Ce fel de „probleme” ne creează Băsescu?

Semne diacritice

Până nu demult, Traian Băsescu vorbea despre Unire aluziv, metaforic, ca despre o „reîntâlnire” în cadrul Uniunii Europene. „UE e locul în care ne vom reîntâlni, unde vom fi din nou împreună, cum am fost după marea Unire”, le spunea el astă-vară reprezentanților „societății civile” din Republica Moldova. Președintele României a deschis parantezele la 27 noiembrie, în ajunul Summitului de la Vilnius și a Zilei Naționale a României, propunând ca reunirea cu Republica Moldova să devină un nou „proiect fundamental de țară”, al treilea, la fel de important ca intrarea României în NATO şi UE. „Ştiu că nu e momentul acum”, a precizat Băsescu, subliniind că se gândește la o perspectivă mai îndepărtată, când o vor dori moldovenii și va exista un „curent unionist”.

„Toată acţiunea mea legată de Republica Moldova a fost cu gândul că, poate cândva, ne vom uni. Știu că nu e momentul acum, dar (…) mai devreme, mai târziu, acest lucru se va întâmpla. Sângele apă nu se face”, a explicat Băsescu. Pentru prima dată un președinte român a declarat public că România nu renunță la R. Moldova, deși a recunoscut independența acesteia.

Primul care a taxat declarația sa drept una pripită a fost premierul Victor Ponta: „dă apă la moara tocmai Partidului Comuniștilor din Moldova”. „Eu zic să facem lucruri concrete - gazoduct, linii de autostradă, să întărim partea de colaborare culturală, educațională”, a punctat premierul, reproșându-i președintelui că în 9 ani nu ar fi făcut nimic pentru R. Moldova. Reacția lui Crin Antonescu, președintele Senatului, a fost asemănătoare: „Pentru mine (…), proiectul naţional al României este altul, și anume, Republica Moldova în Uniunea Europeană. Eu nu pot vinde iluzii. Mi-aş dori, însă, şi nu o voi ascunde niciodată, ca toţi românii de pe ambele maluri ale Prutului să îşi dorească Unirea”, a spus el. Băsescu a replicat declarând că se va ocupa personal de proiectul respectiv după ce îşi va încheia mandatul de la Cotroceni: „Nu îmi este ruşine de ce am spus şi nu mă deranjează nici dacă vreun politician spune: vai, cum am putut spune aşa ceva, că îi întărim pe comuniştii de la Chişinău. Comunişti sunt toţi aceia care joacă între Moscova şi Bruxelles (...). Dar nu este un proiect care să se poată face mâine sau poimâine”.

La Chișinău reacțiile au fost diferite. Dacă Dorin Chirtoacă, prim-vicepreședinte al PL, l-a numit pe Băsescu vizionar, Mihai Ghimpu, liderul PL, a tăcut enigmatic. Vladimir Voronin, liderul comuniștilor, s-a arătat revoltat, considerând că „asemenea declarații încalcă dreptul internațional, destabilizează situația în regiune și în țara noastră, precum și au un impact extrem de negativ asupra reglementării diferendului transnistrean (…), tensionează situația și în Găgăuzia”. Voronin și-a exprimat speranța că declarațiile lui Băsescu vor fi „condamnate public de conducerea UE”, dar „conducerea UE” nu a ținut cont de doleanțele sale. Presa a scris, cu referire la un funcţionar anonim, că la Comisia Europeană ar fi fost surprinşi de intenţiile lui Băsescu, însă, cu excepţia ambasadorului german la Chişinău, niciun reprezentant european nu a vorbit deschis despre aceasta. A păstrat tăcerea şi Washingtonul. Dar şi Moscova, care altă dată era foarte sensibilă la „pericolul românizării”.

