Cum alegem seminţe calitative pentru grădină

SFATURI // Calitatea seminţelor este foarte importantă, dacă dorim ca răsadurile să fie sănătoase, puternice şi ecologice, iar recoltele mari

Primăvara este sezonul „de aur” al producătorilor şi comercianţilor de seminţe.

„Cornişoni franţuzeşti” de 10 cm

Vreo trei ani în urmă, mama mea, o grădinăreasă convinsă, venise într-o zi de la piaţă, mulţumită şi entuziasmată de faptul că a găsit seminţe de castraveţi „Cornişon” (castraveţi foarte mici, proveniţi din Franţa – n.r.). Seminţele au fost sădite, iar plantele au fost îngrijite pe măsura unui deliciu franţuzesc ca să nu-i strice sau să-i încurce cumva ceva să crească.

Şi azi facem haz pe seama mamei, când ne amintim în familie cum, la timpul potrivit, în grădină au crescut ditamai castraveţi de aproape zece centimetri. Azi avem şi gluma casei, or, atunci când e vorba de fructe sau legume voluminoase, acestea sunt neapărat comparate cu „cornişoni de-ai mamei”.

Gluma-i glumă, dar cert este faptul că în Republica Moldova pieţele de material semincer sunt departe de norme, iar sentimentul dezamăgirii, când în loc de sfeclă pe rândurile de zarzavaturi răsar fire de coada-șoricelului, este destul de neplăcut.

„Seminţe din Olanda, luate direct de la firmă”

Azi în piaţă îţi fug ochii deasupra tarabelor cu seminţe. Ambalaje multicolore, cu imagini ce te duc cu gândul în grădini fantastice numai când îţi închipui că peste câteva luni toată această frumuseţe de roşii, castraveţi, vinete sau ardei va creşte şi în grădina ta.

Duminica trecută, am făcut un raid prin mai multe pieţe unde se vând seminţe, arătându-mă interesată de marfă. Faptul cum este descrisă aceasta de mulţi vânzători este demn de facultatea de actorie, talent care păleşte atunci când începi a descoase mai insistent despre originea producţiei.

Unii te mint făţiş că e produs propriu, detaliu ce nu se prea leagă cu manichiura sofisticată a precupeţei, alţii îţi răspund că e „de la bază”, dar ezită să numească adresa şi persoana de contact ale întreprinderii. Însă, mai nou, a apărut o categorie de comercianţi care stăpânesc anumite cunoştinţe de horticultură şi încearcă să te înduplece destul de convingător că seminţele sunt din Olanda, „luate direct de la firmă”.

Acest tip de vânzători îşi prezintă marfa un pic mai altfel, creând atmosfera unei prăvălii europene: în săculeţe de pânză că „aşa seminţele respiră mai bine” (având un pachet de argumente cât de nesănătoase sunt punguţele de hârtie sau din plastic, iar pozele de pe ele sunt din Internet), o vând la suta de grame şi considerabil mai scump, deşi majoritatea, de asemenea, nu pot prezenta niciun act concludent de provenienţă.

Rămâne numai de ghicit de ce a fost aleasă Olanda, şi nu oricare altă ţară, vestită prin tradiţii horticole.

Garanţia calităţii seminţelor

Nu zic că toate seminţele propuse în pieţele din ţară ar fi necorespunzătoare sau false, dar cu anumite probe de calitate cumpărătorul se simte mai sigur şi nu are senzaţia că procură mâţă în sac sau, de-o vorbă, „cornişoni franţuzeşti”.

Putem avea o primă garanţie în privinţa calităţii seminţelor, dacă le cumpărăm din magazine specializate, pentru că acestea sunt obligate să vândă numai seminţe de bună calitate, eventual însoţite de un buletin de analiză sau de informaţii care sunt scrise pe ambalajul acestora.

Seminţele trebuie să provină de la un producător serios, care practică tehnici performante de producţie şi care poate fi găsit în caz că ceva n-a mers bine cu seminţele procurate.

