EXCLUSIV // Mihai Răzvan Ungureanu: „Votul din turul II nu va fi doar PRO-Iohannis, ci şi împotriva sistemului MAFIOT al lui Ponta”

Fost ministru de Externe (2004 - 2007) şi premier (februarie - mai 2012) al României, dar şi fost şef al Serviciului de Informaţii Externe de peste Prut (2007 - 2012), Mihai Răzvan Ungureanu se regăseşte astăzi în echipa lui Klaus Iohannis, candidat la funcţia de preşedinte al României.

Într-un interviu acordat în exclusivitate Ziarului NAŢIONAL, Mihai Răzvan Ungureanu declară, printre altele, că „un om care înalţă ode de laudă către Partidul Comunist al Chinei trebuie privit cu circumspecţie”, iar victoria lui Klaus Iohannis va schimba sistemul politic din România. Ce alegere ar trebui să facă basarabenii în opinia dlui Ungureanu, inclusiv la alegerile parlamentare din 30 noiembrie, aflaţi din interviul de mai jos.

Dle Mihai Răzvan Ungureanu, aţi venit la Chişinău în calitate de prim-vicepreşedinte al Alianţei Creştin Liberale ca să-l susţineţi pe Klaus Iohannis la funcţia de preşedinte al României. De ce Klaus Iohannis?

În primul rând, îl cunosc pe Klaus Iohannis de câţiva ani buni, am încredere în Domnia Sa, e un om corect, foarte măsurat în gesturi şi în vorbe. Spre deosebire de mulţi politicieni de la Bucureşti, el întâi gândeşte şi după aceea vorbeşte. Este, într-adevăr, genul de om politic care poate schimba şi comportamentul politic care astăzi în România nu face bine prin agresivitate şi tenta de ne-europenism.

Klaus Iohannis este un om cu viziune, capabil să-şi aleagă o echipă bună alături de care să se implice, o echipă aptă să construiască proiecte pe termen mediu şi lung în România. Până acum, politica a peticit problemele României, dar nu a încercat să croiască.

De asemenea, Iohannis este bine privit în străinătate şi pe seama succesului său ca primar al Sibiului, dar şi pe seama a ceea ce a reprezentat înainte ca preşedinte al Forumului Democratic German. Este un european convins şi este un om cu simţ politic care contează mult când te implici într-o campanie prezidenţială. Are nervii tari, a rezistat acestei campanii foarte agresive la adresa sa, ca niciodată. Am senzaţia că România s-a întors în anii 1990.

În pofida calităţilor despre care ne vorbiţi, Victor Ponta a luat cu circa 10 la sută mai multe voturi în turul întâi decât Klaus Iohannis…

Pentru noi era o chestiune previzibilă. În primul rând, Victor Ponta are la îndemână un partid foarte bine organizat şi mare numeric. Pe de altă parte, timp de doi ani şi jumătate, Victor Ponta nu a guvernat, dar a stat la televizor tot timpul până când a devenit un reflex: deschizi televizorul, dai de Victor Ponta. În multe cazuri, prezenţa sa, mai cu seamă pe seama sprijinului unor vectori media importanţi, a ocupat mintea românilor, manipulându-le şi interesele, şi aşteptările.

A câştigat 40 la sută şi pe seama faptului că formaţiunile de dreapta s-au prezentat fragmentate în alegeri.

Aţi avut Dvs. o tentativă de a uni dreapta românească în 2012. Ce nu a mers?

Da, era vorba de Alianţa România Dreaptă. Eu am crezut în acel proiect politic. Indiferent de eşecul înregistrat la alegerile din decembrie 2012, cred că ARD-ul trebuia să continue. Cum se întâmplă şi când îţi creşte copilul: dacă se întâmplă să se împiedice, nu înseamnă că nu va putea merge. Îl ajuţi să meargă mai departe până când păşeşte ferm pe pământ. S-a întâmplat ca în PDL-ul de atunci să apară fisuri. Şocul pierderii alegerilor din 9 decembrie 2012 a fost devastator pentru proiectul tânăr numit ARD. Îmi pare rău de el, s-a pierdut atunci un prilej de a strânge laolaltă dreapta.

Cu oarecare întârziere, dar nu tardiv, trei partide – PNL, PDL şi „Forţa Civică” – prin fuziune au dat naştere, pentru prima etapă, Alianţei Creştin Liberale şi astăzi vorbim despre un mare Partid Naţional Liberal. Este clar singura soluţie trainică şi de viitor a unificării dreptei şi singurul mod prin care putem face faţă şi rezista asalturilor PSD-ului care este un partid monobloc.

