20:01:29 28.03.2024
Stiri

INTERVIU // Matei Vișniec: „Orice s-ar spune, rămân un scriitor ROMÂN”

Interviu 09.04.2016 14:00 Vizualizări3857 Autor: Victoria Bortă


INTERVIU // Matei Vișniec: „Orice s-ar spune, rămân un scriitor ROMÂN” radiotop.ro

Potențial // „Dacă Republica Moldova poate exporta ceva (în afară de vin), acest produs nu poate fi decât cultura”

Renumitul dramaturg român, stabilit la Paris, Matei Vișniec, s-a aflat timp de patru zile la Chișinău în cadrul unui eveniment teatral de excepție, dedicat dramaturgului, cu genericul „De la Cehov la Vișniec”.

În acest timp, maestrul a interacționat atât cu oamenii de teatru, cât și cu elevii obișnuiți. Mai multe despre momentele sale de revelație, trăite aici, dar și despre teatrul din Republica Moldova ne povestește Matei Vișniec în interviul de mai jos.

Maestre Vișniec, la Gala UNITEM 2016 din Chișinău ați menționat că veți reține imaginea în care politicienii se află pe aceeași scenă cu actorii. Ce credeți că au de învățat politicienii de la actori și invers?

Cele două lumi sunt obligate, într-un fel, să colaboreze, chiar dacă uneori se află la o distanță de ani-lumină la capitolul intereselor profunde sau intime. Cultura a avut dintotdeauna nevoie de sprijin politic, de finanțare oficială centrală, regională și locală.

Actorii și oamenii de cultură trebuie să-și asume această muncă didactică, să explice și să reexplice sferei politice că fără cultură nu există viitor, nu se pot forma conștiințe, nu se poate construi prestigiul unei țări.

Actorii trebuie, deci, să aibă răbdare cu oamenii politici, să-i solicite continuu și, într-un fel, să-i educe prin păstrarea acestui contact (chiar dacă el poate avea și forme mai „accidentale”, fiind marcat de resentimente și nu întotdeauna de un mare respect).

Oamenii politici ar trebui să învețe de la artiști că există pe lume ceva ce depășește orizontul imediat, ceva transcendent și profund, o lume a ideilor, a frumosului, a teatrului și a muzicii, a literaturii și a poeziei, a culturii în general...

Oamenii politici trebuie să înțeleagă că, dacă această sferă nu este sprijinită, una dintre dimensiunile fundamentale ale omului se smochinește și dispare, antrenând cu ea și transformarea omului într-o ființă primitivă, dacă nu chiar barbară.

Timp de patru zile cât ați stat la Chișinău, ați participat la diverse evenimente, inclusiv cu implicarea oamenilor de teatru. Credeți că a evoluat teatrul basarabean?

Nu cunosc chiar tot ce se face în Republica Moldova, dar am impresia că teatrul basarabean se află între extraordinară efervescență și căutare, hrănit cu talente incontestabile. De ani de zile urmăresc parcursul Teatrului „Eugene Ionesco” și acum am descoperit ce se face la „Satiricus”, la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, precum și în cadrul câtorva companii private.

Au fost momente de reală revelație, cred că, dacă Republica Moldova poate exporta ceva (în afară de vin), acest produs nu poate fi decât cultura și în miezul său se află creativitatea scenică.

Într-un interviu spuneați că sunteți „un profesionist al cuvintelor”. Scrieți atât în limba română, cât și în franceză. Totuși, în care limbă vă gândiți textele?

Orice s-ar spune, rămân un scriitor român (care scrie din când în când și în franceză, deci devin francofon). Limba română m-a format, în limba română mă emoționează cel mai mult poezia. Ceea ce nu m-a împiedicat să scriu vreo 30 de piese în franceză. Iar unul dintre efectele acestei experiențe tulburătoare este că am redescoperit într-un fel frumusețea limbii române.

