Balan și Gurin cunosc adevărul

Semne diacritice

Parlamentul se convoacă azi în sesiune extraordinară, la inițiativa comuniștilor, pentru a discuta situația în mass-media, în legătură cu cazurile Accent TV și Jurnal TV. Chiar dacă difuzarea acestor posturi a fost reluată la scurt timp după eliminarea din pachetele unor operatori de cablu, o discuție despre ce s-a întâmplat va fi oportună. Ca să nu se repete.

Libertatea presei este un subiect deosebit de sensibil pentru Bruxelles, pentru Washington, prezentând unul dintre indicatorii cei mai importanți ai europenizării, ai democratizării statului nostru. De aceea ambasadorii UE și SUA au fost atât de operativi în reacțiile lor. Lucrurile arată urât, chiar dacă presupunem că e vorba doar despre niște simple neînțelegeri de început de an între operatorii de cablu și niște canale TV, după cum au încercat să prezinte lucrurile partidele de guvernământ. Mass-media în Europa sunt „sfinte”, ca vacile în India, și nu pot fi atinse nici accidental.

E bine că se va discuta, dar și mai bine va fi dacă se va discuta la subiect, nu se va bate apa-n piuă.

Trecem peste faptul că guvernarea comunistă nu a fost un model de respectare a libertății presei, există riscul ca ședința să se transforme într-un „meci” de acuzații reciproce, într-un „spectacol” electoral. Sigur, guvernarea merită să i se aplice o pedeapsă publică, să i se țină o lecție de bună purtare, dar ar fi prea puțin dacă publicul se va alege doar cu aceasta.

Problema e că PCRM „știe” deja adevărul și nu are nevoie de explicațiile care le vor da CCA, SIS și Procuratura Generală. Poate e chiar interesată ca totul să rămână în ceață. Oricum, formarea unei comisii parlamentare, după cum se procedează în asemenea cazuri, este un program minim, care, deși nu garantează descifrarea enigmei, poate oferi o satisfacție oarecare publicului. Un eventual refuz al coaliției de a constitui o asemenea comisie nu va da bine imaginii partidelor de guvernământ.

Există însă toate premisele ca situația să fie elucidată în chiar prima zi a ședinței. Dacă se va dori, firește. Nu e greu de stabilit cine i-a determinat pe cei 10 operatori de cablu să elimine Jurnal TV din rețelele lor, dacă într-adevăr a fost o acțiune coordonată de cineva. Le-a telefonat Marian Pocaznoi, președintele CCA? Puțin probabil, după publicarea de anul trecut a unor înregistrări de convorbiri telefonice. A mers la ei în vizită? Greu de crezut, dacă e întreg la minte. I-a șantajat altcineva pe operatori? Posibil. Dar cine l-ar fi putut forța să cedeze pe cetățeanul american John Maxemchuk, directorul general al Sun Communications? Prea multe persoane sunt implicate ca secretul să nu iasă la iveală, ca să fie imposibil de aflat adevărul. SIS, Procuratura Generală îl cunosc deja. Nu pot să nu-l cunoască, dacă au dorit să-l cunoască, firește. Balan și Gurin vor trebui să ne convingă că informația pe care o vor prezenta deputaților este veridică. Eschivările, alte tertipuri sau încercări de a fugi de răspuns îi vor compromite și vor compromite și guvernarea proeuropeană.

Operativitatea cu care s-a răspuns la solicitarea comuniștilor sugerează că reprezentanții puterii nu au de ce se teme. Numai dacă în spatele acestei acțiuni stă persoana (sau persoanele) spre care arată Jurnal TV, nu se va afla nimic. Dar, în acest caz, păstrarea secretului de dragul Coaliției, chiar dacă înțeleasă, nu ar fi în folosul persoanei respective. Ar fi o mișcare lipsită de inteligență, egoistă, cinică, antieuropeană și antinațională. Și va fi considerată o pacoste, un blestem pe capul nostru, acuzat că ține ostatică R. Moldova în interesul său.

Până atunci însă, vom spune că nu există nicio probă pentru a-l acuza și blama, că trecutul său „enigmatic” nu este o dovadă că stă în spatele acestei „diversiuni” și nu trebuie să cădem nici în cursa celora care, de dragul răzbunării, sunt gata să sacrifice viitorul european al Republicii Moldova.