Uniunea Eurasiatică, a fi sau a nu fi?

Semne diacritice

Titlul aparține unei publicații online din Kazahstan (arkz.info). „Răspunsul la această întrebare nu este deloc simplu, scrie redacția site-ului. Și recenta întâlnire a lui Vladimir Putin, Nursultan Nazarbaiev și Alexandr Lukașenko a arătat că astăzi există multe divergențe referitor la cum trebuie să fie Uniunea Eurasiatică”.

În timp ce unele forțe politice ne îndeamnă să renunțăm la vectorul european în schimbul celui estic, asiatic, la Moscova se lucrează intens asupra proiectului acordului privind crearea Uniunii Economice Eurasiatice, planificată să înceapă să funcționeze la 1 ianuarie 2015. Deocamdată, nici designerii proiectului nu au ajuns la o înțelegere definitivă, clară ce vor construi. Intențiile sunt în mod evident diferite la Moscova, la Astana și chiar la Minsk.

Putin a discutat la Kremlin, înainte de anul nou, cu Lukașenko și Nazarbaiev, proiectul elaborat de Comisia Economică Unită, în corespundere cu sugestiile și obiecțiile formulate la precedenta întâlnire de nivel înalt, în octombrie, la Minsk. Procesul-verbal al ședinței din 24 decembrie relevă că președintele belarus optează pentru o integrare cât mai largă și crearea unor organe supranaționale, iar președintele kazah ocupă o poziție contrarie, pledând pentru o uniune strict economică. Putin vorbește despre „efectul pozitiv” al Uniunii Vamale pentru economiile statelor membre, aducând drept exemplu economia rusă, insistând asupra respectării graficului stabilit de transformare a uniunii vamale în uniune economică. Graba sa contrastează în mod evident cu gradul de pregătire a documentelor și criticile care s-au adus acestora.

Obiecțiile lui Lukașenko au fost mai mult plăcute, decât neplăcute pentru Putin. „Tătuca” belarus insista ca UEE să devină o organizație internațională, subiect de drept internațional, considerând că „oscilațiile” în această chestiune „ar putea provoca interpretări nedorite printre adversarii integrării eurasiatice”. El s-a pronunțat și pentru o delimitare clară a competențelor UEE și a statelor membre, mai propunând ca deciziile Consiliului Suprem și Interguvernamental să fie „nu doar simple documente politice, ci și acte normative obligatorii” pentru toate părțile. Acordul UEE, din punctul său de vedere, trebuie să anuleze acordurile țărilor membre cu terțe părți, dar nu și pe cele bilaterale, dacă acestea sunt mai liberale, decât acordul general.

Deși nu s-a referit în mod direct la Lukașenko, Nazarbaiev a demolat, pas cu pas, cele spuse de el, acuzând „politizarea uniunii în proces de constituire”, considerând inadmisibil acest lucru, arătându-se nedumerit de faptul că nu se ține cont de punctul său de vedere pe care l-a expus și cu alte ocazii. „Noi construim o uniune economică, de aceea sarcina Comisiei (Economice Unite) este să nu includă în acord chestiuni care depășesc limita integrării economice. Eu cred că noi am vorbit clar la această temă. Direcții ca apărarea frontierelor, politica migrațională, sistemul de apărare și securitate, precum și chestiunile ocrotirii sănătății, educației, științei, culturii, asistenței juridice în cauze civile, penale și administrative, nu se referă la integrarea economică și nu pot fi transferate în formatul uniunii economice”, a subliniat Nazarbaiev. Potrivit lui, din acord trebuie exclusă și chestiunea unificării pedepsei pentru încălcările administrative și penale, deoarece aceste sfere „sunt subiecte ale politicii interne ale statului”.

El a respins ca „inacceptabilă” și propunerea ca Consiliul Suprem la nivel de șefi de state să aibă împuterniciri supranaționale, ca deciziile acestuia să fie obligatorii pentru toate statele. Singurul organ supranațional trebuie să rămână Comisia Economică Unită, ale cărei împuterniciri se rezumă exclusiv la sfera economică, a accentuat președintele Kazahstanului. În afară de aceasta, Nazarbaiev s-a arătat convins că acordul privind UEE nu poate anula acordurile internaționale ale statelor membre cu alte state și organizații, statele membre rămânând state suverane. Deși nu a spus-o, este evident că președintele Kazahstanului nu are de gând să cedeze suveranitatea țării sale lui Putin.

