John Kerry, recursul la istorie

Semne diacritice

În toastul rostit la Cricova, unde i-au fost prezentate vinurile autohtone, Secretarul de Stat american, John Kerry, le-a urat moldovenilor, printre altele, să se „reintegreze în Europa”. „Ridic paharul pentru parteneriatul şi prietenia dintre SUA şi Moldova, pentru curajul cu care acţionează guvernul vostru, asigurând un viitor mai luminos. Să bem pentru acest viitor, pentru reintegrarea în Europa, şi pentru angajamentul SUA de a vă ajuta să atingeţi acest scop”, a spus John Kerry. „Reintegrarea în Europa” este o sintagmă nouă în discursul politic de la noi, pe care nu am auzit să o folosească vreun politician neaoş, darămite unul venit de peste mări şi ţări.

Nu pare să fi fost o expresie întâmplătoare, nu era un toast improvizat pe loc, dl Kerry se afla la tribună şi îşi cobora din când în când privirea spre notiţele sale. Anterior, el făcuse referinţă la istoria noastră, la tradiţia şi cultura vinului, constatând vizionar că „atât trecutul, cât și viitorul Moldovei își au rădăcinile în Europa”. Venit, după cum a transmis CNN, într-o scurtă, dar semnificativă vizită în Republica Moldova, dl Kerry a încercat, în tradiţia politică americană, să ne încurajeze, să ne îndemne la fapte înălţătoare, să ne suscite entuziasmul, fără de care, spunea conaţionalul său Ralph Emerson, nu se pot realiza lucruri măreţe. Trecutul nostru, limba, cultura europeană au mai fost evocate de vizitatorii occidentali, dar e pentru prima dată când năzuinţele noastre, opţiunea pentru UE este văzută ca o „reintegrare”, adică o firească şi legitimă întoarcere la „origini”, „acasă”. De aceasta depinde securitatea şi prosperitatea moldovenilor, a fost mesajul său, menit să atingă coarda sensibilă a majorităţii cetăţenilor R. Moldova, obosiţi de incertitudinea şi durata fără sfârşit a tranziţiei.

Indiferent de reacţia moldovenilor, recursul la istorie în contextul confruntării geopolitice de azi este o mişcare interesantă, curioasă, chiar surprinzătoare. Vă aflaţi pe drumul cel bun, firesc, aparţineţi Europei, trebuie să vă întoarceţi în Europa, ne sugerează Kerry, şi cuvintele sale provoacă nişte reflecţii asupra destinului şi viitorului nostru, asupra rolului nefast al Rusiei în istoria Moldovei.

Când ne-am aflat noi în Europa? – ne întrebăm. Evident până la 1812, când Moldova a fost sfâşiată pe linia Prutului, iar partea estică a fost înghiţită de Imperiul Rus, pe care Marx îl caracteriza drept „barbarie asiatică sub conducere moscovită”, socotindu-l un pericol pentru Europa pornită pe calea „schimbărilor sociale”. Istoria se repetă: astăzi, Imperiul Rus aflat în agonie prezintă un pericol pentru aspiraţiile democratice, europene ale noilor state independente, apărute pe ruinele URSS.

Ne-am aflat în Europa şi în perioada interbelică, în cadrul României. Unii o numesc România Mare, dar a fost de fapt România „normală”, „naturală”. E perioada căreia i s-ar potrivi perfect epitetul „european”, având în vedere multiplele fire economice, politice, sociale, culturale prin care România era legată de restul Europei. Cuvântul „reintegrare” este cel mai adecvat în acest caz. Putem doar specula dacă Secretarul de Stat american a urmărit anume acest efect, când l-a pronunţat, dar, fără îndoială, el ne-a îndemnat astfel la regândirea istoriei, la modul în care punem prezentul în concordanţă cu trecutul şi viitorul european.

Volens-nolens, ne vin în minte cu această ocazie şi declaraţiile lui Traian Băsescu despre reunificarea Republicii Moldova cu România. Să fie o sincronizare întâmplătoare? Şi Băsescu, şi Kerry se referă la trecut în acelaşi context al parafării Acordului de Asociere cu UE şi a presiunilor pe care le exercită Rusia asupra R. Moldova. Unii s-au supărat pe preşedintele Băsescu, reproşându-i că le strica sărbătoarea, că nu-i lasă să se bucure de succesul de la Vilnius, că le încurcă iţele electorale, dând apă la moara comuniştilor. Alţii văd în gestul său un calcul egoist, o încercare inutilă, iraţională de a zădărî Rusia. S-ar putea să greşească toţi. Posibil, cu intuiţia sa de „animal politic”, Băsescu să fi sesizat nişte mişcări „tectonice” noi în geopolitica acestei regiuni, nişte schimbări pe care urmează să le observăm cu toţii mai târziu. Să fim atenţi să nu ratăm momentul.