Cazimir Țino // 2024 - mic ghid electoral
Sine ira et studio
Al cincilea an al deceniului, 2024, este considerat de toți pe bună dreaptate un super-an electoral, dacă putem spune așa. Într-adevăr, tot spectrul de alegeri – locale, parlamentare, prezidențiale, supranaționale – se vor desfășura de-a lungul anului în nu mai puțin de 77 de țări și teritorii, însumând împreună jumătate din populația globului. Un adevărat tsunami electoral! În Republica Moldova vor avea loc, în toamnă (probabil noiembrie) alegeri prezidențiale, posibil în două tururi de scrutin. Acestea se pare că vor fi dublate de un referendum cu privire la integrarea europeană. Referendum poate riscant, dar necesar inteligent, ca srategie politică. Însă despre acesta vom mai vorbi.
Desigur, nu vom înșira toate alegerile prevăzute. Cele din țări exotice și îndepărtate (gen Tuvalu, Togo sau Panama) nu le vom aminti. Nu pentru că ar fi mai puțin importante pentru cetățenii acestora, ci pentru că rezultatele lor nu depășesc, ca influență, granițele statelor respective. Vom puncta însă, telegrafic și în ordine cronologică, acele alegeri care prin rezultatele lor vor avea sau pot avea și consecințe internaționale sau măcar regionale.
Așadar:
1)13 ianuarie: alegeri parlamentare și prezidențiale în Republica China (Taiwan). Favoritul prezidențialelor este William Lai, șeful Partidului Democrat Progresist (social-liberal, de centru-stânga). Acesta se va confrunta, cel mai probabil, cu Hou Yu-Ih, un veteran al partidului Kuomintang încă de pe vremea generalului Chiang Kai-shek (conservator-naționalist, de dreapta). De rezultatele acestor alegeri, în special la parlamentare, va depinde viitorul relațiilor dintre Beijing (China comunistă, care nu recunoaște libertatea Taiwanului) și Statele Unite. Iar, în ultimă instanță, stabilitatea și pacea Asiei de sud-est, respectiv independența de facto a Taiwanului.
2)15 ianuarie: alegerile primare interne din statul Iowa. Așa-numitul Iowa caucus va alege delegații acestui stat pentru nominalizarea candidatului republican la președinție, primă alegere statală dintr-o lungă serie ce se va desfășura pe tot teritoriul SUA până la alegerile prezidențiale propriu-zise. Este, de fapt, alegerea internă care dă tonul pentru nominalizarea oficială.
3)25 februarie: alegeri parlamentare în Bielorusia. Le menționăm doar sub beneficiu de inventar, devreme ce Bielorusia nu este o țară democratică, ci o dictatură veritabilă, aflată sub influența totală a Rusiei. De altfel, Partidul Belaya Rus, a dictatorului Lukașenko, va fi aproape singurul partid ce va candida (alături de alte trei mici partide-satelit, printre care și Partidul Comunist). În plus, spre sfârșitul anului 2023, aproape toate dintre cele 15 partide politice înregistrate legal, au fost fie dizolvate, fie interzise.
4)25 februarie: alegeri parlamentare și apoi prezidențiale în Kurdistan(ul irakian). Amânate de mai multe ori, acestea pot avea consecințe atât în relația Erbilului cu Ankara, cât și cu Washingtonul. Să nu uităm că Turcia, deși membră a NATO, duce sub Erdogan o politică iliberală pe plan democratic și duplicitară pe plan politico-militar (vezi prietenia lui Erdogan cu Putin). În schimb, deși kurzii nu au încă un stat al lor (sunt împărțiți între cinci țări: Turcia, Siria, Iraq, Iran, Azerbaidjan), totuși reprezintă un aliat de facto al Occidentului împotriva fundamentalismului islamic din Orient (gen ISIS, dar nu numai), cât și împotriva regimurilor dictatoriale și anti-occidentale de la Damasc sau Teheran. Să nu uităm că în Kurdistanul irakian s-au desfășurat deja două referendumuri pentru independență (în 2005 și în 2017), cu rezultate pozitive pentru. Acceptate tacit de SUA, considerate legitime de Israel. Fapt asupra căruia Ankara ar trebui să mediteze serios și să se poarte cu mai multă atenție.
5)27 februarie: alegeri locale în Israel. Acestea sunt importante, mai ales pe fondul războiului contra teroriștilor Hamas, din perspectiva indicatorului electoral pentru următoarele alegeri parlamentare din 2026. Și pe fondul erodării și a contestării actualului prim-ministru, Beniamin Netanyahu. Deși este posibil ca aceste alegeri, programate inițial pentru 31 octombrie 2023, apoi pentru 30 ianuarie 2024, să fie din nou amânate datorită războiului de apărare al Ierusalimului.
