Decizia Curții Constituționale: Președintele R. Moldova poate desemna un candidat pentru funcția de prim-ministru numai dacă este ales președintele Parlamentului și organele de conducere ale acestuia. „Moldova, țara absurdului”

Președintele Republicii Moldova nu poate înainta un candidat la funcția de prim-ministru în lipsa organelor de conducere ale Parlamentului.

Curtea Constituțională (CC) a răspuns astăzi la sesizarea anterioară a președintelui Igor Dodon, stabilind că imposibilitatea întrunirii Parlamentului din cauza lipsei organului care îl convoacă presupune imposibilitatea președintelui Republicii Moldova de a desemna un candidat pentru funcția de prim-ministru.

Potrivit verdictului CC, lipsa întrunirii Parlamentului în ședință plenară pentru examinarea chestiunii învestiturii Guvernului, atunci când există organe de conducere ale Legislativului, echivalează cu respingerea solicitării de învestitură.

Totodată, sintagma „cel puțin două solicitări de învestitură” conținută de articolul 85 alin. (2) din Constituție nu presupune, în mod obligatoriu, desemnarea aceleiași candidaturi, îi răspunde Înalta Curte lui Igor Dodon.

„Moldova țara absurdului... Un președinte ales de popor nu poate face un pas fără existența unui președinte al Parlamentului care trebuie ales de majoritatea deputaților. Foarte și foarte stranie hotărâre a Curții”, a comentat Pavel Postică de la Asociația „Promo-LEX”.

Vedeți mai jos decizia Curții Constituționale:

Pe 15 mai 2019, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre privind interpretarea unor articole din Constituție, ca urmare a unei sesizări depuse de către dl Igor Dodon, Președintele Republicii Moldova.

Autorul sesizării i-a solicitat Curții Constituționale să explice următoarele aspecte:

- dacă Președintele Republicii Moldova este obligat să declanșeze procedura consultării fracțiunilor parlamentare și a înaintării unui candidat la funcția de Prim-ministru în lipsa organelor de conducere ale Parlamentului?

- dacă prin lipsa întrunirii legislativului în ședință plenară pentru examinarea subiectului învestiturii Guvernului sau prin imposibilitatea întrunirii acestuia din cauza lipsei organului care îl convoacă se consideră că a fost respinsă tacit și/sau că nu a fost susținută candidatura propusă a Prim-ministrului? Dacă această situație presupune imposibilitatea acordării votului de încredere pentru învestirea Guvernului?

- dacă Președintele Republicii Moldova poate să înainteze același candidat la funcția de Prim-ministru sau dacă urmează să desemneze o nouă candidatură, după expirarea termenului de 15 zile reglementat de articolul 98 alin. (2) din Constituție, termen în care candidatul pentru funcția de Prim-ministru urmează să ceară votul de încredere al Parlamentului referitor la programul de activitate și la întreaga listă a Guvernului?

Analiza Curții

Cu privire la obligația constituțională a Președintelui de a iniția consultarea fracțiunilor parlamentare în vederea desemnării unui candidat pentru funcția de Prim-ministru, Curtea a subliniat că aceasta decurge din textul clar al articolului 98 din Constituție. Obligația consultării fracțiunilor parlamentare poate fi îndeplinită în mod independent de alegerea Președintelui și, în general, de existența organelor de conducere ale legislativului. Constituirea fracțiunilor parlamentare reprezintă un proces separat de alegerea Președintelui. Mai mult, consultarea fracțiunilor parlamentare de către Președintele Republicii Moldova se poate desfășura înainte, în timpul sau după ce aceleași fracțiuni parlamentare negociază, într-un cadru diferit, alegerea unui Președinte al Parlamentului. Curtea a observat că spre deosebire de obligația consultării fracțiunilor parlamentare în vederea eventualei desemnări a unui candidat pentru funcția de Prim-ministru, obligarea înaintării unui candidat la această funcție depinde de existența organelor de conducere ale Parlamentului.

Curtea a subliniat că pentru a înainta un candidat la funcția de Prim-ministru, Președintele Republicii Moldova trebuie să aibă, în primul rând, un partener de dialog instituțional în persoana Președintelui Parlamentului, ca reprezentant al Parlamentului. Acesta este cadrul stabilit de Regulamentul Parlamentului, la care fac trimitere prevederile articolului 64 alin. (1) din Constituție. În al doilea rând, trebuie să fie alese organele care fac posibilă convocarea Parlamentului în ședințe, i.e. Biroul permanent și Președintele Parlamentului. Potrivit articolului 13 alin. (1) lit. a) din Regulamentul Parlamentului, Biroul permanent al Parlamentului propune Parlamentului data convocării ședințelor plenare, iar potrivit articolului 14 alin. (1) lit. b) din același Regulament, Președintele Parlamentului convoacă sesiunile ordinare, extraordinare sau speciale ale Parlamentului. Așadar, Curtea a scos în evidență două obligații constituționale: Președintele Republicii Moldova are obligația consultării fracțiunilor parlamentare în vederea unei eventuale desemnări a unui candidat la funcția de Prim-ministru, iar membrii Parlamentului au obligația constituțională a alegerii organelor de conducere ale legislativului, inclusiv pentru a se putea realiza în totalitate procesul de desemnare a candidatului la funcția de Prim-ministru.

