La 78 de ani, îngrijește de fiica sa bolnavă în vârstă de 57 de ani

Neputință: O bătrânică de aproape 80 de ani a decis să-și trimită fiica cu retard mental la un orfelinat, după ce a îngrijit-o mai bine de jumătate de secol

Bătrâna spală în locul fiicei

Pe Sofia Gaju, în vârstă de 78 de ani, originară din s. Căinari, raionul Căușeni, am găsit-o sprijinită în cele două cârje în fața casei spălând niște albituri. Alături de ea, fiica sa Ileana, de 57 de ani, bolborosea ceva, fluturând din mâini. „Da, Ilenuța mamei, știu că te doare capul, dar nu mai am bumbi (pastile - n.r.). Cum o văd pe vecina Tania, cum îi zic să cumpere. Hai, du-te și te hodinește oleacă și poate ți-a trece”, cu ochii în pământ bătrâna nu se încumetă să o privească, de frică să nu-i vadă lacrimile. După ce Ileana pleacă, lelea Sofia se așază pe scaun oftând.

„Nu mai pot. Zilnic trebuie să spăl cearșafurile, pentru că Ileana se scapă în pat. Ce să mă fac? Nu mai am putere să am grijă de ea. Nu mă pot duce nici până la magazinul din apropiere sau măcar până la vecini. Înainte o mai puteam lăsa singură, dar acum și ea a îmbătrânit. Dacă se duce la veceu, trebuie să mă duc și eu cu ea, deoarece nu se poate scula din pirostrii și poate să rămână acolo sau să cadă jos și pe urmă îmi este mai greu să o ridic. Eu o îmbrac, o dezbrac, îi fac patul. Am grijă ca de un copil mic. Ce să fac dacă e copil ninormal (cu retard mental - n.r.)?”, se întreabă mai mult pe sine mătușa Sofia.

Doctorii au nenorocit-o

57 de ani s-a chinuit cu fiica sa. A născut-o perfect sănătoasă, dar din cauza unei intervenții chirurgicale la gât a rămas bolnavă pe viață. „Avea jumătate de an când a trebuit să-i operăm glandele. Peste jumătate de an, am observat că nu vorbește. Când am dus-o la un control medical, doctorii mi-au spus că va fi ninormală pe viață, deoarece la operația ceea i-au pișcat un nerv”, povestește aceasta.

Ileana este asemenea unui copil. Nu se desparte o clipă de mama sa. Se apucă de poalele fustei și se rotește încet când într-o parte când în alta, apoi o caută repede cu privirea. Dacă bătrâna obosește, ea se apropie de ea și o întreabă de nu o dor picioarele. Ar vrea să o ajute, dar nu înțelege cum trebuie să spele. Ia din lighean hainele și le întinde pe gard, fără să le frece cu puțin detergent. Apoi, bucuroasă că a dat o mână de ajutor mamei, o trage de rochie și-i arată că hainele sunt spălate și poate să se odihnească. „Nu așa, fata mamei. Nu așa. Lasă-mă pe mine, că le spăl eu”, bătrâna strânge rufele boțite de pe gard și le pune înapoi în lighean.

„57 de ani nu sunt 57 de luni”

Iarăși începe a plânge. Ileana se apropie de ea și o netezește pe frunte, apoi îi îndreaptă colțul broboadei și-i face semn să nu plângă. „Nu plânge, mama, nu plânge”. Zilele astea am căzut în ogradă. Amețisem. Când a început Ilenuța să răcnească, a sculat toată mahalaua și au venit vreo doi oameni și m-au ridicat. Apoi, la amiază, când mă odihnesc puțin, ea se duce la poartă și îmi păzește somnul. Nu lasă pe nimeni să intre în ogradă. Ea la toți le spune că mama nu e acasă”, spune mătușa Sofia zâmbind.

Bătrâna a decis să o trimită la un orfelinat pentru persoanele cu deficiențe mentale, însă nu se poate despărți de ea. „Ce să fac? Nu am dat-o o viață la internat și acum la bătrânețe trebuie să o trimit. Cu ce a păcătuit acest copil? Cum să mă despart de ea, dar nu am de ales. Nu mai am putere să o îngrijesc. 57 de ani nu sunt 57 de luni. Eu deja am nevoie de îngrijire”, spune ea.

Ileana este pregătită de internare. Bătrâna i-a explicat că o să plece la spital, căci ea nu mai poate să o îngrijească. „Ea așteaptă să se ducă la internat. Într-o zi, m-a întrebat dacă o s-o vizitez. Mi se rupea inima. Sigur, i-am răspuns. Mama o să-ți dea și o plapumă. O să-ți tai și o rață. Și am să vin la tine, puiul mamei. Tu doar ești a mea. Dar cum să n-o dau? Dacă cad eu la pat, ce ne facem? Nu știu cum să procedez, dar dacă mor eu, ea cui rămâne?”, se plânge bătrâna.

Nu sunt locuri la internat

Problema e că locuri nu sunt la Internatul psihoneurologic din mun. Bălţi. Asistentul social din sat, Victoria Timuș, nu știe cum să soluționeze cazul bătrânei. „Ileana este invalidă de gradul I cu retard mental. Am încercat să o internăm la spitalul din Costiujeni, dar nu au primit-o, deoarece ea se scapă în pat. Au zis că o vor primi la Internatul psihoneurologic din Bălți, dar nu sunt locuri libere. Nu știm ce să facem. Femeia care are grijă de bătrână îi aduce o căldare cu apă, îi face cumpărături, dar să o spele pe fiică-sa nu e lucrul ei. Trebuie angajat un om special, dar acest serviciu costă”, declară Timuș.

Internatul psihoneurologic din municipiul Bălţi dispune de 550 de paturi, însă secretara orfelinatului, Olga Savciuc, zice că la momentul actual acolo se află 556 de pacienți. Victoria Botnaru, șefa Secţiei servicii sociale din cadrul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, menționează că, dacă nu este loc, să mai aștepte până se eliberează. „Pachetul de documente pregătit din sat este verificat de către Ministerul Muncii, apoi noi le oferim îndreptare, doar dacă am găsit vreun loc liber la un astfel de internat. Ce putem să facem? Trebuie să mai aștepte”, spune Botnaru.

Bătrâna mai are o fată. Aceasta este căsătorită în raionul Briceni și are opt copii. „Ce poate să facă fata, dacă ea are așa familie mare. Mă chinuiesc eu, dar mi-e frică să nu cad la pat și pe urmă ce ne facem noi, două păcătoase? Îmi iubesc copilul. De ce nu am murit, ca să nu mă chinui în așa hal?”, plânge mătușa Sofia.