consiliul Suprem de Securitate în această chestiune. El continuă să-și expună pe blogul său opiniile cu privire la starea de azi a băncii respective și a sistemului bancar în întregime, punând la îndoială unele acțiuni ale BNM și ale guvernării. Nu cumva cineva și-a pus gând rău împotriva lui Negruță pentru opiniile sale, nu cumva cineva vrea să-i închidă gura, condamnându-l pe nedrept?

Cazul poate fi perceput ca o nouă pată pe obrazul justiției noastre. Pentru a-și apăra reputația, judecătorii ar trebui să analizeze și să informeze societatea dacă acțiunile ex-ministrului Finanțelor au fost judecate corect sau nu. Va trebui să treacă ceva timp până societatea noastră nu îi va trata cu suspiciune pe judecători. Însă aceasta nu se va produce cu de la sine putere, fără implicarea și efortul lor.