INTERVIU // RISC MAJOR pentru economia din stânga Nistrului: „În Transnistria, numărul angajaților s-a egalat cu cel al pensionarilor”

Una dintre problemele majore ale Transnistriei ține și de aspectul demografic, de fenomenul îmbătrânirii populației – în acest an numărul de angajați în economia regiunii s-a egalat cu numărul de pensionari. Sistemul de pensii și cel al finanțelor publice nu este unul sustenabil, iar fără influxurile de bani venind din Rusia regiunea este pusă practic în fața imposibilității de a-și onora obligațiile sociale. Iar pe viitor, experții nu exclud că autoritățile de la Tiraspol vor fi nevoite să reducă pensiile și salariile. Am discutat cu unul dintre autorii studiului, Iurie Morcotâlo, despre situația de pe piața muncii în regiunea transnistreană.

L-am rugat, pentru început, să facă o comparație dintre piața forței de muncă de pe cele două maluri ale Nistrului:

Iurie Morcotâlo: Piața din estul Republicii Moldova este mai mică și acest lucru o face mai sensibilă la procesele externe și o face mai puțin flexibilă și, respectiv, orice șoc extern, orice criză pe piețele externe are un impact mai rapid și mai grav asupra pieței muncii în raioanele de est ale Republicii Moldova.

A doua deosebire constă în diferențele structurale – cele două maluri ale Nistrului se deosebesc după ponderea populației ocupate în diferite sectoare economice. Acest lucru vine din perioada sovietică, când au fost două traiectorii diferite de dezvoltare în raioanele din est și în restul teritoriului Republicii Moldova. În est predomină sectorul industrial și ponderea agriculturii este minimă. Pe când în restul teritoriului Republicii Moldova este invers – ponderea agriculturii o surclasează net pe cea a industriei.

Un alt aspect este că ponderea sectorului public în raioanele de est joacă un rol mai mare decât în restul Republicii Moldova. În sectorul public este angajată circa 40 la sută din populația ocupată în regiune, pe când în restul Moldovei cam 20 la sută din angajați lucrează în sectorul public. Acestea sunt deosebirile principale.

Ați putea să ne spuneți procentual care este diferența dintre ponderea populației angajate în agricultură și industrie pe malul drept și pe malul stâng?

Agricultura în Republica Moldova, malul drept, înglobează cam 30 la sută din forța de muncă, pe când în raioanele de est doar 5-6 la sută lucrează în acest domeniu. În industrie în regiunile estice sunt 20 la sută dintre angajați, în timp ce pe restul teritoriului Republicii Moldova – aproximativ 10-13 la sută.

Probabil, ați făcut și o analiză cu privire la ce înseamnă această proporție dintre populația angajată în diferite sectoare ca eventuale avantaje și eventuale riscuri pentru regiunea transnistreană?

Diferența aceasta are un impact direct asupra productivității generale în economie. Cu cât mai multă forță de muncă este concentrată în sectoare mai puțin productive, cum este agricultura sau sectorul public, cu atât productivitatea în economie va stagna pe termen mediu sau lung. Pe când, cu cât mai mult avem o populație ocupată în sectorul industrial și în sectorul serviciilor, respectiv productivitatea muncii la nivelul economiei este mai mare.

Respectiv, ponderea imensă nu atât a agriculturii, cât a sectorului public – care servește în Transnistria în calitate de amortizator social pentru populație, pentru că diminuează șomajul în condițiile în care nu este cerere de muncă din partea sectorului real – face ca productivitatea pe termen mediu și lung să aibă o dinamică foarte lentă și să degradeze. Și acest lucru diminuează competitivitatea economică a regiunii.

Partea dreaptă a Republicii Moldova are și ea această problemă, doar că rolul principal îl joacă agricultura. Ponderea agriculturii la începutul anilor 90 era de 45-50 la sută. Această cotă s-a diminuat treptat, cedând forța de muncă în primul rând către migrație din contul oamenilor care nu puteau să-și găsească un loc de muncă, iar restul mergând către sectorul de servicii.

În sectorul public din regiunea transnistreană sunt angajați aproape exclusiv vorbitori de limbă rusă. Deși la modul oficial există trei limbi de stat în regiune, de facto se vorbește exclusiv rusa. Populația de limbă română este concentrată mai mult la sate și, respectiv, este angajată în domenii ca agricultura, mai puțin în servicii și industrie. Ce implică acest fenomen?

