Fost Ambasador al R. Moldova în SUA: Trupele ruse din Transnistria sunt un PERICOL de MOARTE pentru R. Moldova, iar Rogozin - responsabil de menținerea focarului secesionist

Interviu cu fostul Ambasador al R. Moldova în SUA și director al IDIS „Viitorul”, Igor Munteanu

Dle Igor Munteanu, sunteți printre semnatarii petiției prin care li se solicită autorităților R. Moldova să-l declare pe vicepremierul rus, Dmitri Rogozin, care urmează să vină în această săptămână la Tiraspol, persona non grata în R. Moldova. Guvernării i se mai cere să se alăture sancțiunilor internaționale pe numele oficialului rus. Solicitări similare au mai fost și, cu toate acestea, Rogozin a fost primit destul de „cald” la Chișinău în anul trecut, de exemplu. De data asta ce credeți că se va întâmpla?

Este prematur să știm ce i se poate întâmpla acestui emisar rus nepoftit, dar cred că cetățenii onești ai acestei țări au tot dreptul să conteste această vizită. Este important să notez că această petiție nu este antirusească, așa cum antenele propagandistice ar fi tentate s-o califice, cât este mai degrabă un răspuns etic la încălcarea cu intenție și deliberată a legii găzduirii de către acest personaj scandalos al statului rus.

Acest Rogozin a luptat în 1992 contra statului nostru, ocupându-se de aducerea cazacilor și tehnicii militare separatiștilor. Acest Rogozin este sponsorul ideologic și politic al regimului separatist, care leagă, prin alocațiile bugetare rusești, o piatră de moară la gâtul democrației din R. Moldova. Vrem noi ori nu, dar multe dintre pericolele economiei din R. Moldova sunt determinate de corupția, contrabanda și existența regimului separatist, ori petiția on-line lansată luni, 24 iulie, urmărește să ateste cererea expres formulată la adresa Parlamentului, Guvernului și Președinției R. Moldova de a anula anunțata vizită a lui Rogozin, pe care-l considerăm responsabil personal de menținerea focarului secesionist din R. Moldova.

Autoritățile de la Chișinău ar trebui să participe la evenimentele de la Tiraspol dedicate celor 25 de ani ai misiunii de pacificare din raioanele de est, mai ales că, din câte înțelegem dintr-un comunicat al Ministerului de Externe al R. Moldova, planul manifestațiilor a fost stabilit la Moscova, fără participarea autorităților constituționale de la Chișinău?

Exclus. Atâta timp cât cetățenii R. Moldova sunt privați de libertatea de a circula liber în propriul stat, cât timp kgb-ul transnistrean arestează activiști și închide școli, persecută disidenți și seamănă frică în localitățile loiale Republicii Moldova din stânga Nistrului, asemenea participare este imorală și echivalentă cu trădarea celor care s-au jertfit pentru apărarea R. Moldova în 1992.

Sper că aceeași evaluare o dau și combatanții moldoveni, ruși și ucraineni, care știu foarte bine cine și cum a escaladat situația din raioanele estice, soldată cu sute și mii de victime. Multlăudata misiune de pacificare instalată în urma Acordului de încetare a focului din 21 iulie, 1992, semnat la Moscova de președinții Elțin și Snegur, și-a consumat efectele pozitive în 1993, odată cu acceptarea unei Misiuni OSCE în R. Moldova, care ar fi trebuit să se ocupe de efectele post-conflict, dar care a trebuit să coabiteze cu un instrument militarizat sub comandă tripartită, dar în realitate - în totalitate controlat de militari ruși.

Sub paravanul acestei Misiuni de pacificare, care nu se potrivește niciunui standard internațional de menținere a păcii, Moscova a avut grijă și a consolidat regimul separatist, i-a oferit resurse politice, financiare și militare, înstrăinând-o și mai mult de corpul politic al Republicii Moldova.

Inter alia, Moscova și-a menținut trupele sale militare - Contingentul Limitat al Forțelor Armate (OGRV), sub pretextul apărării unor depozite de muniție, dar a cărei misiune a fost și rămâne menținerea capacităților de luptă ofensive ale trupelor militare trannistrene.

