Cazimir Țino // Aranjamentele electorale ale lui 2024

Sine ira et studio

Premisele de la care plecăm în prezenta evaluare sunt acelea că, peste un an jumătate, la următoarele alegeri parlamentare, PAS-ul va lua undeva între 25 și 30 la sută din voturi. Cu șanse (încă) mari de a se situa pe primul loc. Desigur, doar dacă actuala președintă va fi învestită cu un nou mandat prezidențial și dacă deja anunțatul referendum cu privire la integrarea europeană va fi organizat, validat și cu câștig de cauză pentru proeuropeni. Presupunând că toate acestea se vor întâmpla, vom avea probabil un câștigător – să zicem PAS – care însă nu va deține suficiente mandate pentru a forma singur Guvernul. O alianță se va impune cu necesitate. Să încercăm să descifrăm care poate fi aceasta.

1)Partidele (zise) de stânga, prin acestea înțelegându-se, în Basarabia, cele proruse, antioccidentale și mai ales antiromânești: cele sprijinite de Kremlin, de oligarhii locali și de așa-zisa Mitropolie a Întregii (!) Moldove, pendinte de Patriarhia Rusiei. Aici se pot încadra cu ușurință partidele PSRM, PCRM, PN, precum și toate iterațiile partidului lui Ilan Șor (Șansă, Renaștere, Forța de Alternativă și Salvare, Respect Moldova etc.). O alianță între PAS și (oricare dintre) acestea ar fi cea mai toxică, compromițătoare și nefirească. O adevărată trădare (a câta? în acest spațiu de margine...) a interesului național și a oricărei logici. Într-adevăr, viziunile, „principiile și valorile” – ca să cităm un pseudo-clasic în viață – celor două forțe politice de mai sus sunt fundamental opuse. Nu paralele, ci de-a dreptul divergente. Totuși, nu amintim această posibilitate doar sub beneficiu de inventar. Întrucât în 2019, pentru aproape jumătate de an, a mai existat o astfel de înțelegere politică, între PSRM și ACUM (adică PAS și PPDA). Că într-o situație internă extraordinară, că sub oblăduirea marilor puteri, că pentru un scop nobil, asta e altceva. Dar, cum-necum, s-a întâmplat. Și e bine să nu uităm și să nu ascundem mizeria sub preș. Ca să evităm repetarea greșelilor.


2)Partidele (zise) de centru, așa-numitele „partide gelatină”. Sunt cele care joacă o carte presupus neutră și echilibrată, care doar ascunde singura idee-forță a acestora: aceea de a fi la putere cu orice preț, cu orice partener politic. Din acest motiv, aceste partide, ascunzându-se după o falsă neutralitate, pot fi pentru „un parteneriat strategic” cu Rusia, dar în același timp pot opta pentru denumirea corectă de limbă română, în detrimentul fantasmagoricei limbi „moldovenești”. Ba chiar pot impune administrațiilor publice locale „acte de unire” simbolice cu România. Astfel de partide, numite mai elegant partide-balama, există pretutindeni în lume, ele nu sunt o invenție moldovenească. A se vedea ca exemplu, fostul Partid Democrat (PD) din România sau, ceva mai recent, UNPR-ul din timpul președintelui Băsescu. Doar că aici, în R. Moldova, aceste partide au atins niște grade de sofisticare diabolică greu de egalat. Etalonul acestui curent politic este actualul PSDE (fostul PDM). Acesta a guvernat atât alături de partide declarat proeuropene (PLDM, PL, AMN), cât și împotriva acestora, alături de forțe proruse (PSRM, în timpul Guvernului Chicu). Să nu uităm că partidul domnului Sula semna încă din 2010 (parteneri politici: Marian Lupu și... Vladimir Putin!) un acord de „frăție politică” și colaborare cu Partidul Rusia Unită. Mai târziu, în 2021, același PDM/PSDE s-a înfrățit duios cu o pacoste politică, PSD-ul românesc (semnatari: Pavel Filip și Marcel Ciolacu). Asta așa, tot ca să nu uităm. Este clar, deci, cu câtă ușurință PSDE se poate apropia de alte partide asemenea lui: PDCM-ul lui Ion Chicu, șef al unui guvern PSDE (PDM pe atunci) – PSRM. Și care și-a început ascensiunea politică sub regimul comunistului Vladimir Voronin. La fel și partidul MAN, fondat de Ion Cebanu. Care mai întâi a fost comunist, apoi a avut un vis umed prin care s-a înmuiat în socialist, ca la final să aibă revelația vieții lui și să se trezească proeuropean. Cine se aseamănă, se adună – spune un înțelept proverb românesc. PSDE – PDCM – MAN se aseamănă mai cu seamă prin fibra lor cu consistență de jeleu. Nu degeaba sunt vorbe cum că ar căuta să creeze o alianță electorală. Partea tristă este că provin, majoritatea acestora, din vechea nomenclatură de tip sovietic. Și că sunt ei proeuropeni cât a fost și Iurie Roșca unionist... Partea mai puțin proastă este că, în eventualitatea lipsei de ceva mai bun, pot reprezenta in extremis soluția imorală a unui guvern proeuropean șchiop. Depinde cine le va da mai mult. La propriu. Desigur, toate aceste trei partide (ca și altele similare, dar mai mici: Partidul Democrat Modern, Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa) fac mare caz, acum, de atașamentul lor la ideea europeană. Până la proba contrarie, dat fiind trecutul și pedigree-ul lor, ca și poziționările lor actuale, ne rezervăm dreptul de a nu-i crede pe cuvânt. O schimbare fundamentală, peste noapte, similară celei trăite de Sf. Pavel pe drumul Damascului, este posibilă, deși extrem de rară. Dar numai în spiritualitate. În politică, atunci când se întâmplă, subiectul se retrage în viața privată și în meditație. Nu se agață cu unghiile de scaun.


