Aceeași AIE în apa aceluiași râu

Semne diacritice

La ora scrierii acestui comentariu, nu cunoaștem încă detaliile acordului de constituire a noii coaliții care, în mod normal, ar trebui să guverneze în viitorii trei ani și jumătate. Actorii principali fiind neschimbați, sforarii așijderea, e greu de crezut că vom avea o altfel de guvernare ca până acum. În ultimii șase ani, asistăm la moșirea celei de-a patra coaliții, câte una la 1,5 ani, și aceste cifre vorbesc mult mai sugestiv decât toate declarațiile lor de bune intenții.

Fiindcă și actorii, și sistemul de guvernare din spate, din umbră sau penumbră, se mențin, nu are rost să ne autoamăgim, vom avea un Guvern marionetă, cu majoritatea miniștrilor primind indicații de la liderii de partid, chiar dacă premierul va fi Maia Sandu, după cum scrie presa, sau vom avea alegeri anticipate. Căci nu există premier care să poată învinge niște pofte, ambiții și obsesii oligarhice autohtone. Oligarhii (sau oligarhul) noștri, după cum s-a văzut după BEM și Aeroport, nu au niciun Dumnezeu. Și dacă mai înainte pericolul alegerilor anticipate acționa asupra unora dintre ei benefic, trezindu-i la realitate, după alegerile locale efectul nu mai este același.

Nu ne-am schimbat nici noi, după cum s-a văzut pe 14 și 28 iunie, opțiunile noastre electorale nu diferă mult de cele precedente. Faptul că i-am ales pe Șor și Usatîi primari demonstrează o stare de spirit mult mai confuză, mai inertă decât s-a crezut. Și nicio platformă civică, niciun partid nu poate face nimic, dacă majoritatea nu simte că i-a ajuns cuțitul la os. Și factorul geopolitic constituie o piedică în calea solidarizării celor nemulțumiți din punct de vedere economic și defavorizați din punct de vedere social. Eșecul răsunător al talibanilor comuniști, care au încercat doi ani la rând să organizeze o „revoluție de catifea”, este o dovadă în acest sens.

„Mămăliga” explodează greu, dar totuși explodează. Mai cu seamă în situația în care există forțe interesate și foarte influente, din exterior, de a răsturna actuala putere. Recenta majorare a prețurilor la energia electrică și, surprinzător, la gazele naturale pentru consumatori, care va provoca un alt val de scumpiri, după cel născut de fraudele bancare „de proporții gigantice” și de mașinațiile valutare, ar putea scoate lumea în stradă, și nu e posibil ca AIE-3 să nu simtă respirația și pulsul tot mai accelerat al societății. De aceea, le tremură un pic genunchii.

Implicarea destructivă a Rusiei este contrabalansată de reacția Occidentului, care, în condițiile războiului ruso-ucrainean, monitorizează și mai atent situația din R. Moldova. Oligarhii, politicienii care se declară proeuropeni, iar în realitate fac jocul Rusiei, inclusiv prin complicitatea, directă sau indirectă, la fraude, la sărăcirea populației și la acțiuni de subminare conștientă a cursului european al R. Moldova vor trebui, în cele din urmă, să țină socoteală. Corupția devenind o chestiune de securitate, oligarhii noștri trebuie să-și învingă poftele și ambițiile bolnave, cât nu e târziu. Lumea, dacă o va ajunge cuțitul la os, îi va lua în furci pe ei, nu pe membrii formali ai Guvernului.

Ceea ce nu înseamnă că Guvernul și în mod special figura prim-ministrului nu contează. Maia Sandu, dacă numirea ei în funcție va fi confirmată, va fi un premier liber de angajamente și înțelegeri cu „oligarhatul” și nu va ezita să-și apere poziția în fața liderilor politici ai AIE-3. Ea va avea de partea sa cel mai puternic aliat: opinia publică. Și Washingtonul, Bruxelles-ul și, firește, Bucureștiul. O nouă concesionare nu mai e posibilă atâta timp cât ea se va afla la cârma Guvernului și nu este exclus că va continua investigația privind legalitatea concesionării Aeroportului Chișinău, începută de Gaburici. S-ar putea ca Lupu și Ghimpu să regrete că nu l-au acceptat pe Filat prim-ministru.

Rezumând, se poate spune că Alianța este aceeași de la 2009 încoace, dar „apa râului” e total diferită.