În opinia premierului Iurie Leancă, expusă la Vilnius, R. Moldova nu „este pregătită” să se unească cu România, iar Marian Lupu a declarat categoric că „niciodată” R. Moldova nu se va uni cu România, deoarece în cei 23 de ani de independenţă moldovenii şi-au dezvoltat „propria identitate”. Filat a calificat declaraţiile lui Băsescu ca fiind „speculative”. „Proiectul naţional al Republicii Moldova este integrarea în UE. Asta înseamnă că va deveni ţară membră acolo, unde nu mai sunt frontiere”, a accentuat liderul PLDM, iar Ana Guţu, din partea PLR, i-a reproșat lui Băsescu alegerea nepotrivită a momentului. Declarația de unire „a picat prost în mijlocul summitului de la Vilnius”, trebuie să fim mai „pragmatici”, a spus ea. Şi ambasadorul Germaniei la Chişinău, Mattyas Meyer, s-a exprimat că nu e momentul să se discute despre unire, deşi Băsescu poate să aibă propria părere. R. Moldova nu are nevoie de România pentru a deveni membru al UE, a mai subliniat el. „Noi îi respectăm pe toți președinții țărilor membre ale Uniunii Europene și fiecare poate să aibă propria părere. Noi vedem Republica Moldova ca stat aparte. Un stat care este un subiect al dreptului internațional. Un stat care se află pe drum spre Europa. Și sperăm că va ajunge membru al Uniunii Europene. Și această cale merge direct spre Europa. Pentru aceasta nu aveți nevoie de altcineva. Sunteți cu toții bineveniți la noi. Această discuție nu trebuie să fie acum. Aș numi această discuție o furtună într-un pahar cu apă. Prin urmare, acestui subiect nu i-aș da o valoare prea mare acum”, a precizat ambasadorul Matthias Meyer.

Reticența UE, a Washingtonului și a Moscovei sunt explicabile. A spus Băsescu ceva ce nu s-a știut? A amenințat el că va trimite armata peste Prut, că nu va respecta suveranitatea şi independenţa, Constituţia R. Moldova? Perspectiva reunificării este în spiritul Declaraţiei de Independenţă a R. Moldova, care obține, prin decizia Curții Constituționale, un statut juridic. Și Constituţia Republicii Moldova nu interzice ideea unirii (ceea ce nu e interzis, se permite, nu-i aşa?), doar că o eventuală renunţare la independenţă va necesita organizarea unui referendum. Există şi un partid politic – PNL, care şi-a înscris unirea printre obiectivele sale şi a obţinut, prin justiţie, confirmarea acestui drept. Iar PL şi PLR au stabilit în documentele lor că moldovenii sunt parte a poporului român.

Când părea că subiectul începe să fie dat uitării, Leancă l-a reluat spunând că declarațiile lui Băsescu nu ne ajută, ci ne creează „probleme cruciale”. Fiindcă opinia sa corespunde cu a lui Ponta, la Cotroceni s-a tras concluzia greșită că Leancă s-ar implica în politica dâmbovițeană. E o neînțelegere la mijloc, efectul unui deficit de comunicare dintre București și Chișinău. Premierul Leancă nu s-a aliat cu Ponta împotriva lui Băsescu, ci a expus un punct de vedere care, din întâmplare, coincide cu al premierului Ponta.

Din punctul nostru de vedere, Băsescu nu dă apă la moara comuniștilor. Trebuie să respingem din start și ideea că nu i-ar păsa de rezultatele viitoarelor alegeri parlamentare din R. Moldova. A subliniat-o personal, nu o singură dată, că de ele va depinde dacă R. Moldova se va fixa ireversibil pe cursul european. Chiar dacă s-a arătat dezamăgit de reacţia lui Lupu şi Filat la decizia Curţii Constituţionale privind limba română, Băsescu nu poate pune PLDM şi PD pe acelaşi cântar cu PCRM. Prin urmare, el consideră că discuţia sa despre unire nu poate împiedica partidele proeuropene să câştige alegerile. Și pare să aibă dreptate.

