Dragoste la capătul lumii

Povestea ei de viață seamănă mai mult cu o telenovelă. Din cauza sau datorită faptului că fostul ei cavaler dorea să învețe limba chineză, ea a ajuns să se îndrăgostească de cel care trebuia să-i fie „profesor” de chineză. Ana Jalbă, devenită Qin, locuiește deja de 14 ani în China, având acolo o familie și un job. Serbează în „stil moldovenesc” Paștele și Crăciunul, feciorul lor vorbind la perfecție româna, fiind pasionat și de istoria Basarabiei.

Dragoste ca-n filme

S-a născut în satul Răzeni, raionul Ialoveni, și ca toate fetele a avut un iubit cu care a fost 10 ani împreună. A studiat la Școala de muzică ,,Ștefan Neaga”, însă, influențată de el, a abandonat-o. După ce o perioadă a lucrat educatoare la grădiniță, și-a făcut studiile la Colegiul de medicină, tot din dorința „fostului” căruia îi murise mama ce lucrase moașă toată viața ei. Și toate acestea pentru că îl iubea foarte mult și pentru a-l face să o prețuiască. A absolvit colegiul cu cea mai înaltă notă din grupă, grație acestui fapt, dar și la inițiativa „ex”-ului, a fost repartizată la spitalul de pe lângă Cancelaria de Stat.

„Fostul meu prieten învățase ieroglifele chineze și îmi tot spunea că, dacă la spital voi întâlni japonezi sau chinezi, numaidecât să-i fac legătura cu ei, că el vrea să aplice în practică cele învățate. Zis și făcut, cu prima ocazie i-am comunicat că a fost pe la noi un domn de la Ambasada Chinei și i-am explicat situația, luându-i și numărul de telefon. La prima întâlnire, la care am fost trimisă tot eu, chinezul mi-a spus că nu mai vrea să facă cunoștință cu nimeni, destul că m-a cunoscut pe mine”, astfel își începe ea firul povestirii.

Ea învăța chineza, iar iubitul româna

Cu ajutorul Anișoarei, viitorul său soț și-a perfecționat cunoștințele de română, deși studiase la Universitatea de Limbi Străine din Beijing. „Uite așa am început să ne întâlnim. Și, deoarece fosta mea dragoste a fost pentru mine, mai degrabă, o luptă de 10 ani, am acceptat întâlnirile tot mai dese și mai dese cu „profesorul” de chineză. Încheindu-și mandatul, el a revenit în țară sa, dar înainte de a se întoarce m-a ajutat cu locuința și mi-a lăsat bani pentru biletul de avion, spunându-mi că mă va aștepta. Peste câteva luni, eram în China”, ne-a relatat Ana.

Astăzi, doamna Qin trăiește în Beijing. La început a locuit cu părinții lui, așa era mai comod pentru că nu aveau locuință proprie. „Acum locuim în patru - eu, soțul, fiul Nelu și Marusea, pisica noastră”, glumește ea. Copilul lor s-a născut în R. Moldova, fiind botezat cu numele de Ion. Poartă însă și un nume chinez - Yang, care se traduce „plop”. Vorbește la perfecție româna și, fiind pasionat de istorie, cunoaște mai multe lucruri despre R. Moldova.

Lucrează cu străinii în China

Plecând în China, Ana a început să lucreze ca vânzătoare-traducătoare într-un magazin angro pentru străini. Apoi, făcându-și alte cunoștințe, s-a angajat într-o companie rusă ce făcea comerț cu China. A lucrat șapte ani în această calitate. Se ocupa de transportarea mărfurilor, perfectarea documentelor, fiind un fel de reprezentantă a companiei la Beijing. Și în prezent lucrează cu străinii, însă are mai mult timp liber și este remunerată mai bine.

La început s-a acomodat greu de tot, pentru că nu cunoștea limba. În ziua când s-au căsătorit, seara, ajungând acasă, a plâns pentru prima dată. „Mi-am dat seama că nu e un joc, mi-am legat viața de un bărbat străin și asta deja nu e o glumă și că port răspundere. Apoi a apărut copilul, pe care l-am crescut, practic, singură. Soțul mergea la lucru, eu rămâneam acasă cu tatăl-socru. Erau zile când nu scoteam niciun cuvânt, cu excepția „discuțiilor” cu copilașul meu. Mi-a fost tare, tare greu. Acasă mai dai un telefon unui prieten, mai schimbi o vorbă cu o vecină și trece timpul altfel. Aici, deși eram total lipsită de obligația de a face ceva prin casă sau de mâncare, oricum îmi era greu, voiam să îmi descarc sufletul, dar nu aveam cui”, mărturisește ea.

Serbează Crăciunul și Paștele cu prieteni moldoveni și ruși

La început, era nostalgică după sărbătorile de Paști, Crăciun și cele legate de familie. Deja nu mai are această problemă, pentru că le serbează în China cu prietenii moldoveni și ruși. De Paște coace păscuțe, vopsește ouă, face des mămăliguță, plăcinte, sarmale, făcând totul ca și copilul ei să simtă bucuria sărbătorilor moldovenești. Spune că nu-i lipsește nimic acolo, are o viață îndestulată și este fericită, chiar dacă uneori mai duce dorul unui caș de oi.

Anișoara recunoaște că, nici după atâția ani de aflare în China, nu cunoaște foarte bine limba țării-gazdă, doar la nivel de comunicare. „E greu, în condiții casnice, să însușești miile de ieroglife, dar mă descurc destul de bine. Eu nu am făcut studii aici, am învățat-o de sine stătător, trăind printre chinezi”, explică ea.

La început, totul o fascina în această țară de la capătul lumii, încât putea să scrie o carte, acum însă totul este așa de parcă ar trăi acasă. Potrivit ei, poporul chinez și cel moldav se aseamănă prin hărnicia oamenilor, mai ales a celor de la țară. Sunt foarte primitori și sinceri.

„Mă întreabă de Ceaușescu, Lenin, Gorbaciov…”

Familia soțului a primit-o bine, dar în același timp cu precauție. Se deranjau doar dacă fiul lor se va descurca financiar cu o soție „străină”, care, dacă va dori să plece des acasă, va face multe cheltuieli. După căsătorie, soțul a lăsat serviciul diplomatic, deoarece diplomații în China nu au voie să se căsătorească cu cetățeni din țara-gazdă. Bărbatul zice că nu regretă acest lucru, deoarece dragostea îi este mai scumpă decât cariera. Astăzi, el lucrează într-o firmă de transport chino-română.

Rudele din Republica Populară Chineză sunt încântate de ea. „La mine e ordine mereu, doar eu ocupându-mă de bucătărie, având grijă de tot. Și soacra se mândrește cu mine, lăudându-mă tuturora, că din toată familia eu sunt cea mai gospodină, cel mai curat e la mine, cel mai gustos gătesc și încă îmi ajut și socrii”, povestește ea.

Și în societatea chineză este primită bine. „Sunt fericiți când încerci să discuți cu ei în limba lor. Când află de unde sunt, mă întreabă de Ceaușescu, Lenin, Gorbaciov.

Soțului meu, care a locuit mai bine de trei ani la Chișinău, îi place foarte mult R. Moldova, doar că nu-i place, la sosire, atitudinea angajaților față de chinezi”, zice moldoveanca stabilită în China.

Cătălin Mihai