Bătaia nu e ruptă din rai. De ce nu TREBUIE să apelezi la această metodă

captura

„Bătaia la copii e ca buruiana de leac“, „mama unde loveşte, carnea creşte“ - şi lista ar putea continua. Dacă ar fi să mă iau după aceste povețe, nu ştiu ce-aş putea spune despre felul în care înţelegem să ne creştem copiii...

Unde dai nu creşte, ci se înrăieşte

Ca orice gest, şi bătaia are semnificaţia ei, dincolo de pedeapsă şi durere. Ea înseamnă că e normal ca oamenii să lovească alţi oameni, că cei mari pot să-i lovească pe cei mici, că cei puternici au dreptul să-i lovească pe cei slabi. S-a dovedit că un copil bătut în copilărie dezvoltă o personalitate agresivă, care se răsfrânge ulterior asupra celor din jurul lui. Poate ai auzit despre povestea unei mame care a crezut că o palmă din când în când face parte din arsenalul necesar disciplinării fetiţei sale de trei anişori până când şi-a văzut odrasla lovindu-şi frăţiorul mai mic. Certată, fetiţa a răspuns firesc: „doar mă joc de-a mama şi copilul“. Şi, după acest incident, mămica noastră nu a mai dat niciodată în vreunul din copiii săi. Aşadar, să nu uităm că celor mici le place să imite, acesta fiind cel mai simplu mod de a învăţa.

Copilul se simte devalorizat

Unii spun că „dau doar o palmă ocazional“ şi în rest îşi iubesc mult copiii, iar aceştia simt că sunt apreciați. Nu este însă valabil pentru toţi. Mulţi copii, chiar dacă sunt mângâiaţi şi îmbrăţişaţi de o mie de ori pe zi – şi poate mai abitir de aceea – îşi amintesc că au luat o palmă şi mia de gesturi de afecțiune nu le şterge gestul din minte, ba chiar îl face imposibil de uitat şi iertat. Imaginea de sine a copilului începe de la percepţia lui despre modul în care îl percep ceilalţi – în special părinţii.

Chiar şi în familiile iubitoare, o palmă administrată la nervi şi oboseală dă un mesaj neclar copilului, cu atât mai mult dacă este prea mic să înţeleagă motivul pedepsei fizice. Părinţii se străduiesc mult să-l facă pe copil să se simtă iubit, valoros şi, deodată, când acesta răstoarnă farfuria cu supă, îi dau una la fund, iar el înţelege că este un copil rău. Or, chiar dacă, după ce s-au adunat supa şi cioburile de pe jos, părintele realizează că a reacţionat greşit şi încearcă să îndrepte situaţia cu o îmbrăţişare pe care copilul o primeşte recunoscător, urma gestului îi rămâne celui mic întipărită în memorie.

Când vorbele lovesc…

Nu doar admonestările fizice lasă urme şi rănesc, ci şi cele verbale. Ia să ne gândim de câte ori nu ne-am simţit rănite de cuvinte urâte spuse cu mânie. Vorbele urâte și ameninţările care reprezintă pedepse verbale produc traume emoţionale. Ameninţările coercitive de tipul: „Dacă nu eşti cuminte, plec şi te las aici“ pot să conducă la apariţia fricii de abandon dând copilului mesajul că dacă nu face ce i s-a spus îşi pierde părintele şi dragostea sa. Ceea ce trebuie să reţinem este că de multe ori rănile din suflet se vindecă mai greu decât celelalte.

Sfatul specialistului

Când simţi că nu te poţi controla, ia o pauză. Retrage-te pentru câteva clipe sau numără până la 10. Fii ferm şi hotărât în ceea ce îi comunici copilului! Consecvenţa ta îl va convinge că vorbeşti serios. Oferă alternative pentru ca micuţul tău să poată alege. Informează-ţi mai întâi copilul despre regulile stabilite pentru a le putea respecta.

Sursa: clickpentrufemei.ro