Mobilizarea totală sau „Si vis pacem, para bellum”

Punct de sprijin // E o expresie celebră latină, care în română înseamnă – Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război

Știu că sună oarecum ironic în condițiile noastre. Nu sunt specialist în problemele militare, dar înțeleg foarte bine că nu putem lupta cu nimeni. De fapt, nici nu chem la așa ceva. Să ne ferească Domnul să ajungem. Ceea ce vreau să spun, e că în situația când operațiunile armate se derulează în țara vecină, la doar câteva sute de kilometri, se creează impresia că guvernanții noștri nu conștientizează riscurile situației nou-create. Da, a fost premierul la Kiev și cu siguranță a discutat ceva. Da, a fost președintele la Iași și tot a făcut schimb de păreri. Și? Stăm bine-mersi relaxați fără un ministru al Apărării de săptămâni bune. De ce? Pentru că această funcție îi revine PLR și acesta caută cu disperare un candidat. Ceilalți așteaptă cuminți. Pentru că – avem algoritm în CPE. Fraților, n-ați luat-o hăisa cumva?! Țara vecină e în situație de război. A și anunțat mobilizarea parțială a populației. Noi măcar de am reuși să mobilizăm clasa politică! Sau ăștia sunt deja pregătiți? Unii cu pâine și sare, alții cu valizele gata…

Avem o situație neclară încă în Transnistria, care s-a adresat deja Rusiei că ar vrea să repete scenariul din Crimeea. (Aici ar trebui să le zicem grand merci băiețașilor de la Curtea Constituțională care au pus umărul. Ar merita luați la întrebări, pentru că devine confuză întrebarea – cine e coloana a cincea și mâna Kremlinului?) În Găgăuzia am avut referendum. Noi ne facem că plouă? Sau poate credem că situația se va rezolva cumva de la sine? Ba bine că nu! Am scris deunăzi că pe timp de criză, iar noi deja suntem în plină criză, țara are nevoie de management de criză. Ce înseamnă asta? Repet: o mobilizare totală a clasei politice. Convocarea regulată a ședințelor Consiliului Suprem de Securitate, deoarece situația se schimbă de la oră la oră. Antrenarea tuturor serviciilor abilitate în colectarea și analiza informațiilor. Organizarea schimbului de informații și cooperarea cu organele respective din Ucraina (și din alte țări) privind situația din Transnistria. Reevaluarea permanentă și continuă a situației politice și economice în dinamică. Amplificarea eforturilor diplomatice. Luarea unor decizii operative și obligatorii pentru toate instituțiile statului. Lista ar putea continua, dar nu vreau să fiu învinuit că le iau pâinea altora. Unii, probabil, se vor revolta, zicând – uite, ăsta ne învață când noi și așa ne facem treaba. O fi. Poate unii chiar o fac. Dar rezultatul care iese la suprafață este unul dezolant. Așa că sorry, domnilor.

Toate astea nu înseamnă că vom fi antrenați neapărat într-un conflict armat. Sper că se va evita acest scenariu. Dar mi se pare că cele expuse mai sus ar fi o reacție adecvată la situația absolut nouă în care ne-am pomenit. E un set de măsuri care trebuie făcute obligatoriu. Suplimentar, desigur, celor anunțate deja de guvernare și aflate în curs de derulare. Pe timp de pace, acestea posibil erau suficiente. Acum nu. Chiar și mișcarea noastră spre UE, oarecum consecventă, dar prea lentă, trebuie accelerată. Câtva timp în urmă, liderul PLDM a lansat inițiativa că următorul (după semnarea Acordului de Asociere) obiectiv strategic al guvernării trebuie să devină obținerea statutului de țară candidat la aderarea în UE. Recent, această poziție a fost reiterată de ministrul de Externe, Natalia Gherman. Președintele Băsescu tot a preluat această teză că europenii ar trebui să ne ofere o perspectivă clară. Se pare că și europenii după evenimentele din Ucraina sunt gata să schimbe optica față de țările Parteneriatului Estic în general și R. Moldova în special. Ușa ar putea să se deschidă pentru noi. Dar asta înseamnă că trebuie să fim pregătiți.

Anume pe această direcție strategică prioritară trebuie să se mobilizeze întreaga clasă politică. Nu mai avem 10-20 de ani înainte pentru a imita reformele în justiție și combaterea corupției. Iar ambele se rezolvă pe cât de simplu, pe atât de repede. E nevoie de un singur lucru – voință politică. Lucru care ne lipsește. E vreo problemă să facem decimarea judecătorilor? Să dăm afară câțiva și să-i lăsăm fără pensie? Iar pe unii să-i și băgăm la dubă, fiindcă probe sunt câte vreți. Să vedeți ce justiție exemplară am obține imediat! Care nu ar mai ezita să condamne pentru corupție nu doar peștișori mici, dar și rechini.

Suntem în stare să ne mobilizăm? La timpuri grele, țara are nevoie de eroi. Timpurile grele au venit…