INTERVIU // Aurelia Peru: „Dacă va respecta regula consecvenței politice, Vlad Plahotniuc ar trebui să devină prim-ministru”

Scorul electoral al Blocului ACUM reflectă doza de optimism din societatea noastră că politica poate fi făcută și altfel, Caravana electorală a PDM-ului a fost una eficientă în campanie, socialiștii au profitat de capitalul de imagine al președintelui Igor Dodon, iar Partidul „Șor” este un model clasic al populismului de marcă inferioară, cu rol de partid-satelit pentru PDM.

De această părere este Aurelia Peru, doctor habilitat în științe politice, fostă consilieră prezidențială pe probleme de politică internă, care vorbește, în interviul acordat Ziarului NAȚIONAL, despre posibilele scenarii ale viitoarei guvernări din R. Moldova.

De ce Aurelia Peru nu admite „în niciun caz” o coaliție de guvernare între PDM-ACUM și de ce crede că Vlad Plahotniuc ar trebui să devină premier, aflați din interviul de mai jos.

Dnă Aurelia Peru, în R. Moldova s-au consumat alegerile parlamentare. În primul rând, ce notă ați pune campaniei electorale și în ce mod credeți că s-a răsfrânt aceasta asupra rezultatelor scrutinului?

Alegerile parlamentare din 24 februarie au fost marcate prin angrenarea în competiție a celor trei formațiuni politice, devenite deja marcă inconfundabilă pe piața politică autohtonă – PSRM, PDM, ACUM. Apropo, menționam și în alte interviuri că nu mai văd divizate cele două componenteale Blocului. Or, o eventuală separare în Legislativ va alimenta temeiuri de interpretare vizavi de interese egoiste.

Să ne amintim de Blocul electoral „Moldova Democrată”, o alianță politică constituită în contextul scrutinului parlamentar din 2005, de partidele politice Alianța „Moldova noastră” (S. Urechean), Partidul Democrat din Moldova și Partidul Social-Liberal. Pentru a crea teren fertil unui vot pro-Voronin, președinte la al doilea mandat, două partide din cele trei și-au anunțat imediat, în prima ședință plenară, ieșirea din blocul electoral. Mă refer la Partidul Social-Liberal (O. Serebrean) și PDM (D. Diacov).

Scrutinul din acest an a fost dinamic, mediatizat, cu strategii bine gândite, cu actori ambițioși, cu poziționări distinct conturate pe piața politică.

Cum vi s-au părut metodele cu care au operat în campanie principalii actori politici?

Chiar și cei din opoziția extraparlamentară au venit în campanie cu suficientă experiență electorală, Maia Sandu având în backgroundul politic campania prezidențială din 2016, iar Andrei Năstase – alegerile locale din 2018. Cu potențialul de „iminenți” învingători, aceștia au reușit să mobilizeze un segment electoral impunător. Scorul electoral al Blocului ACUM reflectă doza de optimism din societatea noastră că politica poate fi făcută și altfel.

În pofida faptului că Blocul ACUM a mizat doar pe o poziționare simbolică, percepută de potențialii votanți ca opozanți ai unui „clan politic corupt”, neavând exemple elocvente de guvernare, peste 26% din alegători le-au acordat votul de încredere. Nu știu dacă au apreciat sau ba liderii PAS (PPDA, cu certitudine - da), dar Jurnal TV a jucat un rol decisiv în campania de comunicare electorală a Blocului. O emisiune de satiră politică „Ora de ras” echivala cu câteva stațiuni ale Caravanei electorale a PDM-ului. Pentru cultura noastră politică, satira este cea mai bună pastilă de mobilizare și conștientizare.

Am mai remarcat și în alte comentarii în mass-media că PDM a implementat o strategie de poziționare „obiectivă”. Ce presupune aceasta? Mediatizarea unor fapte concrete ale actorilor electorali, iar acestea nu au fost altceva decât programele sociale elaborate de către Guvernul PDM-ist. În acest sens, analiștii politici au acuzat, pe bună dreptate, partidul de guvernământ de utilizarea resursei administrative în campania electorală. Și una dintre componentele acestei tehnologii a fost chiar imaginea instituțională, care reprezintă o valoare electorală: imaginea prim-ministrului, care nu a degrevat din funcție, imaginea spicherului, imaginea miniștrilor. Trebuie să apreciez eficiența Caravanei electorale a PDM-ului, care, în spectrul alegerilor mixte, a constituit cea mai oportună decizie a staff-ului electoral. Anume liderii de partid, „șefii mari” din capitală („Filip, Filip, Filip”- cum zicea un muncitor din Strășeni, „convocat” la o întâlnire electorală) au contribuit la promovarea candidaților PDM din circumscripțiile uninominale.

