Life style în America

Decizie // O vară petrecută în Statele Unite ale Americii a convins-o să vrea să-și petreacă tot restul vieții peste Ocean

Și-a luat, acum aproape cinci ani, o valiză cu câteva haine, diplomele de la universitate, 2 000 de dolari și… multe visuri. La 23 de ani, a privit peste umăr atunci când a pășit trapa de la avion, iar zâmbetu-i din colțul buzelor trăda un soi de beatitudine pentru viața care o aștepta, dar și un dor nebun pentru ce lăsa în R. Moldova. Pe mama și tata, cuprinși pe aeroport. La acel moment, știa deja că sora ei mai mică, Alina, o va urma. Și așa a și fost.

Dallasul din film

La aproape cinci ani de când este în SUA, Dia Moraru-Zamostean și-a așternut lumea la picioare. A învățat, a călătorit mult, și-a cumpărat casă, lucrează acum la o revistă de life style (stil de viață – n.r.) din Dallas, s-a căsătorit, în câteva luni va aduce pe lume un bebeluș și are planuri să urmeze cursuri postuniversitare. „Aici, pur și simplu trăiesc. Am găsit lumea americană prietenoasă, politicoasă și mereu cu zâmbetul pe buze la început. Ulterior, am descoperit lumea americană reală, cea care nu oferă favoruri, cea în care trebuie să lucrezi pentru a obține ceea ce vrei”, susține tânăra originară din R. Moldova.

Revelația

Prima dată a pășit pe tărâm american în 2007, fiind încă studentă. „În 2007, am plecat ca mulți alți studenți moldoveni prin intermediul programului „Work & Travel” pe vară în SUA. Trei luni departe de casă au fost de-ajuns să realizez că nu vreau să trăiesc în R. Moldova. A fost o vară grea, în care am lucrat la două joburi, câte 90 de ore pe săptămână, dar una de revelație. Atunci am constatat că SUA sunt o țară în care, dacă vrei ceva, lucrezi și perseverezi, ai certitudinea că vei obține ceea ce vrei. În Moldova, acest lucru rămâne o incertitudine până în ziua de azi. După cele trei luni, m-am întors acasă și convingerea mi s-a confirmat. De atunci până în 2010, am căutat căi de a pleca, pentru că așa și nu-mi găseam locul acasă”, povestește Dia.

Viza

Acasă a lucrat timp de un an și jumătate în calitate de asistent manager de proiect într-o companie de consultanță internațională cu sediul la Chișinău. A fost un an și jumătate foarte instructiv, comparativ cu toți cei patru ani de facultate, care a dovedit că practica într-adevăr bate gramatica, zice ea.

Dar visul era vis. Trebuia doar viza.

„Viza a fost greu de obținut. Visam la ea zi și noapte. Programe pentru absolvenți cu specialitatea mea nu prea erau, dar asta nu m-a descurajat și am încercat până mi-a reușit. Eu zic că, atunci când îți dorești ceva cu ardoare, Universul lucrează în tandem cu tine”, zâmbește frumoasa Dia care este cunoscută și datorită blogului ei unde scrie despre modă, iar modelul este chiar ea.

Acasă, în fiecare an

„Universul” a ajutat-o pe Dia să-l găsească în SUA și pe Dumitru Zamostean, un tânăr basarabean plecat și el în America, să se căsătorească, dar și să-și aducă sora aproape. „Alina studiază din greu, face Statistică și Științe Actuariale. Deja o văd lucrând la Google”, afirmă cu mândrie Dia.

Comunitatea de moldoveni nu e mare în Dallas, dar e „consistentă”. Iar Crăciunul, Anul Nou, Paștele sau pur și simplu ocaziile „miros” românește. De când a plecat de acasă, a revenit în fiecare an, cu excepția ultimului, când „a fost rândul părinților să ne viziteze”. „Ne-am schimbat cu locurile și a fost frumos”, punctează eroina noastră.

Din Alaska până în Puerto Rico

Nu ar putea face o comparație între R. Moldova și America, iar explicația este „it would be politically incorrect” (ar fi incorect din punct de vedere politic – n.r.). „Nu-mi amintesc să fi avut în America decepții sau șocuri. Șocul l-am avut la întoarcerea acasă după un an petrecut în America. Uitasem cum e să fii bruscat verbal și că în Moldova lipsește orice noțiune de customer service (deservire a clienților – n.r.). Lucruri frumoase am văzut călătorind. SUA sunt o țară mare care oferă o mulțime de destinații de vis din Alaska până în Puerto Rico”, afirmă doamna Moraru-Zamostean.

Cu gândul la Moldova

Zice că de R. Moldova, țara din care a pornit, o mai leagă părinții, câțiva prieteni buni și o dragoste de casă „care nu trece ea chiar cu una, cu două”. „Am amintiri frumoase din copilărie și adolescență care mă fac să mă întorc cu gândul la Moldova de multe ori. Câteodată, stăm cu Alina la o ceașcă de ceai și depănăm aceste amintiri pe care nu vreau să le pierd. Cu ele trăiesc vii persoanele care nu mai sunt fizic cu noi și locurile unde eram altădată”, rememorează Dia.

Totuși, locurile de altădată au rămas aici, iar Dia – peste Ocean: „Simplu și dureros: nu aș mai veni să trăiesc în Moldova”.