6)1 martie: alegeri parlamentare în Iran. Țară care, din 1979, nu a mai cunoscut democrația și libertatea – și deci nici alegeri libere. Și care azi se află în miezul noii Axe a Răului, alături de Moscova, Beijing și sateliții lor. Practic, ”lupta” electorală se va da, atent dirijată, între ultra-conservatori și (doar) conservatori. Cu final previzibil, singurul lucru demn de urmărit va fi procentul de participanți la urne. De la ultimele manifestații de stradă pro-democrație, este de așteptat ca absenteismul să atingă cote înalte.
7)15 – 17 martie: alegeri prezidențiale în Rusia. Desigur, e aproape o glumă că le menționăm aici. Întrebarea este dacă Putin le va ”câștiga” cu 75, 80 sau 90%... În rest, nici o nedumerire: este prelungirea conducerii unui dictator sângeros, pe baza unor ilegitime modificări constituționale, cu cetățeni care vor vota entuziast, timp de trei zile, pe portbagajul mașinii sau pe tarabele din piețe. Ar fi de râs, dacă această maimuțăreală de alegeri nu ar avea consecințe dramatice asupra a milioane de oameni nevinovați.
8)31 martie: alegeri prezidențiale și parlamentare în Ucraina. Le menționăm doar teoretic, devreme ce Rada de la Kiev a încheiat la 12 noiembrie 2023 un acord politic (semnat de toate partidele parlamentare) prin care înțeleg ca, în conformitate cu legislația actuală, să amâne alegerile (parlamentare și prezidențiale) până după sfârșitul războiului. Acestea vor fi organizate, pe baza unei noi legi electorale, nu mai devreme de 6 luni după încetarea legii marțiale.
9)31 martie: alegeri locale în Turcia. La fel ca și în Israel, acestea sunt importante în măsura în care vor consolida (sau nu) partidele de opoziție, cele anti-Erdogan. Mai ales după ultimele derapaje verbale ale acestuia, ca și pe fondul răcirii relațiilor dintre Ankara și capitalele occidentale (adică de acolo de unde vin banii și investițiile!).
10)10 aprilie: alegeri parlamentare în Coreea de Sud. Importante dintr-o dublă perspectivă: ca aliat occidental major în zona Asia - Pacific, pe de o parte, și ca scut și contrapondere la pericolul reprezentat de Coreea de Nord (comunistă), aliată a Kremlinului, pe de altă parte. Cel mai probabil, lupta se va da între actuala putere, reprezentată de Partidul Democrat al Coreei (liberal, de centru) și Partidul Puterea Poporului (conservator, de dreapta).
11)aprilie – mai: alegeri parlamentare în India. Acestea vor avea loc în – deja – cea mai populată țară a lumii (India a depășit China anul trecut) și în cea mai numeroasă democrație (chiar dacă imperfectă). Actualul prim-ministru, Narendra Modi și partidul său, Partidul Poporului Indian (conservator, de dreapta) au toate șansele să-și conserve puterea – conform proiecțiilor electorale. De văzut dacă New Delhi își va continua politica duplicitară între Est și Vest, sau dacă va putea fi atrasă în noul cordon sanitar din Asia – Pacific (alături de SUA, Marea Britanie, Australia, Coreea de Sud, Japonia, Taiwan, etc.). Pe de o parte interesele economice pe termen scurt o atrag către Rusia (importul de hidrocarburi ieftine, exportul de material militar), pe de altă parte, pe termen mediu, interesele Indiei intră în conflict inevitabil cu cele ale Chinei, mai ales că există și un important diferend teritorial între acestea. (Dar cu cine nu are China, ca și Rusia, diferende teritoriale?!)
12)2 mai: alegeri locale în Anglia. Acestea vor fi un destul de exact indicator pentru alegerile parlamentare, programate tot în anul acesta.
13)6 - 9 iunie: alegeri parlamentare în Uniunea Europeană. De departe cele mai importante de pe continentul european, cu atât mai mult cu cât acestea vor decide politicile comunitare pentru următorii 5 ani. În fața valului suveranist/naționalist/anti-imigrație despre care vorbește deja toată lumea, o coaliție a partidelor mainstream se poate prefigura cu destulă certitudine. Pe de o parte, putem avea socialiștii de la Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D) împreună cu liberalii de la Renew Europe (fostul ALDE). Pe de alta, se pot situa mai moderații conservatori de la Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR) împreună cu mai durii conservatori naționaliști de la Identitate și Democrație (ID). După părerea noastră, balanța puterii o vor decide popularii europeni (creștin-democrații de la EPP), care oricum sunt favoriții, în termeni procentuali, ai acestor alegeri. EPP ar putea decide fie pentru o mare alianță cu liberalii și socialiștii (variantă favorizată de intelectualitatea stângistă a universităților), fie pentru o apropiere de conservatorii din ECR (variantă spre care îi presează curentul popular de la baza partidelor din EPP). Așadar, jocurile la Bruxelles sunt departe de a fi făcute. Dar cu siguranță viitorul va suna foarte interesant.
