De ce KGB-ul transnistrean nu se relaxează de Revelion

Semne diacritice

KGB-ul transnistrean nu face pauză, nu se relaxează nici de Revelion. Cekiștii săi veghează zi și noapte, trag cu urechea la ceea ce se vorbește pe malul drept al Nistrului, și, astfel, au intrat, conform unei declarații a vajnicei instituții de la Tiraspol, în posesia unor „informații” uluitoare: R. Moldova se pregătește să renunțe la neutralitate ca să adere la NATO. Cu misiunea de a o convinge să facă acest pas, Chișinăul a fost vizitat, la începutul lui decembrie, de înalți funcționari din SUA și România. (E o referință la John Kerry, Secretar de Stat al SUA, și Crin Antonescu, președinte al Senatului României). Ei și-ar fi atins scopul, promițând ajutor financiar și tehnic în procesul integrării europene a R. Moldova. În schimb, autoritățile moldovenești s-ar fi angajat să pună la dispoziția NATO „baze militate”, în special aerodromurile de la Cahul și Mărculești, se spune într-un comunicat de presă al KGB-ului transnistrean, citat de regnum.ru. Chișinăului i s-ar mai fi promis sprijin în ce privește „dorința sa de a spori rolul SUA și UE în procesul de negocieri în formatul 5+2, la cel de mediatori în reglementarea moldo-transnistreană” .

Cum va reuși actuala guvernare să elimine din Constituție articolul privind neutralitatea R. Moldova, dacă nu este capabilă să-l modifice pe cel privind alegerea președintelui R. Moldova, fiind necesare pentru aceasta 2/3 din voturile deputaților? Kaghebiștii nu-și pun această întrebare, nu intră în detalii. Ei trec sub tăcere și faptul că, potrivit Constituției R. Moldova, „dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale”. În schimb, KGB-ul de la Tiraspol se dă tare pe partea „analitică”, afirmând că „renunțarea la statutul de neutralitate nu este justificat nici economic, nici politic, căci nu există amenințări care ar putea, în viitor, amenința securitatea Republicii Moldova” și „singura problemă pentru a cărei rezolvare conducerea R. Moldova poate să folosească forțele miliare este lichidarea statalității rmn pe cale armată, în pofida tuturor acordurilor încheiate până acum și încălcând normele în vigoare ale dreptului internațional”. Nici mai mult, nici mai puțin! Procedeul e din cele mai simple: lansezi o minciună pe care o „combați”, ca să sporești efectul ei.

Să nu le treacă prin cap spionilor transnistreni că intrarea în NATO ar putea complica folosirea forței militare în rezolvarea conflictului, fiindcă ar solicita acordul celorlalte state-membre? Dacă ar exista, un asemenea plan ar fi mai simplu de realizat în afara NATO. Dar scopul KGB nu este informarea, ci, dimpotrivă, dezinformarea, diversiunea și „logica” sa este adaptată corespunzător.

Cireașa de pe „tortul” primitivei acțiuni propagandistice este declarația „președintelui” KGB-ului transnistrean, Nikolai Zemțov, care afirmă „în legătură cu aceasta” că „intenția (!) Chișinăului de a renunța la statutul de neutralitate și de a oferi forțelor militare NATO baze pentru dislocația permanentă este o încercare de a exercita influență asupra Tiraspolului în dialogul de reglementare a conflictului transnistrean prin demonstrarea forței, mai cu seamă ținând cont de sporirea cazurilor de provocări în Zona de securitate din partea reprezentanților organelor de drept a Moldovei”.

Astfel, se introduce în circuitul public încă o minciună: că Chișinăul organizează provocări în Zona de securitate. De ce i-ar trebui Chișinăului aceasta? E la mintea cocoșului: se pregătește de război! Ce trebuie că facă transnistrenii? Corect: să se pregătească și ei de război, ca să-și apere „patria”! Ce trebuie să facă Moscova? Corect: să modernizeze armata, să suplimenteze trupele.

Evident, aceste „exerciții” goebbelsiene țintesc nu numai spre transnistreni, ci spre întreaga populație a R. Moldova (și a Ucrainei), pentru a o băga în sperieți, pentru a discredita conducerea proeuropeană de la Chișinău. Din aceeași „operă” fac parte și acțiunile Tiraspolului împotriva școlilor de limbă română, care folosesc alfabetul latin, și decizia de a adopta legislația Federației Ruse. Dar nu sunt excluse nici provocările militare, dacă cele economice, politice, informaționale, organizate de Moscova, nu își vor avea efectul și R. Moldova va semna Acordul de Asociere cu UE.

Nu, nu cred că Putin vrea să recunoască independența Transnistriei, căci aceasta ar însemna să se dea bătut, să renunțe la R. Moldova, iar „crocodilii”, a spus-o Voronin, „nu dau niciodată înapoi”.