Într-adevăr, în turul întâi au fost mai mulţi candidaţi de dreapta şi nu toţi au avut înţelepciunea de a veni alături de Alianţa Creştin Liberală, dar acum, în turul doi, într-o proporţie majoritară, toţi cei care au votat un candidat de dreapta îşi vor îndrepta votul de data aceasta către Klaus Iohannis.

Votul din turul al doilea nu va fi doar un vot pro-Iohannis, însă va fi şi un vot anti-Ponta, de fapt anti-PSD, împotriva sistemului mafiot al lui Victor Ponta.

Cetăţenii din diasporă s-au plâns că nu au putut vota pe 2 noiembrie. Autorităţile de la Bucureşti nu au anunţat schimbări majore în ce priveşte alegerile de duminică. Vă aşteptaţi la aceleaşi probleme şi în turul doi?

Da şi spun asta cu regret. Numărul secţiilor de vot nu a fost mărit, e clar că este insuficient faţă de dorinţele cetăţenilor români aflaţi în diasporă. Nu au existat nici permutări elementare – secţii care au avut o foarte mică prezenţă puteau fi relocate acolo unde prezenţa a fost covârşitoare. Nu s-a întâmplat aşa ceva.

Autorităţile române au anunţat că legislaţia nu permite deschiderea altor secţii de vot faţă de primul tur…

Legislaţia permite, iar Biroul Electoral Central a fost foarte clar – a spus că se pot organiza secţii de vot într-un număr care să fie proporţional cu cel al cetăţenilor aflaţi în străinătate. Nu toţi cetăţenii care ajung în străinătate se înregistrează la ambasadă, dar numărul lor poate fi estimat, inclusiv printr-o corespondenţă bilaterală dintre ministerele Muncii, de exemplu.

Estimarea pe care o avem astăzi, foarte apropiată de adevăr, este că în străinătate se găsesc în jur de trei milioane de români cu drept de vot. Sunt convins că, având în vedere acest număr, Ministerul de Externe se putea gândi din timp la chestiunile organizatorice. La referendumul din 2012, numărul secţiilor de votare a fost mărit, tocmai pentru faptul că PSD spera să aducă atunci cât mai mulţi români la vot pentru a-l demite pe preşedintele Traian Băsescu. Dacă s-a putut atunci, nu înţeleg de ce nu s-a putut şi acum.

În conferinţa de presă pe care aţi susţinut-o la Chişinău, aţi reclamat cazuri de vot multiplu în România, secţii de vot suplimentare nu au fost deschise în afara României. Având în vedere aceste lucruri, plus resursele administrative de care dispune PSD, cum ar putea Klaus Iohannis întoarce rezultatul în turul doi în favoarea sa?

Să ştiţi că nu am emoţii în ce priveşte capacitatea dlui Iohannis şi a echipei sale de a câştiga. Practic, victoria nu va fi a lui Klaus Iohannis, ci a tuturor celor care îşi doresc o schimbare reală a politicii din România. Mobilizarea la vot, însă, este esenţială şi exprimarea votului, de asemenea, este foarte importantă. Tentativele de fraudare denotă disperarea PSD-ului căreia noi trebuie să-i facem faţă şi să-i dăm răspunsul adecvat care este unul singur – victoria lui Klaus Iohannis!

Credeţi că atitudinea faţă de Basarabia va fi diferită, în funcţie de cine câştigă - Victor Ponta sau Klaus Iohannis?

Victor Ponta a descoperit R. Moldova de foarte curând. De altfel, multe dintre cele prezentate ca realizări ale Guvernului Ponta sunt lucruri începute mai demult. Vă dau un singur exemplu: eu, fiind prim-ministru, împreună cu colegul Vlad Filat când era premier al R. Moldova, am organizat, la Iaşi, prima şedinţă comună a celor două guverne. Atunci, printre altele, s-a semnat şi Memorandumul privind construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni.

Invocându-mă pe mine, ştiţi că sunt ieşean, sunt moldovean, ştiţi că am călcat foarte des, poate cel mai mult dintre politicienii români, peste graniţa Prutului şi aici mă simt ca acasă, unde tot o bucată de Românie este. Câtă vreme sunt lângă Klaus Iohannis, aveţi garanţia că domnul preşedinte va şti foarte bine care este însemnătatea R. Moldova pentru noi.

Îi îndemn pe basarabenii cu cetăţenie română să vină la vot, să gândească votul, pentru că este unul determinant în viitorul naţiunii române, al României şi al R. Moldova. O Românie care este condusă de un om cu viziuni occidentale clare este o Românie care merge mai departe de mână cu R. Moldova. Un om cu opţiuni alternative la ce înseamnă UE şi care înalţă ode de laudă către Partidul Comunist al Chinei trebuie privit cu circumspecţie.