Această discriminare lingvistică și culturală, această structură a mers după inerție încă de la destrămarea URSS. S-a menținut practic aceeași politică promovată până la independență. În prezent, dacă e să luăm demografic, etniile sunt repartizate aproximativ uniform - ruși, moldoveni, ucraineni. Mai este o discrepanță de concentrare. Majoritatea zonei este urbanizată – 60 la sută din populație locuiește în orașe și din această populație majoritatea sunt de etnie rusă sau ucraineană, iar limba care domină este rusa. Satele sunt predominant moldovenești – doar în zona de nord și în apropiere de Tiraspol mai sunt și sate ucrainene.

De aici apare și această discrepanță – în administrație încă din perioada sovietică era folosită limba rusă și etnia moldovenească nu juca un rol esențial în administrație.

Această tendință este menținută până în prezent – moldovenii care fac Universitatea din Tiraspol și se angajează în administrație, din cauza ponderii majore a vorbitorilor de limbă rusă, sunt nevoiți să se integreze lingvistic și cultural. Eu aș spune că este o transpunere a situației care a fost dinainte de independență, în republica sovietică socialistă moldovenească, când administrația și cultura erau dominate de limba rusă.

Unele date indică asupra faptului că în regiunea transnistreană sunt foarte puternice fluxurile de migrație, în special pleacă tinerii, forța de muncă. Ați făcut niște analize pentru a vedea cine alimentează acest flux de migrație din regiune?

Noi am făcut niște analize, dar indirecte. Aici apar probleme cu calitatea și structura datelor statistice publicate de autoritatea statistică de la Tiraspol și diferențele cu ceea ce se face în domeniu la Chișinău. La Chișinău noi deja am trecut la majoritatea standardelor internaționale și avem o statistică amplă pe piața muncii. Iar în ceea ce privește piața muncii din Transnistria noi ne-am bazat mai mult pe extrapolări și analiză indirectă, dar chiar și aceste date le-aș spune ca sunt conservative, pentru ca calitatea datelor publicate de Tiraspol nu este prea înaltă.

Noi am estimat că rata de ocupare – adică ponderea populației active ocupate nemijlocit în câmpul muncii în regiune – constituie aproximativ 33 la sută. În restul teritoriului Republicii Moldova, această rată ajunge la 39 la sută. Și chiar și în Republica Moldova acest indicator este cel mai mic din toată regiunea din sud-est a Europei. Iar o pondere mică a ratei de ocupare indică că piața muncii este afectată foarte mult de migrație și de informalitate. Și, respectiv, o pondere mică a populației ocupate arată că regiunea este mult mai afectată de migrație și de informalitatea în câmpul muncii decât restul Republicii Moldova. Este logic că mai mult a fost afectată de migrație zona rurală, deoarece industria a continuat să se dezvolte.

Deci, putem să presupunem că zona rurală este mai mult afectată de migrație și, respectiv, apare același aspect etnic în fluxurile migraționale. Cu toate că statistica indică că regiunea are aproximativ 500 de mii de locuitori, datele reale sunt cu mult mai mici decât această cifră.

Care este cifra estimată de Dvs. de oameni angajați în câmpul muncii în regiunea transnistreană?

Cifra oficială este de aproximativ 140 de mii. Și trebuie de menționat că deja în primul trimestru al anului 2014 numărul pensionarilor s-a egalat cu numărul persoanelor angajate în sectorul real al economiei. Și acest lucru de asemenea reprezintă o constrângere și un risc major pentru dezvoltarea economiei.

Dacă nu vor fi întreprinse măsuri urgente, această situație va pune sub semnul întrebării competitivitatea economiei regionale și în primul rând finanțele publice. În prezent, pensiile în regiunea transnistreană sunt mai mari decât în restul teritoriului Republicii Moldova, dar numărul de pensionari crește vertiginos și presează bugetul public regional.

Având în vedere că numărul de pensionari este în creștere în regiunea transnistreană spre deosebire de forța de muncă care este în scădere, cum poate regiunea să supraviețuiască în această situație? Ce soluții există?