Statistica arată o activizare fără precedent a OGRV în ultimii ani, corelată anexării Crimeii și intervenției militare rusești în Donbas. Aceste trupe sunt un pericol de moarte pentru Republica Moldova și ar putea fi oricând folosite impotriva cetățenilor loiali acestui stat, să nu fie nicio iluzie în această privință.

Moscova cere neutralitate din partea Republicii Moldova și își instruiește trupele sale militare la mai puțin de 50 km de capitala R. Moldova. Trebuie să fii total iresponsabil să crezi că poți astupa țevile de tancuri îndreptate spre Chișinău cu medalii și flori depuse de clientela socialistă.

Eu cred că orice festivități organizate de aniversarea a 25-a de la instalarea Misiunii de pacificare sunt nepotrivte și servesc camarilei prorusești din statul nostru. Dar ce are asta cu interesele naționale ale cetățenilor acestui stat?

Chiar și așa, președintele Igor Dodon îl așteaptă „cu drag” pe Rogozin în R. Moldova, anunță că va merge la Tiraspol și chiar că îi va decora pe „pacificatori”. Cum să tratăm aceste acțiuni ale președintelui R. Moldova?

Igor Dodon este un accident politic. Tot ceea ce a făcut de la instalarea sa în funcție arată o gândire primitivă ideologizată și un dispreț cras pentru valorile lumii civilizate. Și în acest caz - decorațiile pe care vrea să le prindă la Tighina acest lider socialist de tunica unor militari separatiști va însemna o rușine pentru acest stat și cetățenii săi.

Dodon face mimica unui lider care se pricepe la rezolvarea conflictului, dar intențiile lui susțin altceva. Planul lui este de a vinde R. Moldova intereselor imperiale ale Federației Ruse, cu tot cu instituții, cu vise, cu cetățeni, inclusiv ale clor care au luptat pentru scoaterea acestuia din imperiul sovietic.

Dodon pare să fie obsedat de putere. Dodon este însetat de dorința unei revanșe istorice, iar pornirile sale sunt abil exploatate de ruși într-un moment de fractură instituțională și confuzii.

Personal nu cred că poate crea ceva pozitiv pentru populația însărăcită a unui stat delapidat, dar nu exclud că scopul acestor factori externi este de a continua să destabilizeze statul, să semene panică și dubii asupra cursului strategic de apropiere de UE și de a elimina resursturile naționale și etice într-un stat național, în care avem 78% de vorbitori de limbă română.

Înainte de a veni în R. Moldova în această săptămână, fie cu „autobuzul” sau cu o cursă obișnuită de avion, așa cum i-a recomandat premierul Pavel Filip, Dmitri Rogozin a mai lansat o declarație scandaloasă la adresa R. Moldova. Acesta a remarcat, făcând referire la declarația politică aprobată de Parlament prin care i se cere Federației Ruse să-și retragă trupele militare și armamentul de pe teritoriul R. Moldova, că și Parlamentul Georgiei a avut o cerere similară în 2008, înainte de conflictul militar de acolo. Amenințări similare au „curs” în ultimul timp și de la Tiraspol, în contextul instituirii controlului comun moldo-ucrainean pe segmentul transnistrean al frontierei. Credeți că reizbucnirea unui conflict militar pe Nistru este astăzi reală?

Rogozin este un mare bădăran. Cum poți să primești în casă un bădăran care sare cu cuțitul la gazde, las întrebarea asta deschisă celor care se pregătesc să-l întâmpine la trapa avionului ori să i se aștearnă sub picioare ca să-i facă plăcere.

Trebuie să ai simțul mândriei total confiscat ca să-i permiți unui asemenea individ sângeros, dacă luăm în considerație faptul că a luptat contra voluntarilor moldoveni în 1992, să împrăștie semințele discordiei la aniversări otrăvite.