Comuniștii, oricum, nu au dus lipsă de pretexte pentru a suscita, a menține ridicat nivelul de românofobie, apelul „statalitatea e în pericol!” nu e de azi, a fost lansat începând cu prima lor campanie electorală, simpla existență a României îi face să-și piardă echilibrul psihic. Și separatiștii de la Tiraspol se conduc de agenda Moscovei, nu a Bucureștiului. Și la Comrat, forfota separatistă a reînceput mult până la Summitul de la Vilnius. E adevărat, acum Comratul are un pretext în plus să cheme găgăuzii la referendum, dar decizia a fost luată mult mai înainte. Fără a anunța Băsescu planul său, Moscova a tratat și tratează integrarea europeană ca un proces de românizare, ca mișcare spre reunificarea României, ca atentat la teritoriul „lumii ruse”. Până și recenta decizie a Parlamentului de la Chișinău de a stabili pe 25 decembrie zi de sărbătoare a fost interpretată de o publicație rusă drept „expansiune a Bisericii Române”. Embargoul asupra vinurilor moldovenești a fost instituit în septembrie, ca un avertisment și doar Olimpiada de la Soci îl reține pe Putin să pună în aplicare toate armele pe care le are la dispoziție, inclusiv „evenimente înspăimântătoare”, după cum s-a exprimat un deputat comunist, cu relații la FSB. Cu declarația de unire, Băsescu l-a provocat pe Putin în mod conștient, dar vorbele nu îl pot provoca mai mult decât faptele coaliției de guvernământ. Chiar dacă e răzbunător, poate discerne, după cum s-a exprimat chiar el, „realitatea obiectivă” de cea subiectivă.

PLDM, PD și PLR cad într-o capcană tactică dacă își irosesc energia electorală combătând ideea unirii. Fixarea pe această temă avantajează PCRM și… PL. Joacă cumva Băsescu în folosul PL? În special, PLDM trebuie să fie atent la mesajele sale, deoarece poate pierde o parte din electoratul unionist, cealaltă parte fiind „imună” la ideologii, dar sensibilă la reușitele economice, la îmbunătățirea vieții oamenilor, la majorarea simțitoare, nu simbolică, a pensiilor și salariilor. Dacă au găsit bani pentru majorarea bugetelor Parlamentului și unui șir de instituții publice, dacă funcționarii își pot permite să-și înnoiască mașinile de serviciu, renunțând la unele luxoase, pentru altele și mai luxoase, puterea actuală este obligată să aloce bani și pentru cei care nu-și pot permite luxul unei pâini. Nu din cauza declarațiilor lui Băsescu poate pierde Coaliția viitoarele alegeri parlamentare, ci a propriei nesimțiri.

Întrucâtva specifică este situația PD. În legătură cu „izbucnirea discuțiilor și a dezbaterilor” în jurul unirii, liderul PD, Marian Lupu, a exprimat o temere care nu poate fi ignorată. El consideră „falsă” și „foarte periculoasă pentru viitorul european” ideea că integrarea europeană și unirea cu România sunt sinonime, că a fi proeuropean înseamnă a fi unionist. Din punctul său de vedere, „în mare parte, susținătorii vectorului european al Republicii Moldova nu sunt susținătorii vectorului de pierdere a statalității Republicii Moldova, ei nu sunt unioniști. Și atunci, dacă li se plasează anumite mesaje de acest gen, pericolul cel mai mare este că din ce în ce mai mulți moldoveni nu vor susține acest curs”.

În realitate, mesaje care pun semnul egalității între proeuropeni și unioniști vin mai cu seamă dinspre Rusia, dinspre adepții Uniunii Eurasiatice, mai puțin dinspre România. Probabil, dl Lupu se neliniștește de confortul simpatizanților PD, presupunând că aderența lor la cursul european este mai puțin conștientă, este imitativă, gregară. Din punctul nostru de vedere, diferența de număr între unioniști și proeuropenii conștienți nu poate fi mare. Însă poate fi simțitoare pentru PD și nu e timp de „experiment” în acest sens. Concluziile care se desprind din acest „război” pe tema unirii e că Bucureștiul și Chișinăul trebuie să comunice în permanență, să conlucreze, așa cum ar fi normal pentru două state ale aceluiași popor.