A doua eroare strategică a PL

Ca partid de opoziție, PL procedează corect criticând, hărțuind puterea, arătând cu degetul spre ceea ce crede că guvernanții fac greșit. Dacă, de exemplu, liderii liberali consideră că plafonarea taxelor locale nu protejează oamenii de afaceri, dacă cred că scutirea de TVA a unei companii care a contribuit la restaurarea mănăstirii din satul Curchi nu se justifică, dacă li se pare că Ministerul Educației colectează date în exces, e dreptul lor să atace deciziile respective și să ceară demisia persoanelor pe care le cred responsabile de aceste fapte. În politică însă contează și forma, nu numai sensul acțiunilor.

Problema e că Ghimpu și colegii săi nu doar „supraveghează”, așa cum se cuvine, activitatea partidelor de guvernământ, ci încearcă să-i prezinte pe foștii aliați drept niște monștri, să-i ofenseze, să-i umilească, acuzându-i de cele mai rele, mai ticăloase intenții posibile, de crime, care, dacă ar fi reale, ar trebui, în mod normal, se fie pedepsite cu ani grei de închisoare. Maia Sandu, de exemplu, a fost învinuită la început că pune la cale falsificarea alegerilor parlamentare. Nici mai mult, nici mai puțin! Vreo probă? De unde?

Retrăgându-se în opoziție, PL a adoptat o atitudine dușmănoasă, demolatoare față de fostele partide cu care a guvernat trei ani și jumătate. Coaliția Proeuropeană, a spus atunci Ghimpu, s-a format nu în interesul oamenilor, nu pentru a duce R. Moldova în Europa, ci „de a mai fura ce a mai rămas sub paravanul ideii de integrare europeană”. Cu toate astea, liderul PL se declară pregătit ca după alegerile parlamentare de la finele acestui an să formeze o nouă alianță cu aceste partide în care nu pregetă să arunce cu noroi zi de zi. Unde e logica? Un viitor aliat nu îl tratezi de pe poziții de superioritate morală sau ca pe un dușman al poporului.

Într-un dialog cu Elena Robu, de la Unimedia, liderul PL a spus că, în 2014, își dorește „să nu fie stopat cursul european, să fie semnat Acordul (de asociere)… să rămână partidele democratice la putere… Vrem, nu vrem, ne criticăm, ne huiduim, dar alternativă nu-i, și iară trebuie să ne întâlnim… Îmi doresc ca noua întâlnire să fie mai curată, mai responsabilă, mai puțin orgolioasă... mai pentru oameni”. „Huiduiala” și „critica” sunt totuși lucruri diferite.

În general, concurenții politici nu se menajează nicăieri, limbajul în politică nu poate fi steril, dar există anumite limite, un simț al măsurii, dacă nu al bunei-cuviințe. Poți să spui, de exemplu, că Obama e comunist, dar dacă îl compari cu Hitler îți ridici în cap toată America.

Dacă spui despre un partid că se pregătește să falsifice alegerile, fără să prezinți dovezi, și mai declari că la toamnă îți dorești să te aliezi cu acesta, e ceva în neregulă fie cu logica, fie cu grosimea pielii. Riști să-ți tai craca de sub picioare, să arzi toate punțile, să nu fii acceptat ca aliat. Nu excludem că unora le sunt pe plac declarațiile prăpăstioase, injuriile la adresa Coaliției, că Ghimpu are admiratori sau fani, cum se spune în ultima vreme, dar nu ar strica să se gândească și la consecințe. Sau crede cumva că în acest fel va atrage de partea sa electoratul PLDM? S-ar putea să fie un calcul greșit, dacă subestimează inteligența alegătorilor. Imitându-și liderul, un tânăr liberal, care părea un politician promițător, își consumă timpul liber scriind texte răutăcioase, primitive la adresa foștilor colegi de alianță. Pasărea pre limba ei piere, spune un proverb.

Pentru mulți dintre cetățenii R. Moldova, imaginea Europei se reflectă în imaginea partidelor proeuropene. Din această cauză, aderența la UE a scăzut dramatic după Pădurea Domnească. Sigur, e la mijloc și o problemă de informare, dar nu poți predica europenismul fără să te comporți civilizat, corespunzător idealurilor europene. Formula de tipul „fă ce spune popa, nu ce face popa” are un efect limitat. Mai este mult până cetățenii noștri vor judeca despre UE detașat de comportamentul liderilor care se declară europeni și ne cheamă să mergem spre Europa.

Dl Ghimpu caută cauzele scăderii popularității sale doar în afară, nu și înăuntru. Un pic de sobrietate, de decență în relațiile cu concurenții politici nu strică, nu e neapărat să facem „spectacol”, „bâlci”, cu orice ocazie. Reacția hiperemotivă, politica de bazar pe care o practică el și unii dintre colegii săi dăunează nu numai partidului, ideii liberale, unității naționale, ci și integrării europene. După ieșirea de la guvernare, e a doua eroare strategică a PL.