Pentru ca seminţele să fie de bună calitate, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să corespundă soiului dorit;

- să nu fie amestecate cu impurităţi;

- să aibă un aspect sănătos;

- să aibă o germinaţie bună, adică să încolţească majoritatea seminţelor procurate;

- să încolţească la scurt timp după plantare (în funcţie de specie, desigur, şi în condiţii potrivite).

În cazul în care sunt obţinute chiar din gospodăria proprie, seminţele trebuie să provină de preferinţă de la recolta precedentă, deoarece în timp acestea îşi pierd calitatea de a germina rapid.

Cum putem verifica acasă calitatea seminţelor?

Gradul de germinaţie al seminţelor este un indicator al calităţii seminţelor şi se poate verifica cu uşurinţă chiar acasă.

Într-un vas se pune un strat subţire de vată (sau nisip, pentru seminţele mari cum ar fi cele de harbuz), care se udă şi pe care se presară câte o sută de seminţe.

Vasul se acoperă cu o coală de hârtie şi se ţine într-o încăpere care să îndeplinească condiţiile de temperatură necesare pentru ca soiul respectiv să încolţească. Substratul trebuie udat periodic, chiar zilnic, astfel încât să fie mereu umed, dar fără ca seminţele să fie înecate de apă.

După ce a trecut perioada necesară pentru ca seminţele să încolţească, ne putem da seama dacă lotul de seminţe este de calitate bună în funcţie de procentul de seminţe încolţite.

Important este şi ca plăntuţele să fie sănătoase, nu răsucite, groase sau pătate, acestea fiind semne că seminţele din care au ieşit nu au fost bune.

De ce seminţele certificate sunt cele mai bune?

Certificarea calităţii seminţelor reprezintă un ansamblu de operaţiuni de control şi verificare în principalele faze ale procesului de multiplicare, condiţionare, ambalare, etichetare şi sigilare care asigură că produsele, procedeele şi serviciile sunt conforme cu regulile şi normele tehnice specifice.

Certificarea calităţii seminţelor constă în:

- inspecţia în câmp a culturilor semincere pentru stabilirea valorii biologice a seminţelor;

- controlul prin sondaj în principalele momente ale procesului de recoltare, transport şi prelucrare;

- determinarea condiţiilor tehnice de calitate a seminţei cuprinzând puritatea, germinaţia, starea sanitară sau alte condiţii;

- controlul stării sanitare privind lipsa organismelor dăunătoare de carantină;

- verificarea autenticităţii şi purităţii, pre şi postcontrol prin metode şi tehnici adecvate, în laborator sau în parcele de control.

Din câte se vede, certificarea calităţii seminţelor este un proces complex, care asigură consumatorul că acesta cumpără un produs calitativ, de la care poate aştepta o recoltă frumoasă şi bogată.

Nu neglijaţi acest lucru, dacă vă doriţi o grădină înfloritoare, dar şi cu randament.

Sfaturi practice la sădirea seminţelor

Dacă v-aţi asigurat că aţi cumpărat materialul semincer potrivit şi calitativ, reţineţi câteva sfaturi care ar fi bine să le folosiţi atunci când puneţi seminţele în pământ.

Adâncimea sădirii seminţelor este determinată de mărimea acestora (cu cât seminţele sunt mai mici, cu atât se vor pune mai la suprafaţă), tipul de sol şi umiditate. Astfel, seminţele cele mai mărunte se vor presăra deasupra parcelei peste care se va cerne uşor puţin nisip.

Pe loturile cu sol nisipos, argiloase sau care se zvântă rapid, seminţele se sădesc mai adânc (2-4 cm).

Dacă primăvara este cu multe precipitaţii, seminţele se pun mai la suprafaţă şi invers, mai adânc, dacă primăvara e secetoasă.

Este bine ca seminţele să fie semănate în sol umed, însă imediat după semănat nu este indicată irigarea – plăntuţele vor răsări rare şi neuniforme. Este perfect ca terenul pentru straturile de zarzavat să fie udat bine în ajunul semănatului.

Seminţele puse în brazde este bine să fie acoperite cu un sol uşor şi uscat sau torf care ulterior va fi bătut (deasupra semănăturii se poate pune şi o scândură lată peste care se va apăsa uşor).

Lilia Grubîi