Circulând între două limbi, am putut să cumpăr însă două sensibilități, două universuri emoționale. Limba franceză este structurată, într-un fel ea s-a „calmat”, s-a cristalizat ca limbă de circulație internațională, s-a „consolidat”, s-a „academizat”. Limba română este încă o limbă vulcanică, viscerală, cultivând ambiguitatea și o anumită indisciplină (benefică însă pentru literatură).

Pe lângă dramaturg, sunteți și poet, iar lirismul din teatrul dvs. este vizibil. Cum reușiți să impregnați cu lirism texte în care vorbiți despre comunism, de exemplu?

Când ești poet prin structura ta, în mod inerent utilizezi poezia ca „materie de construcție” pentru tot ce scrii. Niciodată nu am scris vreun text teatral din care să fi evacuat poezia sau dimensiunea poetică. Uneori spui mai mult printr-un moment de ambiguitate poetică, decât printr-o afirmație sau printr-o informație cu caracter precis.

Omul este o ființă plină de contradicții. Ca să cotrobăiești în sufletul lui și să găsești cotloanele sale ascunse, ai nevoie de o făclie care să-ți lumineze drumul. Această făclie este poezia.

Urmăriți noutățile literare românești? Care sunt scriitorii din Republica Moldova pe care îi citiți?

Îi citesc pe poeții din Republica Moldova, dar mai ales pe dramaturgi care sunt numeroși. Nicoleta Esinencu, Dumitru Crudu, Constantin Cheianu, Val Butnaru... Sunt doar câteva nume... Irina Nechit, Emilian Galaicu-Păun... Îmi vin multe nume în minte, mai noi, dar și altele care țin de generația mea.

Republica Moldova produce parcă mai mulți scriitori buni pe mia de locuitori decât în alte țări, poate datorită faptului că acest pământ este dezamăgit de oamenii politici și atunci caută o compensare prin cultură.

În ultima vreme, în Republica Moldova se mizează mult pe spectacolele umoristice. Care credeți că este doza de umor necesară în teatru?

Când nu e vulgar, umorul are o imensă funcție în societate. Din păcate, există un umor „comercial” care mă crispează și mă face să plâng.

Și aceasta nu numai în Republica Moldova, peste tot. Globalizarea este o primejdie pentru umorul de calitate...

Tot la Chișinău ați spus că abia așteptați să vă întoarceți la masa de lucru. Ce aveți pe această masă? La ce lucrați actualmente?

Scriu o piesă despre imigrație și șocul pe care l-a produs în Europa fluxul migrator fără precedent. O scriu însă încercând să captez dramele umane, fără să-i judec pe oameni, indiferent dacă sunt străini sau europeni.

Din acest punct de vedere, sunt un adept al atitudinii cehoviene: prezint ființe umane și le captez poveștile, nu îi pun în fața unui tribunal moral, scriind despre ce li se întâmplă, nici măcar atunci când aceste ființe umane sunt... inumane. Cititorul este cel mai bun judecător al unei pagini literare.

Vă mulțumim!


Stiri relevante
Top stiri

Parteneri
Descoperă
Punct de vedere NAȚIONAL
25.03.2024 09:14 Nicolae Negru Nicolae Negru // Putin căzut de pe ca...

22.03.2024 09:05 Nicolae Negru Nicolae Negru // De ce ideea referend...

18.03.2024 09:13 Nicolae Negru Nicolae Negru // Putin și Rusia ca bo...

Promo
Abonament
Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele știri
Recomandat
Sondaj
Sunteți de-acord ca referendumul constituțional privind aderarea R. Moldova la Uniunea Europeană să fie organizat în aceeași zi cu alegerile prezidențiale din anul curent?
Prietenii noștri

Widget cu noutăți la tine pe site

Ziarul Național 2013-2024. Toate drepturile sunt rezervate

Despre noi Publicitate News widget RSS Contacte Developed by WebConsulting.md