14)9 iunie: alegeri locale în Ungaria. Ca și în alte țări, acestea sunt importante pentru a se vedea tendințele electorale pentru parlamentarele viitoare. De urmărit evoluția (sau involuția) electorală a prim-ministrului Victor Orban, aflat deja de 18 ani în fruntea guvernului de la Budapesta. Și, mai ales, a partidului său Fidesz, suspendat din EPP încă din 2019, plecat din EPP în 2021. Având în vedere că guvernul Orban joacă cu succes rolul Calului troian al Kremlinului în UE, este cu atât mai interesant de văzut dacă tendințele electorale de la locale pot da speranțe de despărțire viitoare de un astfel de sabotor.
15)4 august: referendum în Puerto Rico. Deși departe de noi, într-o insulă din Marea Caraibelor care, de facto, este un soi de colonie americană, acet referendum (al 18-lea, după război!) va încerca să stabilească o dată pentru totdeauna statutul definitiv al țării. În principiu, portoricanii vor avea trei opțiuni: fie să rămână, ca și până acum, ”Stat liber asociat cu SUA”, fie să se integreze Statelor Unite ca al 51-lea Stat al Uniunii, fie să devină pe deplin independent. Această ultimă opțiune este și cea mai puțin populară în rândul electorilor. Dacă varianta celui de-al 51-lea Stat va avea câștig de cauză (ceea ce este foarte probabil din motive economice), atunci SUA se vor mări pentru prima dată după 1959 (de la primirea în Uniune a Statelor Alaska și Hawaii).
16)29 septembrie: alegeri locale în România. Vor fi aleși, ca de obicei, primarii localităților, consilierii locali, consilierii județeni, președinții Consiliilor județene. În mod nedemocratic, primarii vor fi aleși dintr-un singur tur, în ordinea numărului de voturi câștigate. Astfel se vor perpetua situațiile aberante în care un primar poate fi ales cu procente infime din numărul total al voturilor valabil exprimate. Beneficiari neți vor fi PSD și UDMR (partidul etnicilor maghiari), dar deja nu ne mai miră.
17)26 octombrie: alegeri parlamentare și apoi prezidențiale în Georgia. Tbilisi are deci o mare șansă: de a scăpa de conducerea duplicitară – ca să nu zicem aproape pro-rusă – a oligarhilor strânși în jurul Partidului Visul Georgian. Care partid nu știm exact ce visează, dar clar că nu aproiperea de UE sau de NATO. Georgiei i s-a acordat, cu chiu cu vai, statutul de țară candidată, dar încă nu s-a dat semnalul începerii negocierilor de aderare. Practic, a fost decuplată de Kiev și de Chișinău. Asta, în timp ce persoana care a îndreptat Georgia spre integrarea euro-atlantică, anume Mihail Sakașvili, putrezește în închisoare din motive pur politice. Rămâne de văzut dacă, în plin război hibrid al Moscovei în Georgia, aceasta va avea puterea de a se desprinde de răsuflarea otrăvită a Kremlinului sau... va mai sta o tură.
18)31 octombrie: alegeri parlamentare în Marea Britanie. Data de 31 octombrie este doar o variantă. Ar putea la fel de bine să se organizeze alegeri parlamentare în mai, odată cu cele locale, sau în noiembrie. Cert este că actualul parlament, dominat de conservatori, va trebui dizolvat până cel târziu la 17 decembrie. Deși legea permite ca alegerile să poată fi organizate până cel târziu pe 28 ianuarie 2025, totuși actualul prim-ministru, Rishi Sunak, a declarat în repetate rânduri că le va organiza în 2024. Și, desigur, aceste alegeri vor fi la fel de importante ca și cele de dincolo de Atlantic. Dacă laburiștii, care conduc în sondaje, vor forma guvernul, atunci va fi tare interesant cum se vor acomoda aceștia cu probabila nouă administrație americană republicană (trumpistă). Mai ales pe marile dosare geopolitice ale globului.
