Liviu luptă cu Ebola

Dedicație // În vârstă de 43 de ani, Liviu Vedrașco și-a consacrat jumătate din viață pentru salvarea unor locuitori de pe toate continentele

A salvat mii de vieți omenești în peste 50 de țări ale lumii, iar acum luptă pentru a smulge statele sărace de pe continentul african din ghearele cumplitului virus Ebola. Este vorba despre un moldovean,Liviu Vedrașco, care lucrează technical officer în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății.

În 2010, în timpul tragediei din Haiti, lui Liviu nu i-au trebuit decât vreo cinci minute pentru a se decide să adune o echipă și să plece în Port-au-Prince, capitala Haiti, unde a coordonat eforturile medicale ale principalului spital din oraș.

„Era, practic, o misiune imposibilă”

Astăzi, Liviu își mai amintește de sutele de persoane care zăceau rănite pe străzi și îl implorau să le acorde ajutor.

„La început, acordam asistenţă persoanelor de pe străzi. Era, practic, o misiune imposibilă, pentru că erau sute de mii de oameni. Administram medicamente contra durerii, fixam fracturi, ofeream antibiotice celor cu început de infecţie. Foarte curând, însă, am înțeles că o singură persoană în asemenea situaţii nu poate face multe. Atunci, eu și echipa mea am început să formăm echipe medicale de voluntari. A fost foarte complicat. Ne-am confruntat atât cu obstacole logistice grave, cât și cu dificultăţi în coordonare cu Guvernul din Haiti. Port-au-Prince şi înainte de cutremur nu a fost cel mai sigur loc din Caraibe, iar sistemul de sănătate era subdezvoltat”, își reînvie Liviu amintirile.

Față în față cu Ebola

De altfel, atmosfera din Freetown, capitala Serra Leone în care a locuit în ultimele trei luni, îi amintește foarte mult de cea din Port-au-Prince.

„Aceeași climă tropicală, relief muntos, nivel al sărăciei şi un sistem al sănătăţii subdezvoltat, cu printre cei mai proşti indici ai sănătăţii din lume”, descrie Liviu Vedrașco capitala țării cu cele mai multe cazuri de decese provocate de virusul Ebola.

De această dată, Liviu Vedrașco a mai avut și misiunea de a coordona mai mulți piloni tehnici pentru lupta cu Ebola. A oferit instrucțiuni pentru cum ar trebui efectuate supravegherea epidemiologică, managementul clinic, înmormântarea victimelor în siguranţă şi cu demnitate, mobilizarea socială şi comunicarea.

Solidaritate surprinzătoare

La fel ca și în cazul cutremurului din Haiti, nu a ezitat să plece ca să dea o mână de ajutor de îndată ce a realizat că aportul său în această situație va fi util. „Am fost pozitiv surprins de solidaritatea internațională în acest caz. Echipe din multe țări de pe toate continentele, inclusiv două echipe mari din Cuba și China, s-au alăturat luptei pentru combaterea Ebola”, ne explică el.

Astăzi, în Serra Leone sunt peste 11 mii de persoane infectate de Ebola. „Nu mi-a fost frică să mă infectez. E mai mare riscul să mori într-un accident rutier în Bangkok, decât să te îmbolnăvești de Ebola în Freetown. Virusul Ebola se transmite mai greu decât o gripă. Doar persoanele cu simptome clare de îmbolnăvire pot infecta”, precizează Liviu Vedrașco care a avut misiune să le explice localnicilor cum să se protejeze.

De altfel, angajatul OMS susține că sistemul medical din R. Moldova este suficient de bine pregătit pentru a preveni o declanșare a Ebola în R. Moldova.

Soția din Hong Kong și zeama de găină

Sâmbăta trecută, Liviu a revenit din misiune, acasă, în Bangkok, unde îl așteaptă frumoasa sa soție, chinezoaica Elaine.

„Ea știe să gătească zeamă de găină și șubă. Apropo, ea prepară borş acru proaspăt din tărâţe aduse din R. Moldova”, ne surprinde el.

Mereu ocupat să salveze vieți omenești peste tot în lume unde au loc calamități naturale sau epidemii, Liviu Vedrașco își găsește totuși timp, cel puțin o dată pe an, să vină în R. Moldova pentru a-și revedea părinții și rudele.

„Și mie, și soției mele ne place foarte mult să petrecem timpul în R. Moldova şi sperăm ca în viitorul nu prea îndepărtat să revenim pentru mai mult timp acolo”, ne dezvăluie Liviu planurile sale.

„Zâmbetul moldovenilor”

Până la o nouă revedere cu baștina pe care a părăsit-o cu 20 de ani în urmă pentru a merge la studii în SUA, Liviu urmărește cu mare interes situaţia din R. Moldova.

„Remarc multe progrese în R. Moldova, în multe domenii, inclusiv în domeniul sănătăţii, infrastructură, telecomunicații. Probabil, pentru cei care trăiesc în Moldova e mai greu să observe aceste progrese”, afirmă el.

De altfel, un alt detaliu pe care nu îl remarcase atâta timp cât era acasă, dar a devenit evident atunci când a plecat din țară, este că moldovenii zâmbesc foarte puțin.

„Thailandezii zâmbesc mult mai des decât moldovenii. Poate e nevoie de un program naţional în acest sens. Şi, în timp ce majorăm rata zâmbetelor de pe feţele moldovenilor, ar fi bine de redus rata plângerilor de tot felul şi la tot pasul. Chiar totul e atât de tragic în R. Moldova?”, se întreabă cel care știe nu din auzite ce înseamnă o adevărată tragedie pentru un popor.

Omul nostru de la Organizația Mondială a Sănătății

Până a se stabili în Bangkok, Thailanda,în iunie 2014, Liviu Vedrașco a locuit timp de un an în Myanmar, ţara vecină, unde a activat tot în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. În perioada 2004-2007, moldoveanul a fost responsabil de organizarea serviciilor sanitare şi medicale pentru circa 140 de mii de refugiaţi din Myanmar aflaţi de mai mulți ani în nouă tabere de refugiaţi la hotarul dintre Myanmar şi Thailanda.

„Situația de acolo este gravă. Peste 800 de mii de persoane sunt private de accesul la îngrijiri medicale în vestul Myanmarului. Aproximativ 140 de mii de musulmani rohingya trăiesc de ani buni în tabere, fiind dependenți de ajutorul umanitar oferit de ONG-urile internaționale”, ne descrie Liviu drama acestor oameni.

Până la Myanmar, bărbatul, cu licența în medicină luată la Chișinău, a lucrat la Cartierul General al Organizației Mondiale a Sănătății în Geneva, Elveţia, unde a elaborat un cadru global de gestionare a riscurilor calamităţilor cu impact asupra sănătăţii pentru a ghida ministerele sănătăţiisă fie bine pregătite pentru gestionarea atât a calamităţilor naturale, cât și a epidemiilor și pandemiilor de boli infecțioase.

Nu a plecat pentru a fugi de greutățile de acasă, ci tocmai pentru a-i ajuta pe alții, și mai amărâți, din toate colțurile lumii.