AVENTURI în Italia // Prea mare, prea ca la țară!

Nu știu alții cum sunt, dar mie Italia îmi sucește mințile! Dacă-mi spui că nu ți se întâmplă la fel, atunci avem o problemă. Nici nu mai are sens să citești în continuare!

Florența, iulie 2017. Eram pentru a doua oară în Italia, după o escapadă foarte scurtă la Roma. Aveam la dispoziție o săptămână să cutreier Florența și împrejurimile sale. Ocazie cu care m-am lămurit că Italia merită cutreierată în lung și-n lat și apoi pe repeat on and on.

Dar nu-i deloc ușor să vezi asemenea frumuseți de care trebuie să te desparți și să le lași în urmă. Și nici să mori de pofte la tot pasul. Oi fi eu pofticioasă, dar nu mi s-a mai întâmplat niciodată să mă tulbure toate de cap. Și nici nu vreau să mă mai gândesc la mirosurile îmbietoare de pizza pe vatră cu brânza bulbucând deasupra, de pesto-ul care îmbrățișa călduros o porție de linguini sau de focaccia în care îndesai felii de prosciutto, roșii, busuioc și mozzarella. Prea târziu! Deja îmi plouă în gură…

Închipuie-ți numai cât de greu mi-a fost și să știi că te înțeleg perfect dacă ai avut o experiență similară.

Primul hop l-am avut când am dat cu ochii de gelato

„Amu îi amu, Maroșan!”, m-am gândit, dar apoi m-a lovit brusc ideea salvatoare: e chiar păcat să nu faci o cură cu înghețată dacă tot ai ajuns în Italia. Zis și făcut!

Foto: Ioana Maroșan (Mândra colecție de gelato)

Un sfat! Cea mai bună înghețată de ciocolată pe care am mâncat-o vreodată nu a fost în Florența, deși citisem multe despre gelateriile ei faimoase și pe care le-am testat cu această ocazie. Surpriza a fost în Corniglia, un sat pitoresc din Parcul Național Cinque Terre, singurul care nu are ieșire la mare, e cocoțat pe stâncă și trebuie să urci numai 382 de trepte ca să ajungi la el. Dar, a meritat toată osteneala pentru peisajele care ți se deschid în fața ochilor și pentru cea mai bună gelato de ciocolată făcută din ciocolată adevărată cu 70% cacao.

Am aflat acest secret de la băiatul care m-a servit și mare ne-a mai fost surpriza să descoperim că suntem „colegi de județ” (ai ghicit, tot din Sălaj, județul care nu există).

Așa că dacă ajungi în Corniglia nu trebuie să ratezi gelateria Alberto de pe Via Fieschi, 74.

Al doilea hop a fost când am simțit mirosul de pizza la orice pas

Foto: Ioana Maroșan (Pizza cu mu-u-u-ltă rucola și pizza cu anșoa)

E lesne de înțeles că nu ai cum să nu suferi brusc o cădere gravă de gluten și să încerci să repari răul cum poți. Mi-am prescris singură un tratament de șapte zile cu pizza la orice oră.

Al treilea hop a fost cam așa ceva. Cum poți să nu mori de poftă?

Foto: Ioana Maroșan (Linguini cu pesto de lingi și farfuria)

Nu ai crede, dar chiar există oameni care nu poftesc cu ardoare la o porție aburindă de paste! Și știu cel puțin un om care se uită indiferent acum la această fotografie. Georgiana, te văd cum nu apreciezi coca fiartă la adevărata ei valoare! :)).

Eu ce să mai zic, le-am tratat tot cu indiferență pentru că în două minute s-au evaporat și am început să ling farfuria. Dacă am văzut că mi-au făcut bine le-am adăugat pe rețeta cu tratamentul auto-prescris. De frică să nu mai fac, Doamne ferește, vreo cădere de gluten!

Al patrulea hop a fost momentul în care am dat bot în bot cu vestitele sandvișuri de la All’Antico Vinaio

Foto: Ioana Maroșan (cu denumirile lor amuzante La Summer cu prosciutto / mozzarella, L'Inferno cu porchetta/rucola și La Dante cu cremă de trufe / capocollo, un salam făcut din ceafă de porc întreagă)

Acestea sunt cu siguranță cele mai bune și mai mari sandvișuri pe care le-am mâncat eu vreodată. Băieții care te servesc merg pe regula: „Prea mare, prea ca la țară!” și nu se zgârcesc cu ingredientele.

Porchetta, prosciutto, mozzarella, ulei de trufe, brânză pecorino, ciuperci porcini, mozzarella, busuioc proaspăt, ulei de măsline aromat, foccacia caldă sunt câteva dintre ingredientele cu care poți să-ți faci de cap și să le combini după bunul plac. Cine are nevoie de restaurante fițoase când poți să dai cinci euro pe un sandviș imens făcut din foccacia și pe care îl poți savura pe bordura străzii alături de un pahar de vin. Nu degeaba la vita e bella, vorba lor!

Foto: Ioana Maoșan (lumea stând la coadă pentru vestitele sandvișuri)

All’Antico Vinaio este localul recunoscut pentru cele mai bune sandvișuri din Florența și dovada că mâncarea stradală poate să învingă restaurantele vestite. Îl găsești pe Via dei Neri, 65/R, la câțiva pași de Piazza della Signoria și Galeriile Uffizzi. Primul local a apărut în 1991 și pentru că a fost un adevărat succes, fiind mereu cozi interminabile, patronii s-au gândit să mai deschidă încă două localuri cu același nume, toate pe aceeași stradă.

Și dacă pozele cu vestitele sandvișuri nu te-au convins, află că All'Antico Vinaio a fost numit „home of the world's best sandwiches” de către revista „Saveur”.

Al cincilea hop mi-a înmuiat genunchii. Știu că toată lumea este fascinată de restaurante fancy unde pastele sunt nu știu cum, pizza într-un mare fel, dar eu am rămas cu gândul până în ziua de azi la locul pe care l-am considerat Raiul pe pământ: Mercato Centrale. Pentru un gurmand ca mine, piața asta a fost o revelație. La parter găsești tot ce-ți dorește sufletul în materie de brânzeturi, afumături, legume și fructe. La etaj te poți răsfăța cu orice preparat italienesc autentic care este făcut în fața ta de oameni zâmbitori și cu o poftă de viață molipsitoare.

Las și eu aceste două poze aici:

Foto: Ioana Maroșan (bunăciunile din Mercato Centrale)

Concluzia: when in Italy enjoy, eat and repeat!

No, vă țucă mama glutenului!

Ioana

Sursa: eva.ro