Lipsa organului care reprezintă Parlamentul, pe de o parte, precum și lipsa organelor care fac posibilă convocarea sesiunilor sale, pe de altă parte, îl împiedică pe Președintele Republicii Moldova să desemneze un candidat pentru funcția de Prim-ministru. Circumstanțele în discuție nu echivalează cu o respingere tacită sau cu o lipsă de susținere a „candidaturii propuse”, pentru că această candidatură nici nu poate fi propusă. Totuși, în situația în care Parlamentul este reprezentat și sunt alese organele sale de conducere, Președintele Republicii Moldova poate desemna un candidat pentru funcția de Prim-ministru. Lipsa întrunirii deputaților în ședință plenară pentru examinarea chestiunii învestiturii Guvernului echivalează, în acest caz, cu o respingere a solicitării de învestitură.

Potrivit articolului 85 alin. (1) din Constituție, în cazul imposibilității formării Guvernului, Președintele Republicii Moldova poate să dizolve Parlamentul, după consultarea fracțiunilor parlamentare. Alineatul al doilea al aceluiași articol stabilește că Parlamentul poate fi dizolvat dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură.

Una din problemele ridicate de către Președintele Republicii Moldova a vizat identitatea dintre candidații desemnați pentru funcția de Prim-ministru care vin cu solicitările de învestitură.

Curtea a notat că sintagma „două solicitări de învestitură” conținută de cel de-al doilea alineat al articolului 85 din Constituție trebuie interpretată prin prisma articolului 98 alineatele (2) și (3) din Constituție, coroborat cu considerentele enunțate de către Curtea Constituțională în Hotărârea.

În Hotărâreanr. 32 din 29 decembrie 2015, Curtea a menționat că Preşedintele trebuie să desemneze în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru o persoană care dispune de sprijinul majorității parlamentare și nu o persoană pe care o preferă, dar care nu se bucură de acest sprijin. Președintele Republicii Moldova poate să deducă existența unei majorități parlamentare din chiar contextul consultărilor cu fracțiunile parlamentare, în condițiile în care fracțiunile parlamentare ale căror deputați formează, împreună, majoritatea necesară pentru acordarea unui vot de încredere Guvernului pot să-i propună Președintelui o candidatură. Totodată, Curtea a subliniat că în cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută, Președintele Republicii Moldova are obligaţia de a desemna, după consultarea fracțiunilor parlamentare, un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa.

De regulă, respingerea unei solicitări de învestitură de către Parlament nu reprezintă o respingere a persoanei candidatului, ci o respingere a programului de activitate și a listei de membri ai Guvernului cu care se prezintă acesta în fața Parlamentului. Posibilitatea unei a doua solicitări de învestitură reflectă șansa acestui candidat de a opera modificări la programul de activitate sau la lista membrilor Guvernului cu care se prezintă în fața Parlamentului, astfel încât să i se acorde un vot de încredere, potrivit articolului 98 alin. (2) din Constituție.

Totuși, în practică pot apărea situații neprevăzute la data consultărilor, cu referire la persoana unui candidat. În cazul în care respingerea unei solicitări de învestitură s-ar baza, cu caracter de excepție, pe persoana candidatului, ar putea fi înaintată o altă candidatură, însă numai după inițierea unei noi runde de consultări cu fracțiunile parlamentare și cu respectarea condițiilor care decurg din Hotărârea Curții Constituționale nr. 32 din 29 decembrie 2015.

Concluziile Curții

Pornind de la cele menționate, Curtea Constituțională a hotărât că:

- Președintele Republicii Moldova nu poate înainta un candidat la funcția de Prim-ministru în lipsa organelor de conducere ale Parlamentului. Imposibilitatea întrunirii Parlamentului din cauza lipsei organului care îl convoacă presupune imposibilitatea Președintelui Republicii Moldova de a desemna un candidat pentru funcția de Prim-ministru.

- Lipsa întrunirii Parlamentului în ședință plenară pentru examinarea chestiunii învestiturii Guvernului, atunci când există organe de conducere ale legislativului, echivalează cu respingerea solicitării de învestitură.

- Sintagma „cel puțin două solicitări de învestitură” conținută de articolul 85 alin. (2) din Constituție nu presupune, în mod obligatoriu, desemnarea aceleiași candidaturi.

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.