Nicolae Negru // Alegerile anticipate se amână?

Semne diacritice

Ieri au fost făcuți doi pași formali în direcția alegerilor anticipate: Guvernul Nataliei Gavrilița a obținut zero voturi în Parlament și Maia Sandu i-a încredințat Nataliei Gavrilița misiunea de a forma din nou guvernul și a-și încerca încă o dată norocul. Cu toate astea, șansele unui rezultat pozitiv au scăzut în loc să crească.

Căci tot ieri, Dodon și deputații socialiști au trecut rubiconul, formalizându-și relațiile cu deputații lui Șor și ai lui Plahotniuc, în pofida nenumăratelor jurăminte că nu vor face lucrul acesta. (S-a văzut o dată în plus, dacă mai era nevoie, cât valorează jurămintele politicienilor noștri.) Din întâmplare, decizia PSRM de a veni cu propriul candidat la funcția de prim-ministru a fost anunțată după întâlnirea lui Dodon cu Ambasadorul Rusiei, Oleg Vasnețov. Și tot din întâmplare, în acest moment fierbinte, Dodon, care îi reproșa Maiei Sandu vizita în Franța, a plecat la Moscova, într-o vizită „personală”, girată de Ambasadorul Rusiei.

Dacă socialiștii vor rămâne setați pe evitarea alegerilor anticipate și după revenirea lui Dodon de la Kozak (în privința partenerilor de la „Pentru Moldova” nu avem dubii), ei pot obține acest lucru foarte simplu: votând data viitoare guvernul format de Natalia Gavrilița sau insistând asupra propriului candidat.

Deși președinta noastră face o demonstrație de forță, respingând fără menajamente candidatura Marianei Durleșteanu, pe motiv că în lista deputaților semnatari figurează „persoane care au fost supuse actului răpirii”, „care au fost implicate în furtul miliardului” sau care „au schimbat mai multe partide politice și mai multe grupuri parlamentare și pe cazul unora dintre acestea acte de traseism politic există suspiciuni rezonabile de corupție și de presiune externă”, desemnarea repetată a Nataliei Gavrilița, fără a consulta Curtea Constituțională (CC) în chestiunea candidatului propus de majoritatea parlamentară, seamănă a grabă nejustificată, a slăbiciune. (De altfel, și Dodon se grozăvea anul trecut că nu va accepta un prim-ministru înaintat de „transfugi”.)

Având la dispoziție 45 de zile, se mai putea aștepta, nu era cazul să se forțeze nota, să se intre pe terenul Curții Constituționale, căci se poate pomeni în situația să o desemneze pe Natalia Gavrilița a treia oară. Maia Sandu mai dispune de o portiță pentru a respinge candidatura socialisto-șoristă. Depinde iarăși de CC, a cărei decizie privind obligativitatea desemnării candidatului propus de o majoritate parlamentară absolută se referea la un președinte „emanat” de Parlament. Această obligativitate rămâne sau nu în vigoare în cazul unui președinte ales de „popor”? Există probabilitatea ca magistrații să spună nu? Există.

Dacă magistrații vor zice da și președinta nu se va conforma, ea nu va da un exemplu bun. Pășind pe un drum bătătorit de Dodon, al ignorării deciziilor CC, nu se poate ajunge la statul de drept. Procedând ca Dodon, nu ai cum să obții rezultate diferite. Drumul spre iad, se știe, este pavat cu bune intenții.

Oricum, deputații socialiști și șoriști au la dispoziție o posibilitate pe care nu o poate anula nimeni: să învestească Guvernul Gavrilița, pentru a-i pune ulterior bețe în roate și a prelungi „debandada”. Dacă Natalia Gavrilița își va da a doua zi demisia, e cu atât mai bine din punctul lor de vedere, aceasta ar prelungi agonia guvernării și s-ar putea reflecta asupra intențiilor de vot ale alegătorilor.

Așa că jocul continuă, mingea e pe terenul lui Dodon-Șor-Plahotniuc. Cine să-i oblige să dea vrabia din mână pe cioara din par? Nimeni nu-i pasează mingea lui Andrei Năstase. Unii cheamă deja pe teren spectatorii…