3)Partidele (zise) de dreapta. Acestea se pot împărți, la rândul lor, în două subgrupe: cele proeuropene, dar moldoveniste în fibra și în abordările lor și cele proeuropene și unioniste (așadar, asumându-și identitatea naturală etnică și lingvistică românească). Din prima categorie face parte în primul rând PAS-ul. Da, este adevărat că unii membri ai săi sunt unioniști. Și, da, este adevărat că uneori transmit mesaje – mai ales la București – care pot fi interpretate și în cheie unionistă. Dar nu sunt asumați, clar și fără rest, mișcării de redeșteptare națională românească din Basarabia. Așadar, avem din nou de-a face cu răul cel mai mic, în loc de binele cel mare. Pentru moment, însă, să trecem peste asta. Alături de PAS, doar alte două partide declarat proeuropene au reușit să intre în Top 10 la ultimele alegeri: PLDM (cu 3,68%) și PPDA (cu 3,49%). PLDM-ul, la rândul său desprins odinioară din același veșnic PDM, nu a fost nicidecum unionist până în septembrie 2018 – deci, până după pierderea puterii. Atunci doar insistența unui politician de bună-credință, regretatul Tudor Deliu, a făcut ca PLDM să accepte „dezideratul unirii Republicii Moldova cu România ca pe o expresie firească a idealului membrilor săi”. În ce măsură acest deziderat mai este asumat și va fi pus în practică de către actualul partid și de către Vladimir Filat – aceasta este o încercare ce va trebui să treacă de proba timpului, prin fapte concrete. Rămâne, deci, de văzut. Cât despre fostul partener al PAS-ului în cadrul coaliției ACUM, anume PPDA, nici acesta nu este unionist – deși are destui membri și simpatizanți unioniști. Probabil încă rănit de felul în care PAS s-a descotorosit de el și l-a redus aproape la irelevanță, PPDA încearcă o coalizare electorală cu alte două partide proeuropene, dar nu românești: Liga Orașelor și Comunelor (1,76% la locale; de altfel, președintele acesteia, Alexandru Bujorean, este fostul președinte interimar al PLDM care, pe pagina de web a Primăriei Leova se declară, ca naționalitate, „moldovean”, ceea ce spune totul), respectiv Partidul Schimbării (1,46% la locale; președinte: Ștefan Gligor, cel care a pus și el umărul la organizarea PAS-ului, în perioada sa romantică inițială). Această coaliție, numită Coaliția Forțelor Europene, nu va face decât să se canibalizeze cu electoratul PAS-ului. Este un fel de joc tipic levantin, pe principiul „noi suntem adevărații...”. Completați dumneavoastră: proeuropeni, unioniști, stataliști, mă rog, în general adevărații apărători ai interesului național. Probabil vor rupe ceva procente de la electoratul proeuropean, în dauna PAS-ului. Foarte discutabil dacă suficiente pentru accederea în Parlament.

Cât despre proeuropenii unioniști – fie ei reali sau prefăcuți – îi vom analiza separat. Aceștia reprezintă nu doar soluția firească la o posibilă viitoare coaliție de guvernare, ci și curentul politic cu care se identifică între 35 și 45% dintre cetățenii cu drept de vot.