În primul rând, administrația este ajutată de transferurile financiare din Federația Rusă. Cunoaștem că circa 40 de milioane de dolari vin direct pentru programe sociale, pentru salarii și pentru pensii. De exemplu, un pensionar primește lunar 15 dolari în plus la pensia sa de bază. Prin aceste influxuri, Federația Rusă de fapt diminuează motivele administrației de la Tiraspol pentru a face reforme reale pe această direcție. Atâta timp cât există această susținere financiară externă, atâta timp administrația locală nu va fi interesată și nu va vedea nevoia de a reforma economia.

Iată că în ultimele luni avem semnale clare care confirmă ceea ce spuneți Dvs. – din momentul în care Rusia a întârziat cu transferurile către Transnistria, acolo au apărut probleme serioase, au fost reduse salariile bugetarilor, pensiile nu mai sunt suplimentate cu acei 15 dolari etc. Există soluții pentru această problemă?

Dacă e să nu ne atingem de aspectul pur politic al relației Moscova-Tiraspol, ci să tratăm doar problemele economice, putem spune că administrația de la Tiraspol conștientizează că nu îi ajung finanțe pentru a finanța tot sistemul de asigurare socială existent și, după cum cunoaștem noi, în următorii doi-trei ani ei vor recurge la măsuri de austeritate, vor reduce brusc finanțarea pe mai multe aspecte. Însă, aceste măsuri de minimizare a cheltuielilor nu soluționează problema pe termen mediu și lung.

În primul rând, este nevoie de reforme structurale și de o îmbunătățire radicală a mediului de afaceri. Asta pentru ca să crească cererea pentru forța de muncă din partea agenților economici. Și aici apare problema calității instituțiilor publice, problema corupției, problema atragerii investitorilor, a relațiilor cu restul Republicii Moldova pentru a intra într-un câmp juridic stabil, pentru ca agenții economici să aibă o anumită previzibilitate și să-și poată face anumite planuri pe termen mediu și lung. Și cât timp va plana incertitudinea relației regionale între Moscova, Chișinău și Tiraspol, cât timp cât va fi o economie de tip oligarhic și o corupție imensă în administrație, atâta timp cererea față de forța de muncă va stagna. Și unica ce poate face Tiraspolul în această situație este să recurgă la minimizarea cheltuielilor. Însă aceasta nu este o soluție a problemei – pur și simplu problema este amânată pentru un anumit timp.

Și aici ajungem iarăși la subiectul Acordului de Asociere, a faptului că agenții economici din Transnistria care produc trebuie să aibă și o anumită piață de desfacere. Aplicarea Acordului de Asociere pentru Transnistria a fost amânată cu un an și jumătate. Cum vedeți evoluând lucrurile după expirarea acestei perioade? Din punct de vedere politic, autoritățile de la Tiraspol declară că nu vor aplica Acordul de Asociere, însă acest lucru înseamnă pierderi economice într-o regiune care și așa are o situație economică grav afectată.

Din punct de vedere pur economic, administrația de al Tiraspol recunoaște că are probleme structurale. Eu sunt sigur că liderii din regiune își dau seama că nu vor putea oreorienta 100 la sută exporturile care merg spre piața comunitară către Federația Rusă. Federația Rusă este o piață mai mică, în plus, acum Rusia intră într-o perioadă de stagnare – s-au micșorat drastic ratele de creștere a economiei rusești și respectiv foarte mulți agenți economici, parteneri din Federația Rusă, nu vor putea cumpăra produsele din regiunea de est a Republicii Moldova.

Acum este foarte greu de spus cum vor evolua lucrurile, dar este cert faptul că Tiraspolul acum are o dilemă pur economică. Și eu sunt sigur că agenții economici vor face presiuni asupra liderilor de la Tiraspol ca să accepte dacă nu complet, cel puțin parțial prevederile Acordului de Asociere, ca să corespundă standardelor și să poată lucra pe piața comunitară.

Aici trebuie menționat că există un anumit conflict între elitele politice și elitele economice în regiunea transnistreană. Va depinde foarte mult de cât de tare va degrada situația economică.

Dacă va degrada destul de tare, așa cum am presupus, există o probabilitate destul de mare ca ei să meargă la compromis și să accepte cel puțin parțial Acordul de Asociere cu UE.

Interviul a fost realizat de Lina Grâu şi a fost publicat în buletinul „Dialoguri nistrene", realizat în cadrul programului „asistență tehnică pentru Biroul de Reintegrare al Republicii Moldova", finanțat de Uniunea Europeană