Pentru gesturi mult mai inocente, politicienii trebuie aruncați la tomberon, așa cum erau aruncați la Kiev oficialii corupți, trădătorii de patrie și alte lepădături.

Din nou - nu trebuie să înghițim momeala de a califica drept antirusești ceea ce ar reprezenta o acțiune etică, de igienă publică contra celor care aduc în Republica Moldova semințele războiului.

Invocarea războiului din 2008 din Georgia cu scopul de a blama Declarația Parlamentului R. Moldova reprezintă, în sine, lipsă de respect. Un președinte care câștigă alegerile nu privatizează legea și statul, ci doar se angajează să servească interesului național, în acest stat, nu în afara lui. Sunt prea mulți lingăi și mancurți în jurul lui.

Având în vedere situația din Ucraina și aceste amenințări de la Moscova și Tiraspol, ce ar trebuie să facă autoritățile R. Moldova pentru a nu permite escaladarea conflictului transnistrean?

Autoritățile R. Moldova trebuie să fie competente, demne și credibile. Doar în acest fel ele pot face față provocărilor care bântuiesc în acest moment în Europa de Est.

Din păcate, mulți dintre actualii decidenți ai R. Moldova nu au habar de cele mai elementare noțiuni privind securitatea națională. De foarte mult ori, ignoranța proprie îi înfurie și merg pe baza unor așa-zise intuiții și relativizări, care-i lipsesc de o cunoaștere efectivă și precisă a modului în care sunt gestionate afacerile internaționale.

Anumiți oligarhi contribuie și ei la simplificarea și profanarea sensului guvernării, eliminând oamenii de calitate din sistem și reducând instituțiile statului la rolul de servitori ai unor pofte și ambiții prostești, de care uneori îți este rușine și groază.

Cel mai proaspăt exemplu ar fi anularea Strategiei de securitate și apărare cu o singură schițare de pix de către așa-zisul președinte al R. Moldova, care aruncă la coș efortul a zeci de experți și instituții, probabil din ambiția prostească de a semnala dezacordul său cu anumite elemente ale documentului respectiv.

Sunt și alte exemple dintr-o listă lungă de gesturi prostești pe care anumiți politicieni le fac doar pentru a se lua în seamă, fără a ține cont de scopuri și strategii de securitate, care ar trebui să fie nealterate de schimbarea ciclică a partidelor aflate la guvernare.

Chișinăul s-a dovedit a fi, mai nou, un loc de refugiu de nădejde pentru separatiști, dacă ne referim la ce (nu) i se întâmplă fostului lider autoproclamat de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk… Cum ar fi trebuit să acționeze organele de drept din R. Moldova în acest caz?

Am mai spus - fostul lider al fălosului regim separatist de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk, ar trebui să fie urgent musafirul permanent al Procuraturii și SIS-ului, iar dovezile sale să servească unui dosar mare și bine construit, prin care R. Moldova își va pleda cauza în expectativa unor procese internaționale.

Cât timp umblăm cu mănuși și așteptm indicații de la coordonatori diverși, cetățenii loiali acestui stat și experții vor spune „nu cred”. De 25 de ani, acest stat este prădat de oligarhi rânzoști, nomenclatura sovietică și grupuri politice și militare, care se supun unor factori externi.

Avem un milion de cetățeni plecați din R. Moldova, de care vor să uite ca de un vis de coșmar. Suferintețele sociale și economice ale concetățenilor noști sunt imense, iar speranța în acest stat se topește ca o lumânare.

Vom ajunge într-o zi în care ar putea să nu mai existe populație în aceste ținuturi, ca urmare a proastei guvernări și a lașității politicienilor cumpărați la kg de către forțe ostile. Peștele se strică însă de la cap.

Vedeți că însuși gestul de refugiere a unui fost lider separatist la Chișinău arată falimentul ideologiei separatiste. Arată clar că baza disoluției, a separării artificiale a Transnistriei de restul R. Moldova a însemnat doar un instrument de presiune politică și militară și nicidecum un fapt al diferențelor de populații, după cum insistă unii formatori de opinie, loiali ideilor rusești de reglementare a conflictului.