19)5 noiembrie: alegeri prezidențiale, parlamentare și guvernatoriale în Statele Unite ale Americii. Fundamentale pentru modelarea viitoarelor jocuri de șah la nivel global, cu consecințe majore pentru toată lumea. Deocamdată, se confruntă – și înfruntă – ultra-conservatorul Donald Trump, fost președinte, din partea Partidului Republican (conservator, de dreapta), respectiv liberalul (cu accente socialiste prin vice-președinta Kamala Harris) Joe Biden, actualul președinte, din partea Partidului Democrat (social-liberal, de centru-stânga). În principiu, nominalizarea celor doi din partea partidelor lor este doar o formalitate. Doar probleme grave în justiție l-ar mai putea împiedica pe Trump să candideze. Doar o înrăutățire galopantă a stării de sănătate l-ar mai putea opri pe Biden. Dacă ambii se vor regăsi pe buletinele de vot finale ale electorilor, atunci este foarte probabil ca Trump să câștige. Se pare că oricum republicanii au prima șansă, chiar dacă Trump va fi împiedicat, juridic, să candideze. Dar chiar și așa, cu o masă republicană de membri și fruntași de partid loială lui Trump, oricine ar veni, ipotetic, în locul acestuia, tot măsurile de tip MAGA va trebui să le ia. Din păcate, asta nu sună deloc bine pentru Kiev, deși lebede negre încă pot apărea... Dar tot acest scenariu ar însemna, în același timp, o politică mai fermă față de China, împreună cu încercarea de a-i divorța pe noii îndrăgostiți de la Moscova, respectiv Beijing.
20)noiembrie – decembrie: alegeri prezidențiale în Republica Moldova. În care Maia Sandu va candida din nou pentru un nou mandat. Care mandat nu îi poate fi pus cu adevărat în pericol de către Dodon, oricât s-ar chinui acesta. În schimb, i-ar putea da fiori pe șira spinării un Ion Ceban, dacă acesta și-ar înghiți vorbele atunci când spunea că nu va candida. Rămâne de văzut, însă un lucru este clar: dacă la Chișinău va veni cineva, nu importă numele, care a fost obișnuit să privească mai ales spre Răsărit, atunci întreg eșafodajul european din Basarabia, așa cum este el, chinuit și imperfect, se poate prăbuși. Și atunci, bye-bye integrare, fonduri, investiții! Noapte-bună, Republica Moldova, bine ați revenit în RSS Moldovenească!
21)noiembrie – decembrie: alegeri prezidențiale în România. Niciodată mediocritatea nu a atins în țară cote atât de înalte ca acum. După două mandate lungi și terne ale marii dezamăgiri de pe Dâmbovița – l-am numit aici pe Klaus Johannis, cel care a readus PSD-ul la putere – prezidențiabilii de azi, declarați sau doar presupuși, sunt mai toți chintesența răului cel mai mic. Într-adevăr, este extrem de greu să distingem printre ei posibili oameni de stat, cu cunoștințele, moralitatea, tactul și mai ales viziunea cerute de un șef de stat de republică semi-prezidențială. De aceea vom avea de ales, cel mai probabil, între ticăloși și suburbani, pe de o parte, și – în cel mai bun caz – inși cuminți și ștersi, de la care poși avea măcar pretenția să nu facă rău, să nu strice ceea ce, cum-necum, s-a realizat până acum. Triste variante...
22)decembrie: alegeri parlamentare în România. Se vor alege, desigur, Senatul și Camera Deputaților. Considerațiile de mai sus, de la prezidențiale, le putem extrapola cu destulă siguranță și la parlamentare. Partidele mari au devenit, în mare măsură, niște dinozauri corupți care îngreunează dinadins orice încercare de reformare și modernizare a statului. Partidele care ar trebui să fie cu adevărat naționale sunt deja pline de isterici, neciopliți și transfugi dubioși din alte partide. Cele care clamează modernizarea și anti-corupția se cramponează în același timp în periculoasele iluzii ale noilor curente (woke, BLM, political correctness, you name it!). Iar cele care ar mai putea aduce ceva plus-valoare politică, sunt sub limita pragului electoral. Și ”din această dilemă nu putem ieși...” – vorba lui Caragiale.
Iată, așadar, o listă lungă, dar ale cărei consecințe ne vor schimba, într-un fel, viețile. În bine sau în rău. Că ne place sau nu. Că suntem sau nu suntem conștienți de asta. În rest, să auzim numai de bine în noul an!
VIDEO // Un nou atac armat în Sydney. Patru persoane au fost înjunghiate într-o biserică, în timpul slujbei. Momentul, transmis LIVE
Ce se întâmplă dacă înghiți sâmburii de măsline? Nici nu-ţi imaginezi
Marina Tauber oferă DETALII despre mitingul de duminică. Deputata infirmă că s-ar pregăti destabilizări: „Va fi o acțiune pașnică. Protestele, mitingurile sunt acțiuni democratice”