Nicolae Negru // Adunarea proeuropeană și neutralitatea prorusă

Semne diacritice

Ideea Adunării cetățenilor, convocată de președinta Maia Sandu, duminică, 21 mai, pentru a susține cursul proeuropean al Republicii Moldova, provoacă reacții din cele mai diverse, de la aplauze și entuziasm aprobator până la „neutralitate” sau respingere categorică, furioasă.

Cauza acestei polarizări nu e ideea în sine, ci autorul ei, persoana Maiei Sandu, pe care unii o admiră, o idolatrizează chiar, întruchipându-le speranțele, năzuințele pentru o viață mai bună, mai demnă, iar alții nu își pot stăpâni sentimentele de ură și răzbunare față de ea, considerând-o întruchiparea schimbărilor nefaste ce le amenință statutul social și poate niște privilegii de care s-au bucurat până acum și riscă să le piardă pentru totdeauna. Există și o tabără a celor ce se consideră marginalizați, neapreciați după merit și trebuie să recunoaștem că politica de cadre a actualei guvernări ridică multe semne de întrebare.

Privind însă realitatea în mod obiectiv, calm, dincolo de resentimentele față de Maia Sandu, vom constata că acțiunile guvernării Partidului Acțiune și Solidaritate reflectă în mare măsură, cu o oarecare sincronizare, niște schimbări geopolitice majore, niște mișcări „tectonice” ce se produc în regiunea noastră, răspândindu-se pe întregul continent, cu impact posibil asupra ordinii mondiale. Invazia Ucrainei de către Rusia, dar mai cu seamă rezistența ucraineană este declanșatorul acestor schimbări. CSI, pe care Moscova o numește de la un timp „lumea rusă”, e în proces de dezintegrare și doar cei lipsiți de instinctul de supraviețuire sau de dreptul de a-și decide soarta rămân în siajul „corabiei ruse”, care știm unde s-a dus.

Dar ne dorim noi să ne rupem de Rusia, să fim liberi, să ne decidem noi înșine soarta? Europa care se uită la noi ar putea să nu înțeleagă ce vrem. Ea vede în stradă simpatizanții lui Putin, pe cei care urăsc Europa, România și SUA, care vor gaze mai ieftine și nu le pasă că armata rusă bombardează orașele și satele ucrainene, că omoară populația civilă, copii, femei, bătrâni... Iar zilele trecute s-au solidarizat brusc, ca la comandă, toți politicienii proruși din Chișinău și din Comrat, manipulați de la Moscova.

Noi, ceilalți, nu avem nimic de spus? Ne convine să vorbească altcineva în locul nostru? A sosit momentul adevărului, nu ar trebui să ieșim și noi din casă pentru a spune că suntem de partea Ucrainei, a libertății, că nu mai vrem să fim ținuți în zona gri, la dispoziția Imperiului Rus, că dorim să fim parte a Europei? Lăsăm Moscova să speculeze că actuala guvernare proeuropeană nu ne-ar reprezenta, nu ar avea susținere populară, că acționează la comanda Occidentului „rusofob”, în dezacord cu vrerea majorității, care se opune îndepărtării de Rusia?

În Europa, vom fi alături sau în interiorul României, vom hotărî noi înșine, dar nu putem ajunge acolo înainte de a ne rupe de Rusia, înainte de a pune punct dezmățului serviciilor secrete ruse în Republica Moldova, ceea ce nu putem face de sine stătător fără ajutorul Occidentului. Aceasta e prima condiție și a integrării europene, și a reUnirii cu România. Cei care spun că nu vor veni la Adunare, pentru că sunt unioniști și nu cred în aderarea la UE, fie nu înțeleg ce spun, fie mint. Nu poți face reUnirea rămânând în sfera de influență a Rusiei. Dihotomia românism/ europenism e falsă și bucură Moscova.

Adunarea cetățenilor e importantă, pentru a ne spune mesajul. E un eveniment cu mare încărcătură simbolică, într-un moment crucial al istoriei noastre. Esența lui nu diferă, e legată de primele mari adunări naționale din anii care s-au numit ai Renașterii Naționale. Dacă îl privim în contextul luptei geopolitice decisive ce se dă între Ucraina, ajutată de Occident, și Rusia imperialistă, agresivă, revanșardă, neutralitatea simbolică a celor care vor absenta din motive inventate cadrează perfect cu „neutralitatea” falsă din Constituția Republicii Moldova.