Lupu: Niet, Niet și Niet

Trustia, elegii politikoase

Ieri am discutat despre Lupu, care pare să-și fi pierdut capacitatea intrinsecă de răzgândire, ca formă și ca caracter. Când toată lumea se aștepta la o nouă răzgândeală ontică, măcar din punct de vedere științific, dacă nu politic, el a ieșit din umbra oligarhiei cataleptice și a anunțat bondarciuccește, în stilul rectoral al nomenclaturiștilor de pretutindeni: niet, niet și niet. Statalitatea noastră bățoasă are nevoie de glotonim propriu și nu văd rostul unor schimbări constituționale de dragul logicii formale, a explicat el lemnos. Și, apropos, un popor cu două glotonime, cu două state, cu două parlamente, cu două guverne etcetera creează mai multe locuri de muncă, decât un popor cu o limbă și cu un singur stat, a stipulat Marian Lupu, care, să nu uităm, este și economist ca Karl Marx. Iar locurile de muncă la Președinție, în Parlament, Guvern, Curtea Supremă, Curtea Constituțională, ministere, agenții, departamente, direcții, birouri, cancelarii etcetera și viceversa sunt cele mai solicitate, dacă n-ar fi ele, Republica Molotova se deșerta demult, era stinsă lumina și era pus lacătul la ușă.

Acum stau și mă gândesc: dacă nu a avut de gând să se răzgândească, de ce Lupu a tăcut atâta timp, de ce nu a spus de la bun început că nu are de gând să se răzgândească? De ce ne-a lăsat ca un adevărat constructor al comunismului să sperăm că se va răzgândi?

Al vostru analogic, anamarin, Ion Buraga