Nicolae Negru // Candidatul comun al dreptei, de la realitate la utopie

Semne diacritice

O temă recurentă a ultimelor săptămâni: un candidat comun al dreptei la alegerile prezidențiale, capabil să-l învingă pe Dodon. Trei idei se intersectează în capetele reflectânde din stânga și dreapta Prutului.

Expuse în ordine cronologică, esența lor este următoarea:

1) candidatul comun să fie ales de alegători; în primul tur candidează oricine dorește și cel care iese în turul doi obține în mod automat sprijinul contracandidaților săi de dreapta. Maia Sandu pare să aibă cele mai mari șanse, dacă se merge pe această cale;

2) în primul tur se merge cu un candidat neafiliat politic, pe care îl vor sprijini toate formațiunile proeuropene și unioniste. E propunerea PPDA, la care Andrei Năstase nu vrea să renunțe;

3) candidatul comun, din primul tur, e Maia Sandu, liderul PAS, politicianul proeuropean care se bucură, conform tuturor sondajelor, de cea mai mare încredere printre alegători.

Soluția cea mai simplă și eficientă

În toate trei cazuri există avantaje și dezavantaje, plusuri și minusuri. Prima idee e cea mai simplă și, cu un efort minim, se poate obține o mobilizare mai mare a alegătorilor. Riscul e că, în încăierare, în fierbințeala bătăliei electorale, potențialii președinți să se certe într-atât, încât să nu mai existe posibilitate de împăcare și colaborare în turul doi. O asemenea situație a existat în alegerile prezidențiale din 1996, când atacurile lui Valeriu Matei asupra lui Mircea Snegur în primul tur au „anihilat” îndemnurile sale de a-l vota pe Mircea Snegur în turul doi.

Unii consideră că, dacă pe dreapta se vor înghesui mulți candidați, Dodon ar avea șansa câștigului din primul tur. E tocmai invers. Aceasta se poate întâmpla numai dacă alegătorii proeuropeni vor sta acasă, ceea ce e posibil în condițiile unei campanii previzibile. O luptă electorală adevărată, cu candidați care să reprezinte toate preferințele, poate stimula alegătorii să meargă la secțiile de votare.

Candidatul contează

Identificarea unui candidat neafiliat politic de către PAS, PPDA, MPU și PUN nu pare o sarcină prea dificilă, dacă Maia Sandu renunță să candideze. Însă există riscul ca acesta să nu câștige simpatia alegătorilor. Iar fără entuziasm e greu de câștigat o bătălie grea.

Are dreptate Maia Sandu, contează cine va fi candidatul neafiliat. Numele care au fost rostite în spațiul public până acum ar putea să nu întrunească asentimentul tuturor forțelor politice de dreapta.

Cine nu o agreează pe Maia Sandu?

Lidera PAS, ca singura reprezentantă a alegătorilor proeuropeni și unioniști, este vulnerabilă din două puncte de vedere: nu întrunește simpatia electoratului PPDA, care consideră că Andrei Năstase e un candidat mai bun și că el nu mai poate ceda, după ce a cedat în favoarea Maiei Sandu în alegerile din 2016. Pentru a îndulci pilula platformiștilor, se propune o înțelegere dintre PAS și PPDA prin care lui Andrei Năstase să-i revină ulterior postul de premier. Însă aceasta e o împărțire a blănii ursului din pădure, funcția de prim-ministru nu e la îndemâna PAS și nu va fi decât dacă ACUM se aliază cu PD.

Printre unioniști, există unele voci (Mihai Ghimpu, ex-președintele PL, e una dintre ele) care declară că nu o vor vota pe lidera PAS, pentru că a colaborat cu Dodon și i-a cedat toate pârghiile puterii. E în această poziție o contradicție fundamentală, căci nevotând-o pe Maia Sandu, din cauza că s-a aliat cu Dodon, ei îl vor vota indirect pe Dodon.

Stabilirea unor reguli de joc

Care idee, din cele trei sus-menționate, are cele mai mari șanse de realizare? Evident, cea care va fi sprijinită de toți liderii partidelor de dreapta. Însă, oricâtă patimă am investi într-un candidat neafiliat politic, trebuie să fim realiști. Ar fi un miracol, dacă s-ar reuși acest lucru, e o ecuație cu prea multe necunoscute. Pasiștii nu par dispuși să renunțe la „vrabia din mână” – fructificarea celor mai mari intenții de vot de care se bucură PAS și liderul său, conform sondajelor recente. Situația din circumscripția 38, Hâncești, unde PAS are propriul candidat, iar PPDA (și PUN) îl sprijină pe Grigore Cobzac, se poate repeta.

Pe de altă parte, o înțelegere dintre PAS și PPDA pare mai simplu de obținut, numai dacă Năstase este convins să se retragă, fiindcă a intrat întâmplător în politică. Platformiștii consideră că și-au epuizat rezerva de „cedări”. Oricum ai da, prima idee – în primul tur candidează cine vrea și candidatul comun este ales de cetățeni - pare să aibă cei mai mulți sorți de izbândă. Comunicarea, stabilirea unor reguli de joc, reglementarea relațiilor dintre partidele de dreapta poate fi începută de pe acum. Aceasta nu va dăuna, în orice perspectivă.