Poezii despre Leancă

Semne diacritice

Savatie Baștovoi îi dedică o poezie premierului Iurie Leancă, în legătură cu plecarea acestuia la Olimpiada de la Soci. E o poezie nu tocmai măgulitoare, foarte supărată, în care se amintește despre faptul că Leancă a lucrat cândva pentru compania „Ascom” a lui Anatol Stati. Dacă nu mergea la olimpiadă, poetul căuta alt pretext pentru a scrie aceeași poezie ofensatoare despre premier.

Ceva mai înainte, presa publicase o scrisoare deschisă adresată premierului de către soția fostului deputat și fostului vicepreședinte al companiei „Ascom Group”, Andrei Baștovoi, judecat și condamnat, în decembrie 2013, la 9 ani de închisoare, incriminându-i-se că ar fi furat „fonduri în proporţii deosebit de mari” şi că ar fi pus la cale, împreună cu fiul său, asasinarea președintelui „Ascom Group”, Anatol Stati. Fiindcă Leancă l-a cunoscut personal pe Andrei Baștovoi, Svetlana Baștovoi îi solicită premierului să asigure „maximă transparență în ultima instanță, Curtea de Apel, și o supraveghere personală… a procesului de judecată, care trebuie să fie o victorie exemplară a justiției asupra corupției și minciunii într-un moment de răscruce pentru țara noastră”.

Din spusele soției sale, Andrei Baștovoi a avut „un rol primordial” în obținerea contractului „Ascom Group” cu Kazahstanul, contract care a propulsat această companie dincolo de spațiul fostei URSS. „Vreau să vă întreb dacă Dumneavoastră ați putea crede că, ajungând la vârsta de 52 de ani, Andrei Baștovoi ar fi putut, brusc, să se transforme într-un ucigaș, hoț și mincinos? (...) Totuși, soțul și fiul meu au fost condamnați la 9 și, respectiv, 8 ani de închisoare, tocmai pentru astfel de acuzații rușinoase, atât de rușinoase încât nici măcar judecătorii nu au avut demnitatea să le citească, așa cum prevede legea, ci au trimis grefierul să înmâneze rechizitoriul, de parcă ar răspândi fluturași de reclamă într-o intersecție din Chișinău”, a mai scris Svetlana Baștovoi.

Savatie Baștovoi, fiind nepotul lui Andrei Baștovoi, nu este mulțumit, se vede, de reacția lui Leancă (sau de lipsa de reacție) la scrisoarea Svetlanei Baștovoi. De aceea, a comis filipica sus-menționată. Cu toată prețuirea pentru talentul scriitoricesc al autorului, el pare să nu pună preț pe separarea puterilor în stat. Leancă nu are cum asigura „maximă transparență” în Curtea de Apel și nu poate să „supravegheze” vreun proces de judecată, decât încălcând legea. Puterea executivă, pe care o reprezintă el, nu are dreptul să se implice în niciun proces de judecată.

Ceea ce nu înseamnă, firește, că dl Savatie Baștovoi nu poate sări în apărarea unchiului său. Există motive ca societatea, luptătorii pentru drepturile omului și o justiție corectă, să fie atenți la cazul lui Andrei Baștovoi.

Figură cunoscută pe scena politică din anii '90, ca membru al Frontului Popular, ca luptător activ împotriva regimului comunist sovietic, ca deputat în primul Parlament, el merită să fie auzit. Sigur, banii îl pot schimba pe om, dar acuzațiile care i se aduc, mai cu seamă cea privind tentativa de asasinat, ridică unele semne de întrebare. Le-am putea ignora doar dacă am fi siguri de independența și nepărtinirea justiției noastre și dacă „pătimitul” nu ar fi cel mai bogat om din R. Moldova, un miliardar. Dacă admitem că, din cauza banilor, Baștovoi cel de azi e diferit de cel de ieri, același lucru trebuie să admitem și în cazul lui Stati. Fiindcă este un proces de rezonanță, nu numai familia Baștovoi, toată societatea trebuie asigurată că nimeni nu trage sforile în spatele judecătorilor, că procesul judiciar este unul corect, menținut cu strictețe în limitele legale. Funcția aceasta îi revine statului de drept, care se pretinde Republica Moldova, instituțiilor acestui stat. Ca premier, Leancă este răspunzător de reforma justiției. Așa că cererea Svetlanei Baștovoi „să faceți ca legea să lucreze” îl privește și pe el.

În general, sintagma „tentativă de asasinare” rostită de justițiarii noștri îmi evocă figura falnică a procurorului general Valeriu Gurbulea, din perioada guvernării comuniste, care a dejucat o încercare de „asasinare” a lui Iurie Roșca, comandată de Urechean, Pasat și Pleșca. Din fericire, killerul ar fi avut atunci un puseu umanist și ar fi renunțat la crimă, anunțând despre aceasta potențiala victimă, care, la rândul său, a informat procuratura. Printre complotiștii care intenționau să-l lichideze pe bravul lider creștin-democrat, aliat cu comuniștii, ziarul „Flux” l-a pomenit și pe poetul Grigore Vieru. Până la urmă, cel ucis a ajuns Grigore Vieru.