Socialiștii au profitat de capitalul de imagine al președintelui Igor Dodon, care este, de fapt, liderul neformal al PSRM. Întâlnirile „tradiționale”, pe care le-a avut șeful statului cu cetățenii R. Moldova în diferite localități, au fost, de fapt, niște promo-uri electorale dighizate ale socialiștilor. În PSRM nu există, la ora actuală, nicio persoană carismatică, acest deficit a fost înlocuit de autoritatea constituțională a șefului statului și de acțiunile de binefacere ale primei doamne.

Partidul „Șor” este un model clasic al populismului de marcă inferioară, dar care, atât timp cât sărăcia va fi subiect și predicat în viața multor cetățeni moldoveni, va avea șanse. Politicieni de genul Usatâi, Șor intră în politică „cântând” cu Sofia Rotau, cu Leps, dar pleacă de pe scena electorală fără aplauze la bis. Partidul „Șor” va avea, cred, rolul de partid-satelit pentru PDM în legislativul moldovenesc.

PDM-ul din epoca Vlad Plahotniuc a mizat întotdeauna pe aliați, care mai apoi au fost „sacrificați” politic. Asta pentru că majoritatea dintre ei au dat dovadă de amatorism politic și, probabil, de unele slăbiciuni la seducții de ordin material. Supraviețuiesc cei mai șmecheri, dacă nu cei mai puternici.

Dar, ca să generalizez, după cum spunea Emil Cioran, oamenii politici au trăsături asemănătoare: ethos agresiv, dorință de dominație, activism fără principii.

La mai bine de o săptămână de la alegeri, situația privind o eventuală coaliție de guvernare este incertă. Ce scenarii vi se par reale vizavi de viitoarea guvernare din R. Moldova?

Au fost enunțate toate scenariile teoretic posibile, inclusiv de către președintele Dodon, nu doar de analiștii politici. Nu vreau să le repet. Voi face doar unele constatări. Deși PSRM are cele mai multe mandate – 35, totuși PDM se comportă ca un amfitrion indubitabil al scenei spectacolului politic postelectoral. Chiar și opinia publică așteaptă ofertele și deciziile PDM. Ne place-nu ne place, acceptăm-detestăm, dar fenomenul Vlad Plahotniuc s-a încarnat viguros în sistemul politic moldovenesc.

Din vara lui 2009 încoace, când a știut cum și când să-l „smulgă” pe Marian Lupu din staff-ul comunist, pentru a-l „asambla” pe rol de locomotivă electorală a PDM, acest oligarh, convertit în politician, accede fără de scrupule pe culoarele puterii. Este un model care derogă de la democrația europeană și demonstrează că locul doctrinelor clasice este preluat, substituit de pseudo-doctrina leadership-ului inspirat dintr-un altfel de autoritate decât cea morală, intelectuală, spirituală. Reguli dure, uneori incalificabile, din lumea afacerilor, dictează azi politicul moldovenesc.

Dacă va respecta regula consecvenței politice, Vlad Plahotniuc ar trebui să devină prim-ministru. Acesta și-a dorit această funcție încă în 2016, când președintele Timofti i-a respins candidatura. Rolul de lider de partid, care dirijează fățiș cu putere executivă, iar prim-ministrul se comportă ca un executor, îi aduce prejudiciu de imagine.

Întrebam despre scenarii reale...

În politica, mai ales moldovenească, sunt posibile orice scenarii. L-am văzut pe anticomunistul Iurie Roșca în guvernul comunist, l-am văzut pe unionistul și luptătorul antimafie Mihai Ghimpu în coaliție cu Plahotniuc. Deci, e vechi păcatul… Totodată, nu admit în niciun caz o coaliție de guvernare între PDM-ACUM. Asta ar fi începutul sfârșitului pentru blocul care trebuie să facă primii pași în politică la nivelul puterii legislative.

