EXCLUSIV // Purtătorul de cuvânt al ex-premierului deschide paranteze: De ce și-a dat DEMISIA Chiril Gaburici

Aurelia Peru-Bălan, purtătorul de cuvânt al ex-premierului Chiril Gaburici, vorbește în interviul pe care l-a acordat în exclusivitate Ziarului NAȚIONAL despre atmosfera din cadrul fostului Guvern, despre diploma fostului prim-ministru, dar și despre reușitele acestuia

Dnă Aurelia Peru-Bălan, recent, premierul al cărui purtător de cuvânt ați fost și-a dat demisia. Motivele dlui Gaburici pe care le-a prezentat public le-am văzut. Vrem să aflăm și opinia Dvs.: cum credeți, de ce a renunțat la funcție Chiril Gaburici după puțin mai mult de trei luni de mandat?

Nu sunt sigură de faptul că nu provoc deontologia profesională vorbind despre ex-premierul Gaburici, la doar câteva zile după demisie. Totuși, voi încerca să vă ofer unele detalii, încercând să nu mă cert cu propria morală.

De ce a renunțat la funcție Chiril Gaburici? Cred că răspunsul este simplu și se regăsește în scrisoarea publică, adresată primelor persoane în stat, în care a declarat franc că încearcă să lupte cu sistemul, chiar dacă funcția nu-i oferă instrumentarul necesar în acest sens. Apoi a urmat declaraţia de pe pagina de Facebook. Desigur, nu putem face abstracţie şi de componenta diplomei. Ex-premierul a fost sincer. Se creează impresia că noi, cetăţenii simpli, atât de mult ne-am îndepărtat de elita puterii, încât am pierdut capacitatea de a crede, pur și simplu, unui adevăr.

Cazul Gaburici ne prezintă un premier care a spus propriului popor că corupția există și este omniprezentă în instituţiile puterii! În 2013, un alt ex –premier vorbea despre un actor din Alianţa de Integrare Europeană, care ar dori să cumpere toată Moldova…

Eu aş mai lansa o ipoteză. După mine, Premierul a rămas fără de suficientă acoperire politică din momentul în care a diagnosticat și a recomandat irevocabil soluția pentru asanarea sistemului bancar – lichidarea celor trei bănci furate. Poziţie care venea în contradicţie cu cea a liderilor din coaliţia de guvernare. Era o chestiune principială. Cu atât mai mult că, în câteva zile, la 15 iunie, la Chişinău urma să sosească misiunea FMI, care de asemenea optează pentru lichidarea respectivelor instituţii. În acest context, Chiril Gaburici nu ar fi reuşit să negocieze un nou Memorandum de ţară. Ca manager, a înţeles perfect acest lucru. A plecat destoinic, chiar dacă la un moment foarte nepotrivit.

Dar care a fost atmosfera de lucru în Guvernul Gaburici?

Este o întrebare mult prea complexă. Eu am urmărit doar ședinţe de lucru, discuții, rapoarte. O atmosfera, după mine, specifică unei instituții de acest gen. De fapt, ca să fac o concluzie, ar trebui să am ce compara.

Dvs. l-ați întrebat vreodată despre actele sale de studii, care era un subiect de interes public?

Vreau să cred că acest interviu nu este o provocare, până la urmă. Dacă sincer, mi se pare puțin impertinentă întrebarea. Nu, nu mi-aş fi permis niciodată să-l întreb pe Dl Prim-ministru ceva la acest subiect. Mai mult, am aşteptat întotdeauna că va da lovitura de graţie celor care încearcă să-l discrediteze. Probabil, voi face o comparație irelevantă, dar am şi eu cusurul de a fi sinceră... Uneori îmi venea prin cap să compar goana presei noastre după diploma ex-premierului cu goana tabloidelor după prinţesa Diana. Orice briefing începea sau sfârşea cu acest subiect, fiind ratate altele, de importanţă naţională. A fost percepţia mea. Nu vreau să ofensez pe nimeni.

Până la urmă, Chiril Gaburici, despre care a scris ce a vrut presa noastră, a susținut în scurtul interval de mandat câteva interviuri pentru presa străină - BBC, Radio public Latvijas, cu sediul la Bruxelles, Centrul de corespondenţi ai Televiziuni publice Georgiene de la Bruxelles, ziarul The New York Times, pentru postul public Polskie Radio etc. Practic, câte un interviu în fiece săptămână. A fost una dintre sarcinile pe care mi le-am propus – de a gestiona corect imaginea internaţională. Toate discuţiile cu presa străină, pe care le-am evocat, au fost susţinute de ex-premierul Chiril Gaburici în limba engleză. Colegii noştri de breaslă erau încântaţi de sinceritatea Premierului.

Care credeți că au fost reușitele și nereușitele „scurtului” Guvern Gaburici?

În plan social-comunicațional, a descătuşat situaţia. A spus lucrurilor pe nume. În materie de guvernare propriu-zisă, Cabinetul Gaburici a semnat două acorduri foarte importante şi oportune pentru țara: EMPARDUL - pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi Acordul–memorandum cu Guvernul României, cu privire la conexiunea la piaţa energetică europeană prin reţele din România. Şi, nu în ultimul rând, a remis pentru votare în Parlament Legea despre Procuratură.

A încercat și, am impresia că i-a reușit, să amelioreze dialogul dintre putere și societatea civilă. În virtutea strategiei elaborate de echipa Gaburici - mă refer la Cabinetul Premierului, nu la Guvern, care se axa pe cele trei obiective - supremația legii, economie sustenabilă, unitatea națională - Premierul a avut două întâlniri foarte utile cu reprezentanții sectorului non-guvernamental. Regret că nu am reuşit să organizăm al treilea dialog, cu genericul „Unitate națională”.

