Ce au descoperit cercetătorii după ce o rachetă SpaceX s-a prăbușit pe Lună

O treaptă superioară a unei rachete SpaceX s-a prăbușit pe Lună, eveniment confirmat miercuri de oamenii de ştiinţă pe baza observaţiilor realizate cu un telescop din Chile, care a detectat un nor de resturi rezultat în urma impactului, au anunțat aceștia.

Coliziunea, neintenţionată, ar fi generat un crater pe suprafaţa selenară. Agenţiile spaţiale, inclusiv NASA, vor să analizeze această nouă formațiune pentru a înțelege mai bine efectele unui astfel de impact.

Specialiștii estimaseră anterior că treapta superioară a rachetei Falcon 9, având dimensiunea unui autobuz, urma să lovească miercuri suprafaţa Lunii în jurul orei 06:35 GMT. Prognoza s-a confirmat, iar impactul s-a produs conform calculelor.

Telescopul Foarte Mare (VLT) din Chile "a detectat linii spectrale" – descrise ca "amprente chimice" – de "sodiu şi litiu în norul de impact, cu durata între cinci şi zece minute după coliziune", a anunţat Observatorul European Austral (ESO) într-o postare pe reţelele sociale.

"Sodiul provine probabil din solul lunar, în timp ce litiul ar putea proveni de la rachetă", a precizat ESO, sugerând astfel o separare clară între materialul lunar dislocat și resturile structurii artificiale.

Benjamin Fernando, cercetător la Laboratorul Naţional Los Alamos din New Mexico şi autor principal al unui studiu recent dedicat acestei coliziuni anticipate, a confirmat, la rândul său, că impactul a avut într-adevăr loc, conform scenariului analizat în lucrarea sa.

Presupunând că întregul combustibil fusese consumat înainte de prăbuşire, autorii studiului au estimat că treapta cântărea aproximativ patru tone. La o viteză de 8.690 km/h, se aștepta să lovească în apropierea craterului Einstein, în emisfera nordică a Lunii, zonă considerată favorabilă pentru observaţii ulterioare.

NASA, prin sonda spaţială Lunar Reconnaissance Orbiter, a anunţat că intenţionează să obţină imagini detaliate ale locului impactului. La fel va proceda și Coreea de Sud, folosind sonda sa Pathfinder Lunar Orbiter. Datele şi fotografiile ar urma să fie disponibile abia peste câteva zile, după procesare şi transmitere.

Înainte de producerea coliziunii, NASA a subliniat că "nu există niciun pericol pentru Terra". Așa cum au explicat experții, impactul s-a produs departe de orice orbită terestră, iar fragmentele rezultate nu pot reprezenta o amenințare pentru planeta noastră.

"Oamenii de ştiinţă de la NASA intenţionează să colecteze date legate de acest eveniment pentru perfecţionarea tehnicilor de monitorizare a obiectelor din spaţiu", a precizat agenţia americană, indicând că incidentul este văzut și ca o oportunitate ştiinţifică importantă.

Racheta Falcon 9, construită de compania SpaceX deţinută de Elon Musk, a fost lansată în ianuarie 2025, având la bord două module de aselenizare. Lansarea a făcut parte din eforturile tot mai intense de explorare şi utilizare a Lunii drept platformă pentru misiuni viitoare.

Propulsorul principal s-a întors pe Terra, conform procedurilor reutilizabile ale companiei, însă treapta superioară a rămas în spaţiu, fiind transformată în ceea ce a fost catalogat drept deşeu spaţial, dar continuând să asigure plasarea pe orbită a celor două module lunare.

"Activitatea solară şi forţele gravitaţionale au plasat-o în cele din urmă pe o traiectorie îndreptată spre Lună", în pofida măsurilor de precauţie luate de SpaceX, a explicat Julianna Scheiman, reprezentantă a companiei, în cadrul unei conferinţe de presă organizate luni de NASA.

Coliziunea este privită de comunitatea ştiinţifică drept o ocazie importantă de a studia norii de praf generați la suprafaţa selenară. Cercetătorii speră să evalueze mai bine riscurile asociate cu deşeurile spaţiale artificiale, un subiect crucial într-un moment în care NASA urmăreşte stabilirea unei prezenţe umane durabile pe Lună.

Luna este lovită în mod regulat de deşeuri naturale, în special de meteoriţi. În schimb, coliziunile cu obiecte artificiale sunt rare și, tocmai de aceea, fiecare eveniment de acest fel oferă date preţioase pentru înţelegerea proceselor de impact.

În anii 1970, în cadrul programului Apollo, NASA a provocat intenţionat mai multe impacturi controlate pe Lună. Scopul a fost colectarea de date seismice, pentru a studia structura internă a satelitului natural al Pământului şi modul în care undele de şoc se propagă prin scoarţa selenară.

Agenţia Spaţială Europeană (ESA) a anunţat la sfârşitul lunii iulie că peste 46.000 de deşeuri spaţiale, cu o masă totală de aproximativ 17.000 de tone, se află în prezent pe orbita Pământului. Aceste resturi includ trepte de rachetă, sateliţi scoşi din uz și fragmente rezultate din coliziuni sau dezintegrarea unor aparate.

Unii experţi avertizează că o acumulare tot mai mare de deşeuri spaţiale în jurul Terrei ar putea declanşa o reacţie în lanţ de coliziuni extrem de dificil de controlat, fenomen cunoscut sub numele de "sindrom Kessler". Într-un asemenea scenariu, distrugerea unor sateliţi ar genera noi fragmente, care la rândul lor ar lovi alte obiecte, amplificând continuu problema.