REPORTAJ // INEDIT: Dragoste în vârf de munte. De 18 ani nu a coborât „în lume”

Singurătate // Doi soți trăiesc în vârful munților Bucegi, România, de 20 de ani, iar soția nu a coborât în oraș de 18 ani

Departe de șoselele aglomerate ale orașului, gălăgie și praf, și-au construit o căsuță la munte, mai precis în vârf de munte. Practic, fiecare om care a călcat vârful munților Bucegi din România știe de Gina și Ginel Chițănescu. De mai bine de 20 de ani, cei doi sunt stăpânii vârfului muntelui, iar cei mai buni „prieteni” le-au devenit stâncile. Gina nu a fost de foarte multă vreme în oraș. Singurul care ajunge „pe pământ” este Ginel, care coboară periodic pentru provizii alimentare. „Pe 4 ianuarie curent, Ginica mea a împlinit 18 ani de când nu a mai părăsit muntele și nici nu vrea să audă de oraș”, ne spune soțul Ginei, Ginel Chițănescu, în timp ce femeia trebăluiește prin casă.

Viață la 2 300 de metri altitudine

„Muntele este viața noastră și nu ne imaginăm cum ar fi să locuim în oraș. Ne simțim bine aici, printre stânci și capre negre. Nu spunem, le simțim dorul și prietenilor apropiați care nu prea au posibilitate să ajungă des la noi, dar… asta e”, ne spune capul familiei Chițănescu. Cei doi s-au cunoscut acum 35 de ani, când Ginel muncea meteorolog la stația Predeal. Ambii sunt meteorologi de profesie. Ulterior, au lucrat la stația de la Vârful Omu și la cea de radioactivitate de la Babele. După ce ultima s-a desființat, cei doi au rămas să locuiască pe munte. Și-au construit o cabană chiar alături de vestitele monumente naturale Babele și Sfinx, situate pe Platoul Bucegilor, România, vegheați de Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman. Iar cei mai buni prieteni le sunt cei trei câini, care le stau alături de ani buni.

„Iubesc muntele şi nu îmi este dor de oraş. Aici este ca în paradis. Am tot ce îmi trebuie. Duc o viaţă frumoasă, sănătoasă, liniştită”, ne spune cu satisfacție Gina Chiţănescu. Nu are probleme de sănătate, iar în ultimii 20 de ani nu-și amintește să fi băut vreo pastilă. Singurele medicamente le sunt ceaiurile din ierburile culese de pe stânci.

„Ea este fericirea și bucuria vieții mele”

Adoră să fie înconjurați de oameni, dar numai acolo, sus, pe munte, „mai aproape de soare”. Ușa le este mereu deschisă și oricine ajunge la ei este întâmpinat cu căldură. „Ginica este extraordinară. Este fericirea și bucuria vieții mele. Copii nu am avut. Ea mă ține aici, că dacă nu aș fi fost cu ea, demult coboram în oraș. Nu am întâlnit un astfel de om ca ea: gospodină și o soție extraordinară. Au fost timpuri și mai grele, când nu aveam nici din ce face mâncare, nu aveam un colț de pâine, dar ea găsea cu ce să umple cratițele și să fim sătui. Viața pe munte este frumoasă, dar nu întotdeauna ușoară. Sunt perioade când, din cauza zăpezii mari, nu pot coborî în oraș chiar câteva luni după provizii și suntem nevoiți să ne descurcăm cum putem. Gina are mâini de aur și pregătește din tot. Pe iarnă umplem beciul cu de toate. Punem murături, tot felul de zacuscă, ciuperci, carne. Pâinea o coacem pe loc. Una peste alta, suntem mulțumiți de viața pe care o trăim aici”, ne spune bărbatul.

Chiar de sunt în vârful muntelui, nu duc lipsă de informație. Sunt la curent cu toate noutățile din politică și din țară. „Avem aici televizor, citim, comunicăm cu oamenii. Regret că nu am fost în acest an la votare, în alți ani veneau la noi cu urna mobilă, dar în acest an nu au fost”, mai adaugă Ginel.

Ajutorul salvamontiștilor

Gina mai este numită și „doamna munţilor” de către localnici şi turişti, dar mai ales de salvamontiști cărora le vine în ajutor atunci când au de găsit pe cineva rătăcit prin munți. Cât privește viitorul, Gina și Ginel nu mai vor să facă schimbări. „Nu am trecut prin momente doar bune, au fost și rele. A fost timpul când am spus: Ginuțo, ajunge. Gata, hai să plecăm. Și ea mi-a zis: Pe mine mă scoți de aici doar cu picioarele înainte. Bine, Ginuțo, zic, atunci și pe mine tot așa”, ne spune la despărțire Ginel.