În rest, totul e posibil. Inclusiv o alianță între PDM și PSRM doar pentru legitimarea unui Guvern. Cum suna un slogan al PSRM – asta e logic. Chiar dacă, post-factum, viitorul Guvern ar putea să nu aibă sprijinul PSRM, cu anumite înțelegeri de culise privind partajarea unor funcții și sfere de interes. Ceva de genul guvernului minoritar din perioada Cabinetului Gaburici, votat de PDM, PLDM și comuniști, chiar dacă cei din urmă nu au participat la actul guvernamental. Or, cred, sunt aceiași „profesori”, aceiași „elevi”.

Partidul „Șor” va fi sub conul de interese al PDM. Soarta lui Ilan Șor depinde de justiția „sistemului”. Spectacolul în care s-a dat acesta cu Igor Dodon, pe valul dezbaterilor electorale, inclusiv „artefactul” cu geanta „care miroase a ceva” ne dă de înțeles că primarul de Orhei joacă pe terenul liderului PDM. Fac abstracție de episodul BEM.

Strategia cu „traseismul politic” sau coruperea deputaților decade, de asemenea, din ipoteticele scenarii. Recenta declarație semnată de către cei 35 de deputați socialiști, prin care promit că nu „se vor vinde”, devine relevantă în cest sens.

Nu poate fi exclus nici scenariul unor alegeri anticipate. Deși nu văd rezonanța unei astfel de decizii. Partidele parlamentare s-au consumat, au cheltuit enorm și au adunat maximumul de voturi electorale. Cred că nimeni dintre principalii actanți nu mai are rezerve electorale. Alegerile repetate nu ar schimba matematica din legislativul țării.

În general, aceste alegeri nu au produs schimbări de anvergură în sistem. Dacă ACUM va rămâne în opoziție, politicile de guvernare vor fi elaborate de cei care s-au menținut la putere din 2016 încoace, iar retorica antioligarhică a opoziției va fi transpusă din mitingurile de protest în Legislativ. Va fi un Parlament gălăgios și cu o prezență modestă, comparativ cu legislativele anterioare, a forțelor de dreapta. Diminuarea dreptei politice parlamentare este o caracteristică definitorie, dramatică a acestui scrutin. Și acest fapt nu poate fi neglijat. O cercetare sociologică de calitate ar demonstra dacă acesta este rezultatul direct al decepției față de partidele dreptei politice, inclusiv cele unioniste, sau al migrației și evoluțiilor demografice din țară.

Oricum, propunerile lansate în ultimul timp în spațiul public se reduc, în fond, la două – fie coaliție întrePDM și PSRM, fie între PDM și Blocul „ACUM”. Mai este și varianta PDM plus deputați din alte entități care au ajuns în Parlament. Dintre aceste variante, care vi se pare mai benefică pentru viitorul R. Moldova?

Orice alianță care nu ne-ar retrograda politic, economic, intelectual, social. Dar o alianță de acest gen ar însemna, pentru unii, perspectiva de muribund politic.

Partidele politice, însă, ca și oamenii, sunt egoiste, mai cu seamă când vine vorba despre menținere, perpetuare la putere, acumulare de capital politic și material.

În timp ce socialiștii tac, declarând că așteaptă decizia Curții Constituționale, liderii Blocului „ACUM” au respins invitația PDM de a participa la dialog. Iar președintele Igor Dodon a anunțat că nu va accepta un premier propus de „transfugi”. Care ar fi ieșirea dintr-un asemenea impas?

Cred că în acest scenariu rolul președintelui este foarte redus. Mecanismul suspendării din funcție a președintelui a oferit leac pentru astfel de „viroze politice”. Dar dacă va fi propus Vlad Plahotniuc? El nu este transfug… Apropo, din transfugii ajunși pe listele PDM în Legislativ nu văd niciun potențial premier.

În cazul în care partidele care au trecut pragul electoral nu ajung la o înțelegere privind formarea unei coaliții de guvernare, ce ne-ar putea aduce alegerile parlamentare anticipate?

Alegerile parlamentare anticipate s-ar solda cu aceeași selecție de actori politici, făcută de alegătorul nostru. Nu are sens. Chiar dacă s-a vorbit mult despre fraudare și stat capturat, după mine rezultatul acestui scrutin reflectă adevărata stare de lucruri din potica moldovenească și dispoziția de vot a cetățenilor.

Apoi, la milioanele cheltuite de concurenții electorali și de stat, ar fi o bătaie de joc să mai fim chemați o dată la urnele de vot. Avem ce avem. Avem ce merităm.

Dnă Peru, mulțumim pentru interviu!