MĂRTURIA unei femei care a fugit din Coreea de Nord: „Toată ţara este o mare închisoare”

Park Ji-hyun, o femeie condamnată la muncă forţată într-unul dintre lagărele nord-coreene, povesteşte pentru Amnesty International coşmarul prin care a trecut, într-un scurt film intitulat „Celălalt Interviu”, o aluzie la comedia aflată în centrul unei dispute între SUA şi Coreea de Nord.

Pentru a scăpa de foametea din Coreea de Nord din anii '90, Park Ji-hyun a plecat împreună cu fratele ei în China. „Am stat în China aproximativ două săptămâni, când, oamenii cu care stăteam mi-au spus că, dacă vreau să asigur bunăstarea familiei mele, trebuie să mă căsătoresc cu un chinez. Familia mea va trăi din banii pe care îi va primi din vânzarea mea. Când le-am spus că nu aş putea, mi-au zis că familia mea va fi deportată. Atunci am fost de acord”, povesteşte ea.

„Până la urmă am fost vândută cu 5.000 de yuani, ceea ce înseamnă aproximativ 500 de lire sterline în Marea Britanie. Când eşti vândut, persoana care te cumpără îţi va spune: „Am plătit pentru tine, aşa că acum trebuie să faci tot ce îţi spun. Dacă nu te supui în cele mai mici detalii, pot să te raportez. Chiar şi dacă te omor, nimeni nu va spune nimic şi nimeni nu va şti ce s-a întâmplat cu tine”, povesteşte ea.

La scurt timp, femeia a descoperit că este însărcinată. Ea a născut singură, într-o gheretă de pază din vârful dealului la poalele căruia se afla satul, după 11 ore de suferinţă. Nimeni nu a venit să verifice dacă ea şi copilul sunt sănătoşi.

Park Ji-hyun a stat în China şase ani, după care a fost raportată autorităţilor şi trimisă înapoi în Coreea de Nord. Ea a fost obligată să îşi lase copilul în urmă. Pentru că a fost arestată în China, ea a fost clasificată drept „fugar economic” şi a fost trimisă într-un lagăr de muncă.

„Lucram mai ceva ca animalele. Trebuia să curăţăm un versant pentru a crea câmpuri terasate. Curăţam terenul cu mâinile goale”, povesteşte ea. „În iulie, când recoltam cartofii, pe cei mai mici îi mâncam pe loc aşa cruzi, cu mizerie pe ei. Într-adevăr, era nespus de rău. Poţi spune că toată Coreea de Nord este o mare închisoare. Tututor oamenilor le este foame. Nu le-au mai rămas nici măcar şobolani, şerpi sau plante sălbatice de mâncare”.