Secretarul PCRM luptând cu avioanele pe Empire State Building

Semne diacritice

Am fost să văd „revoluţia paşnică”, „marşul spre Chişinău” al comuniştilor, anunţat pentru sâmbătă, 23 noiembrie. Sigur, nu se compară ca amploare cu manifestaţia proeuropeană din 3 noiembrie şi, din acest punct de vedere, liderii PCRM au suferit înfrângere. Dar, ca spectacol în sine, ca mod de organizare, deşi de proporţii mult mai modeste, a fost un miting destul de reuşit. Putea să fie şi mai rău. S-a depus un efort organizatoric şi financiar considerabil, care demonstrează, de fapt, şi gradul de democratizare a R. Moldova, atitudinea autorităţilor, chiar dacă era vorba despre o acţiune antiguvernamentală. Eşecul este de altă natură. Deşi comuniştii nu duc lipsă de simpatizanţi, după cum indică sondajele şi alegerile precedente, mulţi dintre adepţii lor se jenează, din diferite motive, să apară în public sub steagurile roşii, nu cred că actuala guvernare va demisiona şi nu văd sensul acţiunilor PCRM din ultimul timp.

Înainte de a veni participanții din afara Chișinăului, în PMAN se aflau vreo două mii de oameni - „echipa de zgomote”, activiștii PCRM, nostalgicii neogoiți şi neobosiţi, pe care îi vedem la toate manifestările de protest organizate de comunişti. Erau prea puţini pentru o „revoluţie”. Apelul despre „Patria în pericol” nu i-a impresionat în mod evident pe chișinăueni. Cu întârziere, s-a anunțat intrarea coloanelor din sud-centru și nord, ultima fiind în mod vizibil mai lungă decât prima. Însă PMAN le-a „înghițit” ușor pe ambele, rămânând neacoperită o bună parte din suprafaţa ei. Cifra de 30-50 de mii anunțată de comuniști este mult exagerată. A recunoscut și Voronin, indirect, că erau mai puțini decât s-a așteptat, îndemnându-i pe manifestanți ca „data viitoare” să vină de trei-patru ori mai mulți.

A predominat tonalitatea agresivă, isterică, alarmistă, limbajul cel mai brut, mai insultător la adresa guvernanţilor. În acest sens, s-a remarcat, „firește”, Vladimir Voronin, liderul PCRM, care i-a numit pe reprezentanţii puterii „mârlani”. Nu e prima dată când spune ceea ce îi vine la gură, m-a mirat că vocabularul său conține cuvinte injurioase nu numai rusești, ci și românești. E adevărat, cam desuete. S-a mai remarcat și un fost ambasador la Consiliul Europei şi ONU, care ţipa ca un posedat, ca un mahalagiu, în falset. Dar vedeta zilei a fost, fără îndoială, Iurie Muntean, secretarul PCRM, moderatorul mitingului. El urla pe scenă ca un King Kong luptând cu avioanele pe Empire State Bulding. Îi lipsea o Ann Darrow cu mitraliera, să îl ajute să doboare „hunta criminală” și să anunțe alegeri parlamentare anticipate. Muntean a rostit de două ori îmbinarea „Bulgaria moldovenească”, referindu-se la raionul Taraclia, ceea ce spune mult despre nivelul său intelectual şi patriotic.

În drum spre PMAN, pe la circ, am văzut vajnici antieuropeni coborând din „Mercedes”-uri, „Opel”-uri, „BMV”-uri, „Land Rover”-uri şi alte mașini scumpe. „Jos puterea capitalului”, scria, în rusește, pe o placardă din faţă. Aceasta se referea şi la capitaliştii din PCRM, inclusiv Voronin, care deține acțiuni de milioane în banca fiului său? De altfel, liderul PCRM a dat dovadă de virtuozitate demagogică, recurgând la veritabile „acrobaţii” ideologice, ca să împace cursul său proeuropean de ieri cu cel antieuropean de azi. „Moldova europeană o vom construi doar aderând la Uniunea Vamală” – perora el cu neruşinare, spre stupefacţia celora care încercau să înţeleagă mesajul său. Sensul spuselor sale e că pentru a construi un stat democratic, de drept, o economie de piaţă, pentru a introduce standardele UE, trebuie să aderăm nu la UE, ci la Uniunea Vamală, unde nu există nici stat de drept, nici economie de piaţă, nici standarde de urmat.

Impresia dominantă de la mitingul comunist e că nici cei de la tribună, nici cei de jos nu puneau preţ pe ceea ce se vorbea acolo. Părea un spectacol jucat de unii cu destul talent, dar rupt de realitate, steril. Cu siguranţă, nu cred în ceea ce fac nici liderii PCRM. Ultimatumurile lor sunt pur şi simplu acţiuni de teatru. Există două posibile explicaţii ale acestui comportament: că o fac de ochii Moscovei, ca să demonstreze că nu stau cu braţele încrucişate, că „luptă” cu „hidra” proeuropeană, pentru a câştiga sprijinul Rusiei în viitoarele alegeri, sprijin de care are multă nevoie. E şi dorinţa Moscovei ca la Chişinău să se manifeste împotriva Summitului de la Vilnius, să existe un „acompaniment” local pentru noul război al vinului, declanşat de ea împotriva R. Moldova. Din acest punct de vedere, comuniştii sunt nişte trădători, coloana a cincea a Rusiei. E grăitor faptul că la mitingul de sâmbătă au lipsit drapelele R. Moldova. Am descoperit doar unul pe toată întinderea acoperită de manifestanţii comunişti. Vizita discretă a ambasadorului Farit Muhametşin la sediul PCRM, dată în vileag de Ziarul NAȚIONAL, e un detaliu care reflectă conspiraţia şi fariseismul Kremlinului în relaţiile cu R. Moldova.

Pe de altă parte, e şi în interesul liderilor PCRM să demonstreze alegătorilor proruşi că se află în treabă, că „luptă” fără încetare pentru idealurile lor. E un fel de gimnastică pentru „muşchii” electorali, ca să nu se atrofieze.

Deşi liderii PCRM se grozăveau că e abia începutul (al câtulea?), că vor continua protestele, efortul de sâmbătă a fost epuizant, peste puterile lor. E puţin probabil să mai existe o încercare de acest fel până la începutul oficial al campaniei electorale. Dacă după mitingul proeuropean din 3 noiembrie mai rămâneau unele şanse teoretice, acum se poate spune cu certitudine că „revoluția de catifea” și-a dat ultima suflare. Cu atât mai mult trebuie să fim atenţi la Nistru, la KGB-ul transnistrean care a făcut recent o declaraţie belicoasă, ce poate ascunde nişte intenţii diversioniste. Cu toate că nu mai este atât de disperat, ca până la anunţul Kievului că suspendă negocierile de semnare a Acordului de Asociere cu UE, ar fi o plăcere pentru Putin să torpileze definitiv Summitul de la Vilnius.