ÎNFIORĂTOR // Mărturiile unei românce din „capitala” Statului Islamic: Ucid cu o plăcere...

sursa: google.ro

Iuliana Lorincz este o româncă din Cluj Napoca căsătorită cu un sirian din Rakka, oraş pe care Statul Islamic a pus stăpânire şi, la un moment dat, l-a autoproclamat capitala sa.

Românca a povestit pentru Actual de Cluj coşmarul trăit în Rakka.

„De ce noi? N-am înţeles asta niciodată. Şi de unde atâta cruzime? (...) Ucid cu o plăcere... foloseau şi cuţite cu lama neascuţită pentru a chinui şi mai tare. Puteau ucide pe oricine din orice motiv. Era judecat pentru trădare, cineva era considerat trădător. Jos capul! Filmau, regizau execuţiile.

În centrul oraşului Rakka, foarte aproape de unde locuiam, se puneau de jur împrejurul unei pieţe ţepuşe. Zile întregi în ţepuşe erau aşezate capete de oameni. Şi le lăsau acolo. Trupurile erau puse grămadă peste grămadă în trezine, maşinile alea cu trei roţi şi erau cărate de colo-colo ca să vadă toată lumea. Nu-mi lăsam deloc copiii să iasă afară. Băiatul cel mic a leşinat de frică într-un moment. Mi-a venit să mor, nu ştiam ce să fac”, a povestit românca.

Înainte ca Statul Islamic să vină în Rakka, Iuliana şi cele patru fete ale sale se îmbrăcau în stil european. Apoi totul s-a schimbat. Din obişnuinţă, într-o zi a ieşit din casă fără să aibă faţa acoperită. Imediat, doi membri ai ISIL au strigat la ea să se acopere. „M-au văzut de pe un acoperiş. Urmau să mă biciuiască”, a declarat românca, precizând că a scăpat pentru că una dintre fete i-a aruncat un batic şi s-a acoperit.

„M-am rugat lui Dumnezeu, am ţipat la el, am îngenuncheat şi-am ţipat din nou”, a adăugat ea. „Problema este că ei au foarte mulţi adepţi. Iar pe copii îi îndoctrinează de mici. Ştiţi ce frumos se poartă cu ei? Le cumpără cadouri, le vorbesc frumos, le dau o armă, le mai iau alte cadouri şi tot aşa. Un copil de 8-10-11 ani e pierdut.

Sunt şi localnici, dar foarte puţini, care ajung să fie părtaşi. Ei sunt cei care şi-au pierdut tot ce aveau pe lume, nu mai au casă, nu mai au nimic şi se alătură organizaţiei. Dar sunt foarte puţini. Cei mai mulţi sunt străini, atenţie! nicidecum sirieni. Din toată Africa, din toată Europa şi din Asia”, a continuat Iuliana.

Femeia a povestit că nu avea voie să iasă pe stradă fără să fie însoţită de un bărbat.

„Te loveau cu bâta dacă ieşeai fără bărbat. Nu puteam merge, de exemplu, nici după un kilogram de zahăr la magazin, fără însoţitor. Acest drum pe care l-am făcut îmi aduce aminte de un film, drumul spre Kabul, care seamănă izbitor cu drumul nostru. Când se vedea câte un control în depărtare, şoferul nostru striga în gura mare: «Acoperiţi-va, Daesh!». Repede, în locul muzicii care era dată la maxim cu melodii din folclor sau cântăreţi cunoscuţi se punea vocea unui imam care citea din Coran cu o voce gravă, evlavioasă! Tremuram. Încercam să mă abţin, se controlau actele fiecăruia şi însoţitorul fiecărei femei sau fete. Însoţitorul nostru era fiul meu cel mic, care atunci avea 11 ani, mi-era teamă că nu-l acceptă şi o să ne coboare din autobuz”, a mai spus ea.

În 2013, Iuliana a venit în România, iar soţul său a rămas în Rakka. Când a prezentat actele de naştere ale copiilor, femeia spune că autorităţile din România i le-au rupt în faţă şi i-au spus că sunt false. Până la urmă a dovedit că sunt reale. Apoi s-a întors în Rakka, când soţul i-a spus că lucrurile se vor linişti, dar nu a fost aşa.

În 2014, femeia povesteşte că ar fi sunat la Ambasada României din Damasc, cerând ajutor, însă cel de la capătul celălalt al firului i-ar fi spus că nu are cum să îi ajute şi că „asta se întâmplă dacă-ţi plac bărboşii”.

Acum, Iuliana şi familia trăieşte într-un stat european, din nord.

Sursa: ziare.com