Băiatul cu „gaură” în inimă

Boală // Un tânăr de 18 ani din Chișinău își trăiește fiecare zi ca pe ultima din viață. Daniel suferă de o gravă afecțiune a inimii, care îi pune în pericol existența

Daniel Bulat are 18 ani împliniți și niciun vis. Nici măcar unul, nici chiar unul foarte mic. Nu poate visa și nici nu și-a dezvoltat această capacitate. Pentru Daniel nu există nici măcar viitor, ci doar prezentul sumbru în care există. Nu își dorește să obțină ceva. Despre visurile sale tace, pentru că nu le are. Se uită în gol și tace. Băiatul se teme că bătăile inimii sale pot înceta într-o zi, pentru că familia lui nu are bani pentru tratament.„Dacă ziua de mâine nu știu ce aduce, atunci cum pot să mă gândesc la viitor? O să trăim și o să vedem ce va fi”, este teoria de viață a băiatului. Și nici nu are cum să viseze, pentru că viața lui este la fel de instabilă ca și prognoza meteo: în orice moment, inima lui slabă se poate opri. Iar pentru el, viitorul, visurile, planurile și scopurile sunt cuvinte din domeniul abstractului. În schimb, spune cu hotărâre că are o credință puternică în ceva atotprezent în viața sa: miracolele.

Inima i se poate opri oricând

Dănuț, așa cum îl alintă tatăl, s-a născut cu o afecțiune gravă la inimă. Medicii i-au spus că lipsește o valvă cardiacă naturală între camerele inimii. Boala poate fi tratată doar printr-o intervenție chirurgicală specială, care costă mii și chiar sute de mii de lei. Familia lui Daniel a aflat de boală de când era el mic. Simptomele i-au pus pe gânduri, iar medicii le-au confirmat suspiciunile. Micuțul Dănuț trebuia tratat imediat, însă familia nu avea banii necesari. Și a lăsat mâinile în jos. Copilul creștea, iar odată cu el și riscurile. Dănuț nu putea merge mult, nu avea voie să facă efort mare, mânuțele și piciorușele i se răceau, iar bătăile inimii îi erau neregulate. A putut face numai școala generală, mai mult nu a învățat. Chiar dacă are 18 ani și ar trebui să arate ca un bărbat în toată legea, Dănuț seamănă cu un băiețel de 13-14 ani. Are cearcăne adânc pronunțate și este palid – spune că mănâncă mai mult cartofi și macaroane, că-s cele mai ieftine.

Mama hrănește cele patru guri

Capul familiei, Vasile Bulat, are 64 de ani și gradul II de invaliditate. Spune că nu poate munci și stă toată ziua acasă, ca și Daniel. Cei doi, alături de o altă copilă – Daniela, de 14 ani, sunt întreținuți doar de mama, care muncește la o brutărie din oraș și primește 2 100 de lei pe lună. Banii îi împart între medicamente și mâncare. „Eu nu pot lucra, că sunt invalid, nu pot să îl ajut pe Dănuț… Eu dorm alături de el noaptea și îi aud fiecare respirație. Simt cum i se oprește inima, iar el începe să respire tot mai rar și mai rar… Nici nu vă puteți închipui ce tragedie e asta, să îți auzi copilul cum se oprește din respirat… Am niște nopți, că nu doresc la nimeni”, începe a plânge tatăl, ca un copil. Își freacă mâinile, apoi și le duce căuș la ochi, ca să își oprească fluxul de lacrimi care stau să îi izbucnească. „El se întoarce pe burtă, eu îl întorc, ca să nu stea pe inimioară… Ei, nu doresc nici la dușmanii mei așa viață”, izbucnește în plâns, într-un final, tatăl. Recunoaște, printre sughițuri, că este și vina sa, că a fost indiferent și a lăsat ca boala „să treacă de la sine”, ca o rană care, în timp, se vindecă.

60 000 de lei pentru o intervenție chirurgicală

O vizită recentă la o clinică privată din capitală l-a zguduit pe domnul Vasile. Medicii i-au atras atenția că băiatul are nevoie urgent de ajutor, altfel, zilele îi sunt numărate. „Trebuie vreo 60 000 de lei, dar de unde să îi iau? Dacă nouă nici bani de medicamente nu ne ajung, ce vorbesc ei?”, se crucește tatăl. Neputincios, alături de el, Daniel se uită pe fereastră. El nu are vreo soluție, dar stă calm și sigur. În făptura sa mică și palidă, are deja răspunsul. „Dumnezeu o să mă ajute, sunt sigur. Nu credeți în miracole?”, ne întreabă băiatul, întorcându-se brusc și privindu-ne drept în ochi. „Eu prin atâtea miracole am trecut în viața mea”, încearcă să ne convingă băiatul. „Când eram mic, am fost lovit și mi-a țâșnit smoală în ochi. Tata m-a spălat cu tinctură de ceai și acum văd. Văd și furnica în întuneric cum merge pe jos”, exclamă băiatul. „Dacă Dumnezeu m-a scăpat atunci, o să mă ajute și acum. Eu știu asta. Și aștept”, spune Daniel.

Tatăl vrea la nunta lui Daniel

În general, în casa familiei Bulat este multă credință. Însă, se spune că atunci când nu mai ai nimic, doar credința îți poate fi de ajuns. Vasile Bulat nu știe cum, dar îl vede pe Daniel sănătos. „Îi place sportul, vrea să se ducă la bare, să facă sport… Eu vreau să ajung la nunta lui, să îl văd mire”, își spune încetișor dorința părintele. Și începe iarăși a plânge. Ține în mâini toate actele medicale ale băiatului, fluturându-le disperat.

Domnul Vasile a scris mai multe cereri de ajutor, pe care le-a trimis pe la diferite instituții, dar… nimic. Disperat, tatăl a apelat la presă, ca să ajungă la inima fiecărui cititor. „Eu știu că Dumnezeu va răsplăti la fiecare ajutor și bunătate însutit”, explică el. L-am întrebat de modul în care va sărbători Paștele, iar el a râs dureros. „Care Paște? Vreau să îmi văd copilul sănătos, mai mult nimic nu vreau pe lumea asta!”, spune Vasile Bulat. Iar Dănuț tace și așteaptă să se întâmple minunea, în care crede mai mult ca în viața însăși.

Cine dorește să ajute familia Bulat, o poate face donând bani pe contul deschis pe numele tatălui, Bulat Vasilii

BC Moldova Agroindbank SA

Cod bancar AGRNMD2X

Contul 22522104891

Codul beneficiarului 2007042017034

Sau telefonând la numărul: 060073380