În cazul în care Klaus Iohannis devine preşedinte al României, unde îl vom regăsi pe Mihai Răzvan Ungureanu?

Nu s-a gândit nimeni până acum la împărţirea funcţiilor. Toată lumea se concentrează pe victoria din 16 noiembrie. Voi fi, în primul rând, în continuare alături de Klaus Iohannis, în calitate de preşedinte al României de data aceasta. Mă veţi vedea, însă, muncind din răsputeri ca marele Partid Naţional Liberal să fie o formaţiune politică bine structurată şi închegată, pregătind în felul acesta victoria noastră în localele şi parlamentarele din 2016.

Şi în R. Moldova urmează alegeri parlamentare pe 30 noiembrie. Între „Împreună cu Rusia” şi „Înainte spre UE”, aşa cum sunt sloganele în actuala campanie de la noi, ce ne sfătuiţi să alegem?

R. Moldova a ajuns în situaţia în care, prin încheierea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană, are porţile deschise către Occident, ceea ce nu s-a putut până acum. De data aceasta, Acordul de asociere este dovada palpabilă a faptului că R. Moldova are o şansă de integrare europeană pe care nu a mai cunoscut-o până acum în istoria sa.

Cred că doar Vestul, Occidentul înseamnă soluţie pentru R. Moldova, doar UE poate scăpa Moldova de sărăcie, de lipsă de speranţă şi doar apropierea de standardele occidentale poate să-i ţină pe cetăţenii moldoveni acasă. Altminteri, cetăţenii R. Moldova nu vor putea scăpa de situaţia în care se află astăzi, iar dependenţa exclusivă de Federaţia Rusă, în cazul în care ar alege un drum spre Moscova, nu ar face din R. Moldova un stat cu adevărat independent. Moscova ar ţine-o într-o sclavie continuă faţă de ceea ce pregăteşte Kremlinul. Este nu doar incorect, este împotriva vremurilor şi cred că blestemul istoric trebuie să se închidă.

Care credeţi că trebuie să fie comportamentul autorităţilor moldoveneşti în privinţa chestiunii embargourilor impuse de Federaţia Rusă produselor noastre: discutăm, negociem, ne supărăm…?

Nu cred că trebuie să existe atâta emoţie în ceea ce priveşte embargourile aplicate de Federaţia Rusă, pentru că o mare parte a agenţilor economici s-ar reorientat deja spre alte pieţe occidentale. Creşterea de competitivitate este esenţială pentru produsele R. Moldova, iar colaborarea cu România, cu alte state occidentale este importantă.

Nimeni nu exclude negocieri de natură comercială, dar cu cât exportul e mai variat, destinaţiile sunt mai multe, cu atât va fi mai bine pentru R. Moldova. Occidentul înseamnă valoare, pentru că un export apreciat în euro sau dolari valorează mai mult decât unul apreciat în ruble.

Dar, ţinând cont de războiul nedeclarat din Ucraina, avem toate motivele să ne facem griji şi pentru securitatea şubredă a R. Moldova…

Sunt două condiţii pentru ca independenţa şi suveranitatea R. Moldova să nu fie afectate. În primul rând, e vorba de o bună situaţie internă, ceea ce înseamnă consens politic pe conservarea statalităţii R. Moldova în termenii apropierii ei de partenerii strategici majori care sunt în Occident, nu în Est. Doi – o bună situaţie economică, o creştere durabilă.

Nu avem acum nici una, nici alta…

Trei – un proiect politic de anvergură, pe termen mediu şi lung, capabil să apropie R. Moldova de UE, de structurile de politică externă şi securitate din Uniunea Europeană şi, de ce nu, chiar de NATO. Lucrurile acestea trebuie privite din perspectiva unui mare câştig.

Cei care nu s-au convins încă, să vadă felul în care Federaţia Rusă a rupt Crimeea din Ucraina, felul în care întreţine în mod voit conflictul din estul Ucrainei, aceasta fiind dovada cea mai clară că Rusia nu poate fi un partener de încredere. Rusia încalcă angajamentele internaţionale din care face parte şi este cel mai puternic generator de instabilitate regional. Transnistria, care este aparent un conflict îngheţat, poate oricând exploda pe seama voinţei Kremlinului. De acolo încep problemele şi, dacă ştim că problemele vin de la Moscova, nu te poţi duce înapoi spre ea.

România este cel mai apropiat partener european al R. Moldova şi cel mai de nădejde prieten pe care poate să-l aibă Chişinăul. România poate face încă foarte multe pentru R. Moldova.

Vă mulţumim!