Dle Munteanu, într-un interviu pe care ni l-ați acordat anterior, ați remarcat acțiunile în tandem ale „guvernării bicefale” de la Chișinău. După aprobarea sistemului electoral mixt, săptămâna trecută, opoziția a acuzat faptul că acest sistem l-ar avantaja tocmai pe Igor Dodon și pe socialiști, deși guvernarea are alte argumente. Care vor fi efectele schimbării sistemului electoral, în opinia Dvs.?

Aveți în vedere ceea ce numim, de la o vreme, „binom”? Sigur că există o colaborare strânsă între PD și PSRM, iar acest lucru este atât de vizibil, încât propagandiștii acestor două formațiuni nici măcar nu se mai obosesc să-l ascundă.

Există un adevărat consens pe plan internațional că în R. Moldova se instalează un regim autocratic, în care deciziile importaante se iau din numele unui grup restrâns de persoane influente, rezultatul fiind degradarea procesului democratic de luare a deciziilor. Riscul este să ne trezim prinși fie într-un model de transnistrizare rapidă a R. Moldova, fie într-un model autoritar de tip putinist cu lideri politici și activiști în pușcăriile regimului.

Am vorbit și anterior despre efectele tehnice ale acestui sistem mixt. Pe scurt, ele vor avantaja oamenii cu mulți bani, elitele cleptocratice care se vor mobiliza exemplar ca să obțină o super-majoritate politică în Parlamentul R. Moldova și, nu în ultimul rând, forțele ostile interesului național, care vor dori să producă o „federalizare implicită” prin crearea unui bloc politic socialisto-democrato-separatist într-un ipotetic Legislativ în 2018, creând rezultatul pe care Putin l-a cerut în Memorandumul Kozak din 2003 și pe care atunci nu l-a putut obține. Eu sunt categoric contra unei federalizări a R. Moldova și nu cred că ar trebui să se joace cineva cu asemenea lucruri periculoase.

S-ar putea ca, pe viitor, să nu mai puteți semna astfel de petiții de la care am început dialogul, pentru că nu veți mai avea dreptul să faceți „politică”, dacă reprezentați societatea civilă și aveți proiecte finanțate din exterior. Și dacă inițiativa ministrului Justiției va ajunge lege. De ce credeți că societatea civilă a ajuns să deranjeze guvernarea de la Chișinău?

Am un mare regret să constat reacții primitive din partea unor grupuri de decizie afiliate puterii politice. Asemenea gafe ar trebui să-l coste funcția pe un ministru într-un stat normal. Fiind parte din comunitatea democrațiilor, R. Moldova ar trebui să știe că asemenea demersuri sunt contrare acquis-ului format pe plan internațional de către ONU și UE.

Rezoluția ONU HRC/a/res24/5 susține clar că „exercițiul dreptului de asociere este pe deplin anulat, dacă accesul la resurse este restricționat, având drept consecință limitarea activităților sau abolirea unor asociații”. Art.13 al Declarației pentru apărarea drepturilor omului (a/HRC//23/39) susține că accesul la resurse este important nu doar pentru existența asociațiilor, dar și pentru modul în care cetățenii concep exercitarea drepturilor și libertăților lor, beneficiind de lucrul comun prin asociere.

Invocarea „dreptului de a proteja suveranitatea de stat” contra unor finanțări externe nu este tratată de ONU ca un motiv de restricționare a libetății de asociere, iar art.22, par.2 din ICCPR susține că niciun fel de restricții nu ar trebui să limiteze dreptul la libertatea de asociere, altele decât cele prevăzute de lege și necesare într-o societate democratică în interesul securității naționale și al siguranței publice, al ordinii publice, în folosul protejării sănătății și morale publice”.

Altfel spus, autocrații sunt cei care-și propun să curățe societățile pe care le controlează de elementele care nu le convin, alunecând spre o inginerie socială, care devine toxică pe măsură ce se coagulează.

Nu vor reuși.

Dle Igor Munteanu, vă mulțumim pentru interviu!