Iranul sfidează declarațiile lui Trump și menține blocată Strâmtoarea Ormuz până la acceptarea celor șase condiții impuse SUA

Iranul respinge ferm afirmațiile președintelui american Donald Trump privind controlul total al Statelor Unite asupra Strâmtorii Ormuz și susține că menține în continuare blocată această rută maritimă strategică până la acceptarea condițiilor impuse de Teheran.

Teheranul a respins miercuri declaraţia lui Donald Trump conform căreia SUA deţin controlul complet asupra strâmtorii Ormuz. Autoritatea pentru strâmtoarea Golfului Persic (PGSA), noua structură creată special pentru gestionarea situaţiei din zonă, a insistat că această cale esenţială pentru comerţul internaţional rămâne blocată în prezent.

Reprezentanții PGSA au arătat că declaraţiile repetate ale oficialilor americani şi postările lor pe reţelele sociale despre ridicarea blocadei nu schimbă realitatea de pe teren. Din punctul de vedere al Teheranului, situația din strâmtoare este clară: traficul rămâne sever limitat, în pofida mesajelor transmise de Washington.

Conform PGSA, Strâmtoarea Ormuz nu va fi redeschisă pentru navigația comercială decât după ce condiţiile Iranului vor fi acceptate. Autoritățile iraniene leagă în mod direct revenirea la un regim normal de trafic maritim de un acord politic și de securitate mai larg cu Statele Unite.

În contrast cu poziția Teheranului, Donald Trump a reafirmat marți seară că Statele Unite exercită un control total asupra acestei căi maritime strategice. Strâmtoarea Ormuz, la care Iranul a limitat accesul după lansarea ofensivei americano-israeliene împotriva Republicii Islamice din 28 februarie, este prezentată de liderul de la Washington drept un spațiu în care SUA domină situația.

„În prezent avem un control total al strâmtorii Ormuz. Avem acolo un control total - noi, nu altcineva”, a declarat Trump în fața jurnaliștilor, precizând că nu are încredere în Iran.

„Sunt ultima persoană care are încredere în Iran. Iranienii m-au mințit constant. Avem acum un control total asupra strâmtorii Ormuz. Ei nu deţin controlul”, a insistat președintele american.

Înaintea izbucnirii războiului din Iran, aproximativ o cincime din petrolul brut consumat la nivel mondial era transportat prin Strâmtoarea Ormuz, ceea ce explică miza enormă a acestei dispute pentru piețele energetice globale.

În acest context tensionat, Iranul a prezentat Statelor Unite un set de șase condiții care trebuie îndeplinite pentru ca Teheranul să accepte redeschiderea Strâmtorii Ormuz pentru navigația comercială internațională.

Lista a fost anunțată sâmbătă, 8 august, de Mohammad Bagher Zolghadr, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului. Prin aceste cerințe, Teheranul încearcă să lege direct situația din strâmtoare de dosarele militare, politice și economice ce vizează relația cu Washingtonul.

Zolghadr a precizat că Statele Unite trebuie să își „corecteze comportamentul” înainte ca Iranul să consimtă la redeschiderea completă a strâmtorii. El a enumerat șase solicitări distincte: încetarea amenințărilor și a acțiunilor militare împotriva Iranului și a aliaților săi, ridicarea blocadei navale americane, retragerea forțelor navale și aeriene americane din apropierea Iranului, plata despăgubirilor pentru pagubele provocate de război, ridicarea sancțiunilor și eliberarea activelor iraniene înghețate.

Prima condiție formulată de Teheran vizează oprirea definitivă a amenințărilor și a operațiunilor militare americane împotriva Iranului și a partenerilor săi din regiune. Potrivit lui Zolghadr, Iranul nu dorește o pauză temporară, ci garanții clare că, pe viitor, nu va mai fi țintă a unor atacuri sau presiuni militare directe.

Conducerea iraniană consideră această solicitare drept una dintre cele mai importante, întrucât chestiunea securității a devenit centrală în dialogul — sau lipsa de dialog — dintre cele două state. Teheranul caută să condiționeze orice acord privind navigația prin Ormuz de o înțelegere mai vastă, ce privește întreaga relație militară Iran – SUA.

O altă cerință majoră este eliminarea blocadei navale americane, pe care Teheranul o vede ca pe una dintre principalele surse de tensiune în jurul Strâmtorii Ormuz. Washingtonul a instituit măsuri pentru a împiedica transporturile maritime legate de porturile iraniene, iar Iranul susține că această blocadă trebuie ridicată înainte ca strâmtoarea să fie redeschisă în totalitate.

Pentru Iran, problema blocadei și problema navigației comerciale prin Ormuz sunt inseparabile. Autoritățile iraniene spun că nu pot reveni la o situație normală în traficul maritim atâta vreme cât navele sale, precum și transporturile asociate economiei iraniene, rămân supuse restricțiilor impuse de SUA.

Teheranul mai cere și retragerea forțelor navale și aeriene americane din zona din jurul Iranului. Această solicitare depășește ideea unei simple încetări a atacurilor punctuale. Iranul vizează o reducere substanțială a prezenței militare americane, pe care o percepe drept o amenințare directă la adresa securității sale naționale.

Implicațiile sunt regionale. Statele Unite au de mult timp o prezență militară consistentă în Orientul Mijlociu, inclusiv în Golful Persic, considerată de Washington un instrument indispensabil pentru protejarea aliaților săi și a rutelor comerciale. Diminuarea acestei prezențe ar putea modifica echilibrul de putere în întreaga regiune.

