Nicolae Negru // Anunț de război „hibrid”

Semne diacritice

E a doua oară în ultimile două luni când „Gazprom” amenință cu sistarea livrării gazelor naturale către Republica Moldova. De data aceasta - în plină iarnă. Și nu pentru că nu s-ar fi plătit pentru gazele livrate, ci pentru că nu s-ar fi plătit avansul pentru luna respectivă. Kremlinul se justifică, prin secretarul de presă al președintelui rus, Dmitri Peskov, că e vorba de relații pur „comerciale”, dar în relațiile de piață este prețuită „fidelitatea”, un cumpărător permanent este respectat și stimulat, nu pedepsit.

O întârziere de câteva zile cu plata a 26 de milioane de dolari nu periclita activitatea „Gazprom”-ului, nu înseamnă mai nimic în circuitul financiar de zeci de miliarde ale gigantului rus, acesta nu reacționa în anii precedenți, chiar și atunci când la guvernare s-au aflat alte partide proeuropene. De ce a hotărât să reacționeze acum atât de brutal, grosolan?

Fiind sigur că nu putem găsi repede un alt furnizor de gaze, „Gazprom”-ul ne transmite astfel că Moscova e supărată rău de tot pe actuala guvernare și dorește înlocuirea acesteia cu alta mai plăcută sufletului său. Motivul supărării îl putem presupune: Guvernul moldav a respins condițiile politice pe care Kremlinul dorise să le atașeze la condițiile comerciale din contractul „Moldovagaz” cu „Gazprom”. Nu e greu de ghicit și ce așteaptă Moscova de la cetățenii Republicii Moldova: ca ei să se simtă dezamăgiți, să iasă în stradă, să protesteze, să răstoarne actuala guvernare și să aleagă alta, mai „flexibilă”, dacă aceasta nu se va „corecta” și nu va ceda șantajului.

În necunoștință de cauză, putem să-i reproșăm vicepremierului, ministrului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu, că a acceptat să plătească în avans, dar putea să refuze? Cei care strigă că s-ar fi descurcat mai bine decât el fie mint, fie cred în taină că trebuiau acceptate condițiile politice ale Rusiei. De aceea, noi, cetățenii, trebuie să ne păstrăm calmul, să nu ne lăsm provocați și, în același timp, să cerem de la Guvern să acționeze în sensul asigurării independenței energetice a Republicii Moldova, ca iarna viitoare să nu mai fim șantajați de „Gazprom”. Încercarea de schimbare a puterii în acest moment critic, când statul Republica Moldova este amenințat nu numai de crizele pandemică, energetică fără precedent, ci și de pericolul extern al războiului, care vine iarăși dinspre Rusia tot mai agresivă, tot mai irațională, ar fi o prostie nemaivăzută și o trădare.

Retorica necamuflată a războiului răsună de la tribuna Dumei de Stat a Federației Ruse, ea își continuă mișcarea de trupe și tehnică militară spre frontiera de vest, a introdus trupe și în Belarus, retrage din Ucraina familiile diplomaților și poate ataca în orice moment țara vecină sau orice altă țară vecină. Și acțiunile dușmănoase ale „Gazprom”-ului la adresa Republicii Moldova sunt o formă de agresiune, pot fi interpretate ca un anunț de război „hibrid”. Ostilitatea pe care o manifestă Rusia nu e de „partener strategic”, ci adversar înverșunat, „strategic”, care intenționează să profite de vulnerabilitatea energetică a statului nostru.

De aceea, decizia de votare a stării de urgență trebuie privită nu numai prin prisma îngustă a unei probleme financiare urgente cu care se confruntă Guvernul în acest moment și care putea fi rezolvată pe diferite căi, ci, mai cu seamă, din perspectiva celorlalte pericole care pot veni dinspre Rusia, în contextul zăngănitului de arme răsunând la est. Dacă, mâine-poimâne, trupele ruse atacă Ucraina, gazele nu vor mai curge deloc și vor fi necesare alte decizii urgente, mult mai complicate.

Nu suntem siguri că Guvernul s-a gândit și la aceasta când a propus instituirea stării de urgență, dar un guvern responsabil nu poate ignora pregătirile de război ale Rusiei și propaganda rusă care se simte în Republica Moldova ca la ea acasă. Starea de urgență este o necesitate mult mai mare, decât în cazurile precedente. Măcar de propagandă să fie feriți cetățenii noștri, dacă sunt nevoiți să suporte prețurile exorbitante ale „Gazprom”-ului.

Și da, oricât am fi de frustrați și supărați pe președinta Maia Sandu și PAS, nu e timp de răfuieli și răzbunări politice interne.