Punctele de vedere ale lui Nazarbaiev și Lukașenko au coincis în ce privește completarea cu cadre a CEU. Lukașenko s-a arătat nedumerit de faptul că nu a fost îndeplinită hotărârea ca directorii de departamente și adjuncții acestora să fie selectați din țări diferite. Nazarbaiev a declarat că cetățenii Kazahstanului nu sunt reprezentați în mod egal în CEU. „În unele departamente deja funcționează câte trei-patru adjuncți, și toți sunt cetățeni ai Rusiei”, a spus el, precizând că Astana își poate mări contribuția financiară pentru CEU, cu condiția ca aceasta să respecte principiile politicii de completare cu cadre. CEU încearcă să-și atribuie împuterniciri suplimentare, care nu au fost discutate cu țările membre, a mai avertizat Nazarbaiev.

Nemulțumirea cea mare a lui Lukașenko este legată de faptul că în cadrul Uniunii Vamale există încă foarte multe excepții în ce privește circulația mărfurilor. Este vorba de producția alcoolică, de tutun (tocmai ceea ce ne interesează pe noi!), medicamente, produse medicale, gazele naturale, petrol, mașini, pește etc. Lukașenko consideră că este „riscant și, în general greșit să se meargă spre uniunea economică fără a încheia crearea uniunii vamale”. El a sperat că excepțiile vor fi eliminate până la 1 ianuarie 1914, dar Putin promite că aceasta se va realiza de la 1 ianuarie 2015. Moscova trage cât mai mult din timp, căci îndeplinirea acestor condiții îi va reduce simțitor veniturile în buget.

De altfel, și Nazarbaiev, conform presei kazahe, a vorbit la precedenta ședință a Consiliului Economic Suprem, din octombrie, despre barierele (netarifare și tehnice, norme sanitare și fitosanitare exagerate ș.a.) care se pun în calea mărfurilor kazahe pe piețele Rusiei și Belarusului, despre concurența neloială în raport cu producătorii kazahi, creșterea disproporțiilor comerciale, politizarea activității Comisiei Economice Eurasiatice, influența din partea Guvernului Federației Ruse asupra membrilor Colegiului CEE ș.a. „Nu întâmplător, scrie publicația kazahă sus-menționată, în ultimul timp se pune sub semnul întrebării, nu numai în mediul experților, dar și în cercuri oficiale, necesitatea intensificării integrării în aceste condiții”.

Nu s-a ajuns la o înțelegere unde se vor afla organele UEE, Comisia Economică Unită și Curtea Economică. Presa rusă scrie că Nazarbaiev ar dori ca CEU să fie situat în Astana, însă Moscova nu dorește să cedeze în această chestiune. Minskul, care găzduiește Curtea Economică, ocupă o poziție neutră, pronunțându-se ca instituțiile respective să rămână acolo unde sunt.

„Rusia, ca arhitect principal al viitorului acord despre Uniunea Economică Eurasiatică, comentează cel mai puțin conținutul documentelor aflate în proiect”, scrie ziarul moscovit „Kommersant” în varianta electronică. Însă din texte este destul de evident că Rusia și CEE au un orizont de planificare mai larg decât reprezentanții Kazahstanului și Belarusului, în proiecțiile Moscovei viitoarea uniune este privită ca o construcție destul de amorfă, cu competențe care pot fi ușor extinse. În general, partea rusă (…) prevede în proiectul de acord cât mai multe posibilități de corectare, tratare și „conducere manuală” curentă, mizând probabil pe faptul că în uniunea care va funcționa pozițiile de negociere a tuturor părților vor fi determinate preponderent de raporturile PIB dintre țările membre și balanța de livrare a resurselor energetice”.

Cu alte cuvinte, Rusia își pregătește un rol dominant în cadrul UEEA, de aceea nu e de mirare că Lukașenko și Nazarbaiev sunt nevoiți să repete una și aceeași în cadrul întâlnirilor cu Putin, după cum o recunosc chiar ei înșiși. Doleanțele și obiecțiile lor nu-l interesează pe președintele Rusiei. Ca motanul din fabula lui Krîlov, el își caută de treabă.