În plus, Iranul susține că Statele Unite trebuie să compenseze pierderile provocate de operațiunile militare. Teheranul cere despăgubiri pentru pagubele materiale pe care le atribuie acțiunilor americane, ceea ce adaugă o dimensiune financiară delicată negocierilor.

O eventuală înțelegere pe tema despăgubirilor ar presupune, pe de o parte, acceptarea responsabilității de către Washington și, pe de altă parte, stabilirea valorii compensațiilor și a mecanismelor prin care acestea ar urma să fie acordate. Acest punct complică suplimentar discuțiile.

O condiție majoră este și ridicarea sancțiunilor americane. Problema sancțiunilor, veche în relația Washington – Teheran, se află în centrul disputelor actuale. Impactul lor sever asupra economiei iraniene face ca eliminarea acestor măsuri să fie o prioritate absolută pentru Teheran.

Ridicarea sancțiunilor ar avea consecințe directe asupra economiei Iranului. Ar influența comerțul exterior, exporturile de energie, accesul la sistemul financiar internațional și capacitatea companiilor iraniene de a derula tranzacții cu parteneri străini. In mod evident, aceasta este una dintre cele mai sensibile condiții puse pe masa negocierilor.

Conectată de acest dosar este și cererea Iranului privind deblocarea fondurilor și activelor sale înghețate în urma sancțiunilor și a altor măsuri financiare internaționale. Eliberarea acestor resurse ar pune la dispoziția Teheranului sume importante, cu potențial de a deveni un pilon economic al unui eventual acord cu Statele Unite.

Importanța Strâmtorii Ormuz nu se reduce doar la aceste dispute politice. În mod obișnuit, aproximativ 20% din petrolul mondial trece prin această zonă, fapt care explică presiunea internațională puternică pentru restabilirea unei navigații comerciale sigure și neîngrădite.

Pe lângă petrol, strâmtoarea este crucială pentru transporturile de gaze naturale lichefiate. Orice perturbare a traficului afectează atât statele exportatoare din Golf, cât și țările dependente de importurile de energie. Astfel, blocajul actual are efecte în lanț asupra economiei globale.

În același timp, Statele Unite nu par dispuse să renunțe la propriile obiective și își afirmă autoritatea în zona de conflict. Armata americană a anunţat marți că a deschis focul asupra unei nave sub pavilion panamez, care încerca să se apropie de un port iranian, încălcând blocada instaurată de Washington.

Potrivit Comandamentului militar american pentru Orientul Mijlociu (CENTCOM), un elicopter a lansat două rachete asupra sălii maşinilor navei-cargo Vela Nova, după ce echipajul a ignorat avertismentele americane. Incidentul ilustrează modul în care blocada este impusă prin mijloace militare.

Este a treia oară când armata americană recurge la forţă pentru a asigura respectarea blocadei impuse asupra porturilor iraniene de la introducerea acestei măsuri, pe 14 iulie. De atunci, forţele americane afirmă că au redirecţionat 55 de nave care încercau să treacă.

În perioada 15 aprilie – 15 iunie, armata SUA a tras asupra a nouă nave şi a redirecţionat peste 140, accentuând imaginea unei confruntări maritime continue în jurul Strâmtorii Ormuz.

În acest context, Donald Trump a ținut să reitereze, marți seara, afirmațiile privind controlul american asupra strâmtorii. „În prezent avem un control total al strâmtorii Ormuz. Avem acolo un control total - noi, nu altcineva”, a spus el din nou presei.

Trump a subliniat lipsa sa de încredere în Teheran: „Sunt ultima persoană care are încredere în Iran. Iranienii m-au minţit constant. Avem acum un control total asupra strâmtorii Ormuz. Ei nu deţin controlul”, a repetat liderul de la Casa Albă.

El a adăugat: „Indiferent că Iranul doreşte sau nu să o recunoască, cert este că vorbim despre o soluţie la o problemă pe care ei înşişi au provocat-o timp de decenii”. Trump a mai insistat că „Iranul nu va avea niciodată o armă nucleară”.

Și din perspectiva economică, miza rămâne uriașă: înaintea confruntărilor actuale, aproximativ o cincime din petrolul brut consumat global trecea prin Strâmtoarea Ormuz, ceea ce face ca orice blocaj sau dispută militară din zonă să fie urmărită îndeaproape de piețele internaționale.

În stilul său obișnuit de la izbucnirea războiului, în urmă cu cinci luni, Trump a amenințat Iranul, în august, cu bombardamente devastatoare, pentru ca ulterior să anunțe că renunță la aceste planuri militare în speranța reluării negocierilor cu Teheranul.

Președintele american a susținut că Iranul însuși i-ar fi cerut să oprească atacul pe care îl ordonase și pe care l-a descris ca fiind „cel mai mare după al Doilea Război Mondial”. Declarațiile sale au alimentat și mai mult dezbaterea privind modul în care criza poate fi dezamorsată.

De partea cealaltă, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe iranian, Esmail Baghaei, a declarat că Republica Islamică nu are, în prezent, negocieri directe cu SUA. El a precizat că discuțiile se poartă cu Omanul, stat care încearcă să joace rol de mediator pentru securizarea navigaţiei prin Strâmtoarea Ormuz, conform Agerpres.