Cazimir Țino // Starea de urgență și logica măsurilor de securitate

Sine ira et studio

Ultima săptămână a abundat de evenimente politice și de securitate, indicând o agitație neobișnuită, chiar și pentru aceste vremuri de cumpănă. Demisia Guvernului Gavrilița, nominalizarea unui nou premier din garda mai veche, dezvăluirea presupusului plan al Rusiei de destabilizare politică a Republicii Moldova și de schimbare a conducerii reoublicii, până la violarea – a 5-a oară – a spațiului aerian moldovenesc, amenințările voalate ale lui Lavrov la adresa Chișinăului, prelungirea cu încă două luni a stării de urgență - toate acestea au ținut capul de afiș al mai întregii prese basarabene. Câteva considerații se impun însă cu precădere:

În primul rând, Guvernul Natalia Gavrilița a (fost) demisionat nu de bun ce-a fost, ci pentru că a eșuat în misiunea sa de a conduce competent și eficient statul. Degeaba doamna Gavrilița s-a lăudat singură, degeaba președinta Maia Sandu, la două ore distanță, i-a mulțumit din vârful buzelor. Rezultatele guvernării din ultimul an și jumătate sunt mai grăitoare decât orice automăgulire. Eșecurile sunt răsunătoare și în justiție, și în sănătate, și în educație, și în reforma administrativă. Și, mai ales, în tot ceea ce ține de securitatea statului și siguranța cetățenilor. De la securitatea energetică și alimentară, până la cea militară și de informații și contrainformații. Practic, extrema fragilitate a instituțiilor statului moldovenesc reprezintă cea mai mare vulnerabilitate a republicii. Notă: în Indexul Anual al fragilității (lista statelor eșuate), R. Moldova este sub media mondială, împărțind același loc codaș cu țări precum Maldive, Guyana sau Ghana! Și la cât de nepopular devenise guvernul încă în funcție – datorită atât unor acțiuni nefericite, cât și unei comunicări execrabile – președinta Sandu, al cărei rating, deși în oarecare scădere, se menține totuși la cote importante, nu a avut altă soluție decât să devieze riscurile nemulțumirilor pe persoana de serviciu. ,,Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece”.

Așa încât a fost invitat să intre în scenă Dorin Recean, fost ministru al Internelor în guvernele Filat și Leancă, ulterior secretar al Consiliului Suprem de Securitate. Un om ,,de forță” așadar, s-ar zice potrivit la aceste vremuri deloc pașnice. Numirea domnului Recean – să dea Domnul să fie de bun augur! – dă impresia unei mâini de fier într-un moment tensionat și în R. Moldova, și în vecinătatea ei. S-ar crede că așa ceva era necesar acum mai mult decât oricând. Să sperăm că acest nou guvern nu va cădea în derizoriul modelului românesc actual, cu un general la cârma Executivului care o fi fost bun pe teatrul de operațiuni din Irak, dar este dezastruos ca manager și comunicator. Și care i-a mai și adus pe socialiștii români la putere – aviz amatorilor!

În prezent, multe indicii de riscuri la adresa securității țării sunt mai mult bănuite decât confirmate, sunt exagerate sau poate chiar inventate. Interesant că, deși s-a clamat ,,Patria în pericol”, nu a fost totuși convocată o banală ședință a Consiliului Suprem de Securitate în ultimile 48 de ore. În schimb, sunt luate măsuri față de niște cetățeni străini într-o manieră nediplomatică, ceea ce a dus la solicitarea de explicații din partea ministrului sârb de Externe! Adică, din partea unei țări care negociază deja aderarea la UE, teoretic în aceeași barcă cu Chișinăul, și care, urmând să intre în UE înaintea R. Moldova, va putea să spună ,,Veto!”, după ,,bunul” exemplu al Budapestei la adresa Kievului... Acuzând fără dovezi cetățeni sârbi că ar fi organizați în grupuri diversioniste pentru implicarea într-o tentativă de lovitură de stat, actuala conducere își asumă volens-nolens riscul de a și trebui să pună pe masă dovezi irefutabile sau de a cădea în ridicol. Grea mai e sarcina mincinoșilor... Să notăm în treacăt că în perioada stării de urgență nu se aplică aceleași reguli de transparență și de achiziții publice – de exemplu – ca pe timpuri normale. În spatele acestor prevederi legislative, constatăm că este foarte convenabilă această stare de urgență, pentru tot felul de intervenții, contracte cu dedicație, achiziții directe etc. Ca să dăm doar un exemplu: linia de tensiune Isaccea – Vulcănești – Chișinău a cărei construcție a fost încredințată unei obscure firme indiene cu mari semne de întrebare şi nu unei firme românești cu experiență și expertiză verificate. Adică, frații ne sunt frați doar când ne convine...