Cea mai mare nereuşită – demisia.

La un moment dat, Chiril Gaburici părea hotărât să lupte cu corupția din instituțiile de stat. Ce l-a împiedicat s-o facă?

Cred că ultima ședință de Guvern, prezidată de Chiril Gaburici, oferă un răspuns clar pentru întrebarea Dvs. Într-adevăr, inițiativele anticorupție ale ex-premierului au constituit chintesența mandatului scurt al acestuia. Episodul din 16 iunie a demonstrat că e ceva putred în sânul alianței de guvernare. Torpilarea Pachetului anticorupție, care a fost votat doar de miniștrii liberal-democrați, a supărat nu doar partenerii noștri de dezvoltare, dar l-a dezarmat și pe Chiril Gaburici. Reacția acestuia, dacă va amintiţi, a fost pe potrivă: „Atunci, poate trecem la subiectul 49?”. Era subiectul din agendă cu privire la demisie. Eu cred că ex-premierul, venit din sfera de afaceri, a înțeles, după primele 100 de zile, că, pe terenul politic, șeful Executivului este acel care, în cel mai bun caz, poate prinde mingea pe teren, dar nu cel care o bate în poarta adversarului. Pentru asta sunt liderii partidelor politice…

Percepția jurnaliștilor, după învestirea Guvernului Gaburici, a fost că a cam șchiopătat comunicarea între Casa Guvernului și instituțiile media, că întrebările presei rămâneau mai mult timp (decât de obicei) fără răspuns, până dădeați de premier. În vizitele de peste hotare, nu l-am văzut niciodată pe purtătorul de cuvânt alături de premier. Ce relație ați avut cu „șeful” Chiril Gaburici?

Daca este o replică la adresa mea, trebuie să vă amintesc că eu am venit în Casa Guvernului la 17 martie, adică după o lună de la învestirea Cabinetului Gaburici. Admit că au fost unele sincope în comunicare la venirea mea. Orice transfer „de atribuții” implică niște devieri de la ritmul tradiţional. Ar mai fi ceva de spus: primele 100 de zile ale Guvernului au coincis cu perioada de comunicare de criză – problema băncilor, şedinţe cu ușile închise, decizii secrete, subiectul diplomelor... Comunicarea la acest nivel sau de acest fel este una mai sobră și orice jurnalist venit aici va sesiza acest lucru. Astăzi, nu cred că cineva ne-ar reproșa o comunicare defectuoasă cu purtătorul de cuvânt sau cu Biroul de comunicare și relații cu presa.

Da, nu aţi văzut-o pe Aurelia Peru alături de premierul Gaburici în vizitele peste hotare. În primul rând, în opinia mea, purtătorul de cuvânt nu este un duhovnic, chiar dacă uneori s-ar cuveni. Deci, premierul putea să fie însoțit de alți consilieri. Eu, alături de colegii din Biroul de comunicare, am asigurat, de acasă, comunicarea cu media. În al doilea rând, nu mi-am propus să apar eu pe ecrane. În experienţa mea de jurnalist, am petrecut multe ore pe ecranul azuriu. Cu mesaje mult mai îndrăzneţe decât cele pe care ar putea să le ofere un purtător de cuvânt. Sarcina pe care mi-am propus-o era să asigur prezența mediatică a premierului, fie prin participarea la posturi de televiziune din țară, fie prin interviurile pentru presa străină, fie prin mesajele lansate, cu anumite ocazii, către opinia publică.

Ceea ce îmi reproşez este că, în calitate de PR-ist (îmi adjudec şi această abilitate), nu am reușit să-l poziționez pe Chiril Gaburici ca pe un personaj carismatic. Ex-premierul Gaburici nu a reușit să devină lider, dar este, cu certitudine, un om carismatic și are toate şansele să devină lider. Pe final de mandat am avut impresia că începuse deja să fie perceput altfel de opinia publică, decât la început. Am dreptate?

Ce relații am avut cu „şeful” Gaburici? Dacă nu au fost dintre cele model pentru o comunicare între protagonistul mandatului și purtătorul de cuvânt, este din considerentul că am fost invitată și angajată prin recomandare de către specialiști în comunicare din anturajul ex-premierului (ceva legal, nu ține de blat). Chiril Gaburici nu m-a cunoscut anterior și a fost nevoie de timp ca să intru în cămara încrederii premierului şi a omului Gaburici. Probabil, această perioadă de timp a durat mai mult…

Remarc că nu am fost selectată nici după criterii politice. Nu vreau ca numele meu să fie asociat cu vreun partid politic. Este o perioadă dificilă, de aici poţi pleca în orice zi şi nu cu cea mai frumoasă imagine. Pentru un conferenţiar universitar este mai simplu, or, aplic şi cunoştinţele teoretice şi am unde reveni oricând, cu mai multe studii de caz pentru masteranzi şi studenţi.

Cum ar trebui să fie și ce ar trebui să facă un premier pentru R. Moldova căruia v-ar place să-i fiți purtător de cuvânt, având în vederea experiența Dvs. din ultimele două-trei luni?

Să aibă simțul umorului. Altminteri, va fi greu de guvernat astăzi în Moldova. Să-mi încredinţeze numărul de telefon mobil din prima zi. Dar, mai serios... Aş lucra, cu certidudine, alături de premierul care va avea ce comunica poporului său – stabilitate, majorări de salarii, pensii, crearea locurilor de muncă. Atunci, nimeni nu mi-ar reproşa că am intrat în „turnul de fildeş”, de la etajul 5. Pe bune.

Mulțumim pentru interviu!