Toate cele de mai sus nu înseamnă că nu există pericole reale în Basarabia. Că hidra moscovită nu așteaptă orice greșeală, cât de mică, a Chișinăului. Că nu există nu una, ci mai multe coloane V ale Moscovei, cu o mulțime de cozi de topor. Dar aceste riscuri de securitate pleacă din slăbiciunea statului și a instituțiilor sale, ceea ce este o consecință a prea puținei democrații și a prea multei corupții. Nu invers! R.M. a ajuns, din nefericire, într-un cerc vicios: sugrumarea democrației, a presei independente, inducerea fricii în societate – toate acestea duc de fapt la șubrezirea statului prin instituțiile sale, duc la emigrarea în masă, la dezamăgirea populației și sensibilizarea acesteia la mesajele populiste și a lacrimilor de crocodil. Este exact opusul a ceea ce s-au angajat în campaniile electorale actualii guvernanți! Întărirea structurilor de forță și numirea în funcțiile-cheie a unor persoane provenite din aceste zone militarizate – toate acestea conțin în ele germenii fragilizării pe termen mediu a statului, precum și a alienării populației și, în final, la eșuarea statului. Cui prodest? Soluția strategică rezidă în întărirea democrației, a instituțiilor, a libertăților individuale și a impunerii legii – chiar și prin forța coercitivă a statului. Și mai multă transparență, nu mai puțină! Altminteri, riscăm să avem o îmbinare nefericită între modelul românesc actual (cu generalul Ciucă, salvator al PSD și acuzat de plagiat) și cel turcesc (cu un dictator, Erdogan, care s-a folosit de răzmerița din 2016 ca să-și instituie propriul regim autoritar personal și să-și bage în pușcărie dușmanii personali – reali sau închipuiți... Vă sună cunoscut?).

Măsurile necesare pentru contracararea oricărei ingerințe străine sau tentative interne de subminare a puterii în stat sunt simple și nu necesită stări de urgență, de necesitate sau de pericol galactic! Necesită însă viziune, direcție strategică și curaj. Onestitate și patriotism. Actuala putere poate da măsura și dovada valorii sale, mai ales că deține toate pârghiile necesare, prin votarea unui număr de legi și punerea lor în aplicare. Enumăr doar câteva, pe care le voi dezvolta ulterior:

-Introducerea urgentă și în condiții draconice a vizelor pentru cetățenii Rusiei, Bielorusiei, Iranului, Siriei;

-Verificarea de către organele competente moldovenești a tuturor cererilor de renunțare la cetățenia moldovenească (a celor peste 200.000 care au obținut pașapoarte rusești) și soluționarea lor favorabilă;

-Modificarea Constituției în sensul adoptării Limbii Române, în conformitate cu decizia Curții Constituționale (obligatorii!);

-Renunțarea la invenția aberantă de ,,națiune civică” și recunoașterea răspicată a caracterului românesc al statului moldav;

-Verificarea agenților economici din R.M. care confecționează materiale sensibile pentru armata rusă, retragerea licențelor de export al acestora și anchetarea responsabililor pentru încălcarea embargoului;

-Reforma administrativ-teritorială: revenirea la județe, cu autonomie locală egală pentru acestea, pe principiile egalității în drepturi (inclusiv între minoritățile etnice), ale descentralizării și ale subsidiarității. Aceasta înseamnă inclusiv suprimarea autonomiilor pe criterii teritoriale – ceea ce contravine caracterului unitar și indivizibil al statului;

-Denunțarea formatului ,,5+2" ca model de rezolvare a conflictului din estul Nistrului. Rusia, stat agresor și ocupant care a început în 1992 războiul contra Republicii Moldova, nu poate fi în același timp și jucător, și judecător! Într-o zonă în care, oricum, românii au, ca pondere, majoritatea simplă;

-Întărirea Zonei de Securitate de pe Nistru până la recuperarea teritoriului ocupat;

-Întărirea și profesionalizarea Serviciului de Informații și Securitate pentru a putea avea strategia și instrumentele de apărare a statului, pe ambele dimensiuni: informații și contrainformații;

-Începerea discuțiilor cu România pentru o zonă de securitate comună și de ajutor mutual în caz de agresiune externă;

-Inițierea unor dezbateri serioase, argumentate, cu privire la opțiunea NATO pentru Republica Moldova – ca unică garanție a integrității teritoriale, în contextul actualului război de cucerire a Rusiei;

-O ,,trilaterală” DNA – CNA – EPPO pentru o justiție real independentă, pentru o politică anticorupție cu adevărat eficientă, pentru extrădarea urgentă a tuturor fugarilor care au devalizat țara.

Lista propunerilor rămâne deschisă. Oamenii buni nu sunt doar în PAS. Sunt peste tot în Basarabia. Pe lângă cei buni, mai sunt necesari și profesioniști onești. Care există. Eu i-am cunoscut. Toate acestea nu necesită nici stări de urgență, nici miliarde de dolari, nici trupe străine, nici minciuni sfruntate. Necesită voință politică, viziune, curaj și inteligență. Le poate livra pe toate acestea actuala putere? Ei așa s-au lăudat. Să-i vedem! Îmi doresc să reușească. Dacă nu, lumea moldavă nu se va sfârși cu ei. Doar vor rămâne o altă dezamăgire... Pe care oamenii de aici nu o merită!